Forum Oficial al UTA Arad

http://www.youtube.com/​watch?v=g5vKZo...rel​ated

conan jandarmul!!!


______________________________
pt noi doar UTA conteaza!!!

Excelent scris !

http://ultras.sportlocal.ro/radu-chirita...silor.html

Personal, mă bucură nespus faptul că, odată cu protestele de stradă din ultima vreme, lumea a început să discute despre suporterii echipelor de fotbal şi despre nemulţumirile lor legate de legea 4/2008, cunoscută şi sub numele de legea lui Mitică. Ultima denumire e mai adecvată pentru a cuprinde în ea suma de aberaţii juridice ori logice şi texte cumplit de neconstituţionale însumate în această lege, adoptată şi modificată după metoda Mitică.

Înainte de a lua la rând dispoziţiile acestei legi, trebuie să plec de la o constatare personală în care cred cu tărie. Până foarte recent singura societate civilă din România era reprezentată de câteva mii de suporteri – ultraşi, ca să folosesc cuvântul la modă şi ca să nu îi confundăm cu mâncătorii de seminţe de pe stadioane şi cu cei care sunt suporteri doar la televizor. Asta s-a văzut cu exactitate şi cu ocazia protestelor de acum, când 200 de utraşi s-au articulat mai bine decât tonele de ong-uri intelectuale care se bat cu cărămida în pieptul societăţii civile. Toate aceste asociaţii, fundaţii şi societăţi care se bat pe finanţări pentru proiecte aiuristice nu au fost în stare să spună nici 10% din ceea ce au spus huliganii din peluze. Până recent, ani de zile singurele mesaje de protest împotriva a orice au fost afişate sau strigate pe stadioane. Unii or să acuze violenţa unora dintre mesaje sau manifestări, inclusiv cea de pe străzile din Bucureşti, dar ca să faci omletă mai trebuie să spargi şi nişte ouă. Cu dansul pinguinului, berete roşii şi pensionari necăjiţi nu o să te bage nimeni în seamă, iar un pumn în masă este de regulă mai convingător decât de o floare atunci când ceri ceva de la cei care te reprezintă. În plus, ca să fim serioşi, ceea ce s-a întâmplat nu sunt chiar violenţe. Copiind o glumă citită pe net, ceea ce au făcut violenţii huligani români este la nivelul unei grecoaice divorţate, cu trei copii care o rămas fără ţigări….

Bun, revenind la legea Mitică sunt câteva puncte asupra cărora orice om fără loc gol între urechi ar trebui să mediteze serios. Le iau pe rând, oarecum aleatoriu şi fără pretenţia de a le epuiza acum, urmând probabil să mai revin.

1. Legea Mitică instituie una dintre cele mai grave forme de cenzură posibilă. Potrivit legii, orice mesaj ce urmează să fie afişat pe un stadion trebuie să treacă de ochiul vigilent al unui jandarm care poate decide interzicerea afişării lui, dacă de la înălţimea caşchetei lui hotăreşte că mesajul incită la violenţă, ură sau este injurios. Oamenii de bine ar spune că aşa şi trebuie ca să nu mai afişeze ăia tot felul de spurcăciuni pe stadioane. Oare? În primul rând, potrivit Constituţiei, cenzura de orice fel este interzisă. Interzisă. În niciun alt domeniu al vieţii în România nu mai există aşa ceva. Sigur, nu e normal să fie afişate mesaje insultătoare sau violente sau care lezează societatea în vreun fel, dar asta nu înseamnă că un jandarm poate să îmi interzică să intru cu el la meci. Asta înseamnă că, dacă afişez un astfel de mesaj, pot fi sancţionat contravenţional sau penal, în urma unei proceduri în care ajung la un judecător. Un mesaj de genul “m… X” nu are ce căuta pe un stadion, dar asta se face prin sancţionarea celui sau celor care le afişează. La televizor nu stă CNA-ul să aprobe ce urmează să se debiteze prin emisiuni, ci, dacă s-a debitat ceva aiurea, postul tv va fi sancţionat. În ziare poţi publica orice, că nu te sancţionează nimeni, dacă nu te dă în judecată cineva. Pe net poţi scrie orice, fără să te cenzureze un jandarm înainte. Atunci, pe stadioane de ce o face? Unde e interdicţia cenzurii?

