12-03-2010, 07:46 PM
Nu as fi deschis acest topic daca situatia familiei lui Alexandru Draghici nu era una disperata, mult mai grava decat mi-a povestit Alexandru in ultimele convorbiri telefonice. In randurile de mai jos, cu permisiunea voastra, voi da cateva date despre un mare utist si un mare om care s-a stins din viata intr-un mod tragic, in Germania, si al carui corp neinsufletit nu poate ajunge inapoi in Romania , din cauza unor probleme de ordin financiar.
Alexandru si sotia sa nu s-au plans niciodata, au strans din dinti si au mers mai departe, au ajutat multi oameni, dar au fost rasplatiti de ‘prieteni’ si de partenerii de afaceri doar cu minciuna, nepasare si inselatorie. Amandoi au fost prea buni pentru jungla din Bucuresti si din Romania, au crezut prea mult in oameni si au platit scump. In aceste doua zile am aflat atat de la doamna Lucia Draghici cat si de la Oana, fiica lor, multe lucruri pe care Alexandru nu mi le-a povestit niciodata.
Acum cativa ani si-au pierdut locuinta, urmand ca prin multa munca sa reuseasca sa achite un avans pentru un alt apartament ipotecat in favoarea bancii. Nu au mai platit ratele de 6 luni, iar din luna decembrie li s-au intrerupt lumina si caldura din cauza datoriilor (din pacate, in aceste conditii au avut de infruntat una din cele mai geroase ierni din ultima vreme). In acelasi apartament locuiesc atat mama doamnei Lucia cat si o matusa bolnava a lui Alexandru. Sotia lui Alexandru mi-a spus in aceasta seara ca, pentru a putea comunica cu cei care doresc sa ii ajute, ies pe timpul noptii pe scara blocului si incarca atat telefoanele mobile cat si laptopul la o priza existenta pe coridor. Neavand curent electric in casa, e singura lor posibilitate…
Revin la povestea lui Alexandru, exact asa cum a fost trimisa si unor oameni (printre care si Nicolae Bara si Sandu Ion) de la care asteptam sa raspunda demersului SCU de a ajuta familia unui membru de onoare al acestei asociatii.
Impreuna cu sotia a detinut o firma de constructii numita Kablan Construct. Problemele au inceput sa apara acum 2 ani. Lucrarile au devenit tot mai putine, au avut mari probleme cu incasarea sumelor aferente lucrarilor executate (o firma care intre timp a intrat in insolventa le datora 60.000 EUR) si pana la urma au fost nevoiti sa renunte la angajati si sa puna capat afacerii. Nu conosc detaliile privind falimentul sau insolventa… Stiu doar ca era total dezamagit de directia inspre care se indreapta Romania , de mafia care il inconjura, de faptul ca lucrarile bune erau castigate doar de “prietenii sistemului”. A ajuns intr-o situatie disperata, aproape de a pierde pentru a doua oara locuinta familiei. In urma unor informatii si promisiuni venite de la un cetatean roman care activeaza pe piata germana a constructiilor, a decis sa riste si sa infiinteze o firma de constructii in Germania (aceasta tara are o buna piata a constructiilor chiar si in aceasta perioada de criza, deoarece se demoleaza multe constructii ridicate dupa razboi si se construiesc altele noi). Mi-a destainuit la cateva luni dupa ce a infiintat aceasta noua firma si dupa nenumarate drumuri pe ruta Bucuresti-Koln, ca e total nemultumit de partenerii de afaceri, un roman si un neamt. Dar nu avea de ales, intrase pe un drum din care nu mai putea iesi. Pentru familia lui era o chestiune de totul sau nimic. Totusi, acum 2 luni parea ca situatia se indreapta, cand a aflat ca neamtul respectiv i-a acordat o lucrare ca si subcontractor. Sotia a stat cu el la Koln cateva saptamani, dar acum o luna a fost nevoita sa se intoarca in tara , deoarece nu puteau sa isi abandoneze unica fiica intr-o perioada destul de delicata, ultimul an de liceu. Alexandru a facut eforturi si a adus din tara un utilaj, care i-a fost furat dupa doar cateva zile, probabil tot de catre romani. Acum cateva zile trebuia sa primeasca prima rata de bani, care pentru el si pentru familie reprezenta mai mult decat o gura de oxigen. Ar fi putut sa isi achite restantele la curent si intretinere pentru a iesi din bezna si frig, puteau sa plateasca ratele la banca, sa plateasca salariile unor oameni, etc. Din pacate i s-a refuzat plata, fapt care l-a adus cu psihicul la pamant. Miercuri, dupa o ultima convorbire telefonica cu sotia, s-a aruncat de la etajul 8 al cladirii in care locuia, si a murit. Familia e convinsa ca gestul lui nu a fost unul de lasitate, ci a fost un sacrificiu. Probabil a crezut ca astfel va trage un semnal de alarma, a crezut ca cei care datoreaza bani familiei lui vor fi induplecati dupa acest gest extrem.