2. Legea Mitică stabileşte sancțiune complementară în caz de încălcare a dispoziţiilor din lege interdicția de a mai participa la evenimente sportive. Sancțiunea o aplică zeul de la jandarmerie. Potrivit legii, plângerea contravenţională împotriva procesului verbal de contravenţie nu suspendă aplicarea sancțiunii complementare. Asta e aberant din mai multe motive. În primul rând, aştept să îmi explice şi mie cineva cum dracu se poate suspenda aplicarea sancţiunii principale – amenda – şi nu se suspendă sancţiunea complementară. În al doilea rând, caracterul suspensiv al plângerii contravenţionale decurge din faptul că nu putem să avem încredere într-un poliţist, agent al executivului, predispus la abuzuri. De aceea, dacă îmi ia unu’ permisul pentru că am depăşit pe linie continuă şi contest procesul verbal de contravenţie, măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce se suspendă şi am dreptul să conduc până la data la care se pronunţă instanţa de judecată. Chiar şi în cazul infracţiunilor se întâmplă la fel. Dacă depăşesc pe linie continuă şi omor doi oameni, am dreptul să conduc până când voi fi condamnat. În schimb, dacă înjur pe un stadion şi un jandarm îmi dă interdicţie, nu am dreptul să intru la meciuri, chiar dacă atac procesul verbal de contravenţie. În condiţiile în care termenele de judecată în materie contravenţională sunt de peste şase luni în imensa parte a cazurilor sancţiunea complementară încetează înainte ca instanţa să se pronunţe pe plângerea contravenţională. Mai este ăsta acces la justiţie? Este jandarmul garantul imparţialităţii, independenţei, cunoaşterii legii şi a corectitudini în România? Să fim serioşi….

3. Am vorbit mai sus despre interdicţie. Hai să vedem pentru ce fapte grave şi antisociale îmi poate da un jandarm o astfel de interdicţie. Iau nişte exemple la întâmplare. Iei interdicţie dacă pătrunzi în incinta arenei sportive în stare de ebrietate. Dincolo de faptul că în state mai normale la cap pe stadioane poţi să bei o bere, e aberant. Adică, pot să mă duc beat în cârciumă, pe stradă, în clădirea primăriei sau la o emisiune tv, fără să risc să mi se interzică să mai intru acolo, dar la meci nu pot să mă duc beat că risc să nu mai văd stadionul 6 luni. Vin şi eu şi întreb: câte incidente din cauza alcoolului s-au produs pe stadioane? O calculat cineva, ca să ştim de ce fapta e atât de gravă? De ce nu interzicem dreptul omului de a mai circula pe tren pentru 6 luni, dacă îl prindem beat în tren? Sau în cinematografe ori în alimentare. De ce, dacă este unul beat în gară, nu primeşte interdicţie de a mai intra în gară 6 luni? Pentru că e stupid, de aia. În schimb, pe stadioane, e voie. Şi toate astea le stabileşte după miros jandarmul, care te citeşte că eşti beat folosind experienţa sa, că altfel nu are cum. Sau, dacă e supărat pe tine, poate să scrie că eşti beat şi şase luni te uiţi la meciuri la tv. La fel se sancţionează şi încercarea de a introduce alcool pe stadioane, alcoliştii dracu… Apoi, rişti aceeaşi sancţiune dacă refuzi să prezinţi actele de identitate sau biletul la meci la cererea justificată a forţelor de ordine. Ce dracu e aia cerere justificată? Şi, dacă mă întreabă nenea de intrare de bilet şi eu îi spun că nu am, sigur că nu o să mă lase să intru, dar de ce să primesc interdicţie? Nu mai continui cu toate că sunt prea stupide, se poate consulta cu încredere legea care stabileşte în cârca ăluia care vrea să meargă la meci mai multe obligaţii decât are călătorul cu avionul în SUA.

4. Torţele sunt subiect special. Potrivit ultimelor modificări ale legii lui Mitică, sancţiunile pentru deţinerea ori folosirea unei torţe sunt penale. La propriu şi la figurat. Ele sunt mai mari decât pentru deţinerea unor categorii de arme. Dar hai să facem abstracţie de severitatea pedepsei. De ce legea penală interzice torţele? Io la şcoală am învăţat că societatea crează infracţiuni pentru a se proteja de anumite acte care o pot aduce o atingere serioasă valorilor pe care legea penală le protejează. Din ştiinţa mea, până acum în ultimii 10 ani de când se folosesc torţele pentru a colora mai frumos un stadion, au fost maxim 10 persoane vătămate ca urmare a acestora. Plus vreo trei mici incendii. Nu am o statistică, dar cred că mai multe persoane au fost vătămate prin folosirea unor acizi pentru decolorarea părului şi nu am auzit să fie interzise aceste substanţe şi nici să te duci la puşcărie ani grei pentru asta. Sunt mult mai multe persoane vătămate de petardele şi artificiile de Revelion, dar nu mergi la puşcărie dacă dai cu artificii în spatele blocului. Însă, dacă dai pe stadion, te mănâncă puşcăria. Destul de logic, nu? Pe de altă parte, dacă cineva foloseşte torţa pe post de armă şi răneşte pe altcineva, nu cumva avem deja norme penale care sancţionează aceste fapte? Ca dacă ne apucăm să interzicem folosirea tuturor obiectelor care au fost folosite de 10 ori în 10 ani pe post de armă, ar trebui să interzicem prea multe….

5. Alte pedepse aberante apr pentru tot felul de acte complet lipsite de importanţă. O înjurătură pe stadion este de sute ori mai gravă decât oriunde altunde, după legea lui Mitică. A intra pe terenul de joc este echivalent cu puşcăria. Sigur, nu e frumos să intri pe teren, dar asta e faptă penală????? Nu e frumos nici să traversezi prin loc nepermis şi uneori se produc accidente grave din cauza asta, dar nu mergi la puşcărie pentru că ai traversat aiurea. Şi nici nu ţi se interzice să mai intri pe strada cu pricina timp de doi ani. Pentru că un ultras din ăsta periculos o dat un pumn unui fotbalist, s-o ajuns la concluzia că intratul pe teren este extrem de periculos. Păi, ar trebui să sancţionăm penal şi intratul în discoteci, pentru că se dau mai mulţi pumni acolo decât pe stadioane. Plus că mă tem că dacă unul îi dă altuia un pumn în cap într-o discotecă nu este arestat cu entuziasm.

6. Despre obligarea celor cu interdicţii de a merge la poliţie în timpul meciurilor, nici nu mai povestesc, că până şi Guvernul a scris un punct de vedere în care susţine că e neconstituţional aşa ceva. Potrivit Constituţiei, o persoană poate fi privată de libertate numai prin decizia unui judecător şi numai dacă a comis infracţiuni. Nu e cazul. Nici nu mai intru în alte detalii, că nu are rost.

Punctele astea pot continua şi vor continua. În curând sper să pot produce şi un material ştiinţific despre această lege aberantă şi nu simple postări pe un blog. Ceea ce mi se pare mai grav nu sunt însă tâmpeniile din lege. În fond, un text scris de jandarmi şi de un fost conducător de club al Securităţii nici nu putea să arate altfel. Ceea ce este îngrijorător este unanimitatea cu care Parlamentul a acceptat asta. Tăcerea completă a intelectualei societăţi civile, a ONG-urilor de protecţia a drepturilor fundamentale. Deciziile Curţi Constituţionale, mai atentă la drepturile fundamentale ale căinilor decât la cele ale oamenilor. Isteria fericită a presei sportive privind această lege. Acceptarea fără discuţi de masele largi de oameni, care nu pricep în ruptul capului că limitarea unor drepturi ale unor persoane este primul pas spre o societate în care un jandarm o să ne spună ce avem voie să facem şi ce nu. Dragi jurnalişti, cum ar fi ca la intrarea în fiecare redacţie să fie un teştos care să aprobe tot ce vreţi să scrieţi, care să vă controleze să nu aveţi la voi alcool, sticle de suc, umbrele, ruj sau brichete? Cum ar fi avem aşa ceva la fiecare miting autorizat? Cum ar fi iei amendă în autobuz dacă nu te aşezi pe locul înscris pe bilet? Cum ar fi nu mai ai dreptul să călătoreşti cu avionul 6 luni dacă bei o votcă? Cum ar fi să mergi la puşcărie dacă te sui pe scenă la un concert? Cum ar fi să nu mai ai voie să scrii 2 ani dacă publici un articol în care scrii un articol în care spui că jandarmii sunt de rahat? Cum ar fi?

Foarte bine scris,de mult nu am mai citit un articol asa reusit.Nota 10 !!!

Excelent articolul.

Catalin Tolontan: Cine nu sare, cine nu sare ori este gabor, ori este pur și simplu mort

REPORTAJ » SUPORTERI ŞI JANDARMI LUPTĂ UMĂR LA UMĂR ÎN TRANŞEELE ZĂPEZII
“Cine nu sare, cine nu sare / Ori este gabor/ Ori e prost de moare”. Așa se strigă pe stadioane. Dar drama a zeci de mii de oameni a transformat rivalitatea suporteri – jandarmi într-un armistițiu al durerii și al pîinii


Față în față
Imagini și fapte dintr-o lume care s-a întors cu fundul în sus și încearcă să nu se ducă naibii


“Hai, măi băiatule, înfige ranga!”. Jandarmul și ultrasul sînt la 30 de centimetri unul de altul. Fețele lor își azvîrlă aburul pînă li se condensează privirea. Acum cîteva minute, doi jandarmi și doi suporteri au fost la un pas să se încaiere într-un cîmp de zăpadă.Exploratorii polari i-au spus “Nebunia albă”. Oamenii își pierd reperele.

“Dă tare cu ranga!”, șuieră jandarmul către tînărul care ține fierul cu ambele mîini. Îl provoacă. Tensiunea se ridică deasupra, suflată de vînt, miroase a zăpadă și a îndîrjire, pînă cînd, dintr-o dată, poarta cedează de la balamale!!!

Uriașa glorie
Amîndoi slobozesc un țipăt de copii, au reușit, pe toate alea sfinte, pe hainele lor ude, pe mîinile lor roșii și pe femeile lor calde care-i așteaptă acasă că au reușit! Un jandarm și un suporter au spart o poartă! Li se alătură alte mîini de jandarmi și de suporteri.

Poarta e ridicată peste capete, purtată ca un trofeu glorios, și aruncată trufaș într-o parte. O uriașă victorie inutilă împotriva furtunii care reîncepe. O casă poate fi deszăpezită, dar numai atunci cînd vor veni plugurile. O casă din cele peste 20.000 în care 60.000 de oameni tremură în România polară.


Jandarmi de dimineață
Polul Nord este la Focșani, iar cel Sud nițel mai jos de Buzău. “Aici, în Buzău, vîntul bate de două ori pe an. O dată 6 luni dinspre nord-est și a doua oară, tot 6 luni, dinspre sud”, spune Florin Micheten, șeful jandarmilor din Buzău. E bună, dar acum e groasă!

La 7 dimineața, harta de pe peretele biroului său e plină de buricele transpirate ale degetelor. O fi transpirația puturoasă de aseară sau cea proaspătă de dimineață? Nimeni nu mai știe. Oamenii lucrează două zile da, două nu, șefii bagă permanență, asta-i treaba.

Un jandarm cîștigă 1.200 – 1.400 de lei, un șef ceva mai mult, dar și unul, și altul și-au pierdut cam 40% din salariu și “25% din echipament“.”Da, ne-au tăiat și din bocanci”, povestesc ei, amuzați și aglomerați în autospeciala care-i mînă în comunele izolate.

Și-au pus doi-trei pantaloni pe ei, glugi, măști și cagule. Uniformele arată bine, sînt curate, “chiar dacă anu’ trecut ne-au sărit”. De regulă, echipamentul se schimba anual, dar anul trecut uniformele noi au lipsit.

Li s-a luat un an și li s-a dat o iarnă.

Cele două feluri de oameni
Ajungem în comuna Cilibia. Drumul a fost eliberat de drumari, cei peste 100 de jandarmi sînt întîmpinați în centru de o ceată de localnici rromi care se ițesc de după movilele de zăpadă după ajutoare. “Îl trosnesc”, zice unul. Nu mai e loc de corectitudine politică. De fapt, legătura e alta și nu are nici o treabă cu rasa, sexul sau îmbrăcămintea.

“Sînt foarte mulți cei care așteaptă și nu-și ajută nici măcar rudele. Nervii ne apucă atunci cînd vedem tineri care stau și bătrîni care fac și ei tot ce pot!”.

Așa îi împart bărbații și femeile în uniformă pe cei cărora le distribuie efort și ajutoare. În nesimțiți și oameni de bun-simț. Ambele categorii de localnici se unesc, însă, în suferință.

Nămeții sînt imprevizibili. Pătrunzi în cîte un sat unde, în centru, totul pare cumva cumsecade, o iarnă, acolo, și ea, numai că, doar două străzi mai încolo, ruta dispare, lăsînd loc unui sus-jos alb, fără criterii și fără speranță. Vîntul a atașat tumore de zăpadă pe trupurile comunelor dintre Buzău și Brăila.

Mai ales marginile de sat sînt poetice ca-n Esenin, dar practic s-au trezit aruncate într-o mașină de spălat dementă, care amestecă oameni, case și roza vînturilor.


Ușa de zăpadă
De sus ninge frumos. Jos, vezi un tetraedru cărămiziu. Arată ca piramidă, dar e acoperișului unei case. La ea se ajunge coborînd trepte sculptate cu năduf în zăpadă înghețată. Se intră printr-un fel de veceu. Stăpînul casei deschide ușa principală. În spatele ei, o ușă de zăpadă, cu modelul șocului imprimat pe ea! Pe pereți, stalactite de zăpadă. Locuința e rece și înșelătoare ca o sală a oglinzilor. Unde naiba e lumea și ce căutăm în această farsă?”

Țicniții de la capătul lumii
Există un personaj în Jules Verne, căpitanul Hatteras, un nebun care și-a făcut un fort din gheață acolo unde se termina lumea. Au apărut suporterii, nu mai e timp de patetisme literare! Deși, vorba lor, “hai, frate, că sîntem mai citiți ca voi, jurnaliștii”.

Sînt cam 60-70. N-am luat și punctul de vedere al Jandarmeriei. Estimări diferite, ca de obicei.Au sosit pe la prînz, cu mașini mici, de la un Explorer 4×4 la un Renault Clio. Sînt total duși, entuziaști și încăpățînați. Descarcă pîine, conserve și zacuscă iute, iute!, din portbagaje. Au lopeți, fesuri care cum apucă, unii sînt îmbrăcați în echipament profesionist Mammut, alții în blugi cu capse.

Și toți, indiferent de stelismul, rapidismul și dinamovismul lor, se reped să-i ajute pe oamenii din sat.


Fac echipe cu jandarmii, se mai tachinează, se uită suspicioși la aparatul foto al lui Raed, dar continuă să se arunce, ca niște dihănii subțiri și supreme, peste dominioanele de zăpadă. Le surpă, le netezesc, cad, nu se lasă și strigă la oameni ca să-i depisteze pe cei imobilizați și să-i scoată din case.

Companiile Milosteniei de Sud Est
Fanii găsesc, la un moment dat, un profesor bolnav. Împreună cu jandarmii îl scot afară. Cînd bărbatul ajunge în siguranță pe ATV, unul dintre ultrași șoptește: “Ex-tra-or-di-nar! Cînd îl scoteam noi au zis jandarmii să-i lăsăm pe ei să-l scoată mai bine”.

E competiție sălbatică. Competiție care îți lasă gura apă, între cele două multinaționale, unice în zonă și preocupate cînd să se ajute și cînd să se supravegheze cu coada ochiului una pe alta, dar, peste toate, să lase o urmă în mijlocul străzii. Urmă pe care viscolul o astupă aproape imediat. “Hai cu ranga, măi băiatule!”.

Între cei care transpiră și cei care transpiră altfel.
Povești incredibile cu morți reali, morți care-l păcălesc pe preot și unde se face cel mai bun ness din zonă.

Culoarea de pipi a vieții

Viața are culoare de pipi. Că doar n-o fi whisky acest galben palid care marchează distinct porțile din satele buzoiene! După cîteva ore de rătăcit pe fostele ulițe îți dai seama că urmele de urină semnalizează viața. Stropii aceștia, indecenți într-o altă împrejurare, indică, fără urmă de tăgadă, că locuința are oameni în ea. Oameni care beau apă, oameni care își îngrijesc animalele rămase nedegerate, oameni care primesc cu mîinile scorojite pîinile întinse de jandarmi și de suporteri.

Oameni ghemuiți, în 9 din 10 cazuri, într-o singură cămăruță, deasupra căreia se întinde foarte rar un fir de fum, dar în fața căreia se vede galbenul de pipi. Aici, viața are culoare de pipi. Parcă numai aici?!

Mortul și mai puțin morții
Poveștile jandarmilor sînt amețitoare. “Ieri am găsit un om mort de aproape o săptămînă. Nici nu am știut cum să-l scoatem afară. I-am făcut un tunel”. Tunelul lui Caron, ultima ceremonie. De fapt, ultima ceremonie a fost o pungă de orez “pe care am lăsat-o să facă oamenii pomană mortului”.Alteori, morții învie. “Am primit, de la 112, două constatări de decese la sud de Rîmnicu Sărat, în comuna Rubla”, zic ei.

“Unul dintre morți ne-a așteptat cu cafea. Falsificaseră pînă și scriptele popei din satul Rubla ca să fie siguri că venim. Cică se simțea rău, dar acum își revenise”

Amenințarea parfumului
Rubla e un sat norocos în felul său. “Al doilea mort era de fapt la București și problema era că nu reușeau să-l aducă acasă”, istorisesc jandarmii. Ieri puteau muri de inimă și de nervi, azi acea întîmplare e atît de departe, la 30 de kilometri, adică la naiba-n praznic în iarna dimprejur.

Alături de brigada de la Buzău au venit și jandarmii de la Ploiești. “Cei din fața Spitalului Colțea, din prima noapte de violențe”, povestește comandantul lor. Și demonstrațiile au rămas în urmă, doar furia persistă întreagă, furia cu care caută, superficial la prima vedere, probleme, oameni singuri și nevoia de ajutor.

Într-un fel, istoria morților care așteaptă cu sutele dezghețul ca să împută cu parfumul lor nerecunoștința țării e un mit. Jandarmii buzoieni patrulează de o lună și au avut cîteva pierderi de vieți omenești în case tăcute, dar asta nu le face temerea mai mică. La nivelul întregii țări sînt aproximativ 70 de decese de cînd a venit frigul, însă survenite în situații diverse.

Iluzia concordiei imposibile
Statistica nu e nici o consolare. Iată-i pe jandami ca niște ogari cu coada lopeții în sus, cîini credincioși care amușinează propria spaimă printre dunele de zăpadă. Cară rucsacuri kaki cu alimente, chibrite și lumînări, jandarmii din București și-au donat biscuiții și restul suplimentului de hrană, se deplasează febril și strigă, strigă pentru toate strigătele care le-au fost adresate.

“Pacea e o iluzie! Cînd vor reîncepe manifestațiile, iarăși oamenii se vor răsti la noi”, vorbește singură o cagulă împietrită în ger.

Deocamdată, șeful trupei de intervenție din Buzău, Gil, “Gil-și-atît”, își mînă oamenii prin cîmpul devenit deal, prin țara decăzută din drepturile sale.

Pleacă premierul, pleacă utilajele!
Unele rute se curăță mai repede decît celelalte. Sîmbătă, de pildă, utilajele au băgat mare dincolo de Săgeata, “se auzise că prim-ministrul vrea să vadă pînă unde am înaintat”.

După plecarea premierului, utilajele, trei la număr, au făcut cale întoarsă spre disperarea sictirită a jandarmilor și a militarilor. Și așa s-a amînat deszăpezirea de la Robeasca, aflată în prelungire drumului, abia a doua zi.

“Adevărul că dacă nu se sincronizează utilajele cu oamenii, sub un ordin ferm și deștept, totul merge mult mai greu”, explică unul dintre jandarmi.

---

PROSPORT: Pacea de la “Cotu Ciorii”

Ieri, de dimineaţă, ultraşii s-au întâlnit pentru o nouă deplasare.Totul a pornit în Colentina, cu o chetă. Nu au mai fost bani de beri, nu a mai fost “şpaga pentru naşu’”, banii au fost pentru pâini, conserve sau apă.

În mâini, în loc de torţe, au fost lopeţi, iar versurile cu “azi ardem şoseaua” nu au mai fost dedicate echipei, ci oamenilor. Celor de sub nămeţi, de la Cotu Ciorii, de la Cilibia. Şi fularele, pentru prima oară, au fost folosite pentru a ţine de cald. Şi încă un amănunt. Jandarmii nu au mai stat în faţă cu bastoanele la vedere. Şi ei au avut în mâini lopeţi, nu au împărţit procese verbale, ci sfaturi. “Hai, câte cinci, cinci de la noi, cinci de la voi. Fiecare grup la câte o casă”. E vocea aburită a unui ofiţer care de data asta nu numără pe nimeni la urcarea dubă. Acum, organizează “atacul” asupra unei dune de zăpadă care a cotropit cămăruţa a doi bătrâni. După care începe “meciul”. Primul adversar, o casă cu zăpada până la antenele care pe vremuri prindeau bulgarii. Se vede geamul, iar din ea un om cu ambele picioare amputate rupe întunericul cu pâlpâiala unei lumânări. Un profesor care de frig şi-a rupt parchetul şi l-a pus pe foc. În curând se lasă seara, doar zăpada nu se lasă.

Unul dintre tineri îşi trage fularul roş-albastru de la gât şi, în chederul portbagajului, desface o cutie de pate. Rupe un “colţ” de pâine şi îi întinde unei siluete parcă siameze. “Poftim frate”. Ieri, “fratele” avea la gât un fular alb-roşu!

Foarte frumos gestul lor. Astia da oameni. Toata stima pentru ei si pentru cei ce i-au mobilizat!

Asociatia Suporterilor Romani organizeaza inca o deplasare la Buzau sambata aceasta :

http://www.gsp.ro/fotbal/liga-1/suflet-d...06658.html

jandarmii, calculatorul si banul public :

http://www.revistaultra.ro/intern/cum-ri...tatenilor/

Am pus articolul asta fiindca e ceva care se perpetueaza la politie si jandarmii romani : slugarnicia fata de "jmecheri" si zelul de care dau dovada fata de "boscheti". La Arad aproximativ 20 de pensionari au fost amendati la "ordinul" lui falca deranjat de huiduielile care il vizau direct. La Bucuresti intr-o sala de tribunal 5 jandarmi au stat impasibili si au asistat fara sa miste vreun deget cum becali ioan a amenintat, jignit, zbierat si s-a apropiat amenintator de un judecator in timpul procesului sau (culmea judecatorul era si femeie pe deasupra).



http://www.gandul.info/puterea-gandului/...li-9264006

Urangutanul Giovanni Becali


Un singur om a reuşit până acum să-l pună cu botul pe labe pe acest parvenit din lumea bişniţarilor de pe vremea comunismului.

Giovanni Becali a urlat minute în şir la o judecătoare, la Tribunal, apropiindu-se agresiv de ea. Cinci jandarmi au stat cu mâinile în sân, privind istericalele violente. Asta nu mai e demult o ştire, a devenit banal în România. La noi ştirile sunt despre anormalitatea faptului că ninge. În alte state, Giovanni şi-ar fi petrecut probabil noaptea în arest şi ar fi plătit o amendă consistentă pentru sfidarea instanţei.

Boala "urangutanului" îmbogăţit rapid prin trafic, găinării sau afaceri frauduloase cu statul, de a se da în spectacol în văzul cât mai multor oameni are explicaţiile ei psihologice care nu ţin doar de teritoriul României. "Urangutanii" cu bani populează metropole mult mai respectabile decât Bucureştiul, singura diferenţă fiind dimensiunea criminală a activităţii din care au făcut banii.

Plăcerea "urangutanului" român este însă mai ales aceea de a călca omul pe cap, ştiind că nu poate fi atins de vreo consecinţă: juridică, poliţienească sau chiar fizică, "urangutanul" fiind de obicei păzit de gorile mai dezvoltate fizic decât el. Totul derivă din ideea, verificată empiric de multe ori, că pot cumpăra totul cu bani.

Şi de fapt aici este cancerul societăţii noastre, care înfurie pe foarte mulţi români: nu faptul că aceşti "urangutani" există, ci că ei nu sunt pedepsiţi când încalcă legea şi regulile. Că legea şi poliţia stau preş în faţa lor, acceptându-le inexplicabil platoşa formată din bani şi "fală", în timp ce pentru celebrul exemplu al găinii furate sau, de ce nu, al emulilor "Occupy Wall Street", organele devin brusc foarte băţoase.

Pentru unii români, clanul Becali este exemplificarea perfectă a acestei tipologii. Diferenţa dintre Giovanni Becali şi vărul său Gigi este însă de la cer la pământ.

Gigi Becali este absolut un om la locul lui când nu are camerele de filmat pe el şi, dacă eşti atent, poţi distinge în discursul său deseori violent inocenţa omului simplu, provenit dintre oi, care spune lucrurilor pe nume şi nu suportă să tacă atunci când se consideră nedreptăţit. Gigi e un clovn, un histrion căruia îi place să se joace sub nasul camerelor de filmat, însă simţi că isteriile lui nu vor deveni violente. Doar să nu-i furi maşina.

Cu Giovanni, lucrurile stau altfel. El se opreşte să lovească în ultima clipă. El e coleric. Probabil că fărâma de raţiune care îi mai animă creierul în acele clipe îi spune să se oprească, pentru că are martori în jur.

Un singur om a reuşit până acum să-l pună cu botul pe labe pe acest parvenit din lumea bişniţarilor de pe vremea comunismului. Nu a fost un poliţist, nici un judecător, nici vreun interlop mai tare în influenţă decât el. Nu a fost nici măcar un român, şi aici e cheia poveştii.

La turneul internaţional de poker de la Bucureşti, din 2010, o etapă a prestigiosului World Poker Tour, Giovanni a început să facă ce ştie el mai bine: să înjure, să urle şi să ameninţe cu pumnul. Jocul se desfăşura în cazinoul unui hotel de lux din Capitală. Giovanni s-a supărat că unui jucător de la o masă alăturată i se făcea masaj cervical de către o maseuză profesionistă, lucru uzual în turneele de poker care durează multe ore în şir. Din glumă în glumă, Giovanni s-a aprins singur şi a luat foc.

Pentru cine nu ştie, Giovanni Becali este un pasionat jucător de poker. Ca şi în viaţa de zi cu zi, stilul său de joc se bazează pe puterea banilor pe care îi posedă. Este genul de jucător care "te acoperă în bani": îşi permite să piardă mult mai mulţi bani decât ai tu timp să îi iei la masa de joc, iar asta este fatal la poker, pentru ceilalţi jucători, pentru că psihologic vorbind, în poker nu trebuie să-ţi pese de banii pe care îi pui pe masă.

Arbitrul turneului de la Bucureşti a fost agresat şi înjurat de Giovanni Becali, pentru că i-a cerut să nu mai urle. Când "donul" a continuat, arbitrul a cerut eliminarea sa din turneu, conform regulamentului, pentru două ore.

Aplicarea legii l-a făcut pe omul neobişnuit cu această rigoare să izbucnească: a aruncat jetoanele de joc în aer şi s-a dus către arbitru, care s-a ferit în ultima clipă de palma grea a fostului bişniţar. Un bodyguard al turneului a intervenit însă imediat, profesionist, fără să îl atingă cu mâinile pe ilustrul jucător, dar împingându-l cu pieptul. Eliminarea definitivă din turneu a venit de la sine.

Surpriză. Giovanni Becali s-a răsucit pe călcâie şi a plecat imediat, cu coada între picioare, înjurând bineînţeles, dar cedând.

Secretul succesului? Sărmanul arbitru era din Marea Britanie. Dumnealui nu ştia, vezi bine, cine este marele om Giovanni Becali. Dumnealui doar a aplicat regulamentul, legea. Când vor face asta şi jandarmii, poliţiştii şi magistraţii români, poate că atmosfera din România nu va mai puţi aşa de tare a urangutan.

Notă: Orice asemănare între domnul Giovanni Becali şi urangutani este pur întâmplătoare. Urangutanii sunt nişte maimuţe foarte drăguţe şi paşnice, iar domnul Giovanni Becali este un respectabil impresar de fotbal, care şi-a câştigat locul în societatea românească.

Andrei Luca Popescu este reporter special al ziarului Gândul

http://www.agenda.ro/news/news/52154/ire...omani.html


oare anul trecut care era procentul de incredere in jandarmerie ?

Sunt curios si cine a facut sondajul asta si in ce context pentru IRES astia nu imi spun nimic.

Jandarmii au organizat o întâlnire pentru combaterea violenţei la competiţiile sportive

Sediul Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Arad a fost locul unde a fost organizată o întâlnire între reprezentanţii instituţiei şi cei ai societăţilor specializate de protecţie şi pază ce au atribuţii în asigurarea ordinii şi si­guranţei la competiţiile şi jocurile sportive. La întâlnire a fost prezent şi directorul Direcţiei Judeţene pentru Sport şi Tineret Arad.
„Scopul întâlnirii l-a constituit informarea participanţilor cu pri­vire la prevederile Legii nr. 4/2008 privind prevenirea şi combate- rea violenţei cu ocazia competi­ţiilor şi a jocurilor sportive. Cu acest prilej s-au pus în discuţie principalele modificări aduse legii, cu accent pe obligaţiile organi­zatorilor de competiţii sau jocuri sportive, obligaţiile personalului de ordine şi siguranţă, dar şi măsurile disciplinare contravenţio­nale sau penale care se aplică în situaţia nerespectării prevede-rilor legale”, a declarat căpitan Emilia Fînaţă, purtător de cuvânt al IJJ Arad.
De asemenea, s-a stabilit faptul că, în perioada imediat următoare, va avea loc o convocare de pregătire cu membrii structurilor specializate de protecţie şi pază şi se va desfăşura verificarea, din punct de vedere al condiţiilor de siguranţă, a arenelor în incinta cărora se vor desfăşura competiţii sportive.

SURSA

http://www.jurnalul.ro/special/jandarmi-...608036.htm
http://www.jurnalul.ro/special/jandarmi-...608024.htm
vanatoarea continua....mare grija la meciul de la tm,presimt ca vom fi cocositi rau