Repatrierea corpului insufletit costa cateva mii de EURO, dar situatia familei este atat de tragica, incat sotia lui nu dispune nici macar de suma necesara unui drum pana in Germania . Probabil vor mai trece cel putin 4-5 zile pana cand vor putea sa il aduca in tara , deoarece se asteapta finalizarea anchetei efectuate de politia germana. Sotia doreste sa faca plangere tot in Germania , impotriva celor 2 asa-zisi parteneri de afaceri ai sotului. Asociatia noastra, impreuna cu clubul UTA, doreste sa organizeze un moment special la stadion, in ziua cand corpul neinsufletit va traversa Aradul. Prin intermediul presei locale, dar si al acestui forum, speram sa sensibilizam cat mai multi suporteri pentru a oferi ajutor familiei indurerate si disperate.
In aceasta situatie tragica, orice ajutor financiar e binevenit. Donatiile pot fi facute la:
Cont lei: RO69BPOS74306925827RON01
Cont euro: RO04BPOS74306925827EUR01
Titularul contului este Olteanu Daniel, fratele d-nei Lucia Draghici. Doamna Draghici poate fi contactat telefonic la numerele: 0731189473, 0729372176
Pentru cei care nu au citit postarile D-nei Lucia Draghici de pe Observator, le redau mai jos:
"Va multumesc foarte mult pentru gindurile voastre frumoase. Am plecat din Romania sa lucram in Germania pt. ca, fiind ingineri constructori amindoi, iar constructile aici fiind oprite din lipsa de finantare a proiectelor din cauza crizei financiare proprii doar Romaniei, sa putem asigura un trai decent fiicei noastre , sa putem sa o sprijinim in dorinta ei de a face facultatea de Medicina Veterinara si a ingrijii toate animalele abandonate. Am plecat pt. visul sotului meu: finantare , sprijin financiar pentru echipa lui de suflet sa poata fi realizat la un moment dat. Am sperat ca va fi bine, ne-am chinuit mult pina am semnat un prim contract pe care sa putem lucra aproape un an, si asa am semnat ajutind un roman stabilit in Germania de 14 ani, care era urmarit de Zoll ,si trebuia sa onoreze un contract pt o firma cu care lucra de mult. Am avut ghinion ,crezind ca ajutindu-l pe el ne vom ajuta putin si pe noi. Ne-au furat echipamente si scule de aproape 20.000 de euro, am facut eforturi uriase cumparand si inchiriind altele pt a putea face lucrarea, dar combinatia dintre un roman stabilit in Germania si un neamt avar ne-a fost fatala. Pe Alexandru au fost mari presiuni ,trebuia platita chiria pentru noi si pentru muncitori, trebuiau platiti muncitorii, trebuiau platite impozitele si taxele catre statul german, masina si casa din Romania. Am invatat un lucru - sa ma feresc de romani stabiliti in strainate. A avut un suflet mare, a vrut sa ajute pe toata lumea fara sa tina seama de noi. A iubit echipa UTA mai mult decit ne iubea pe noi ,si l-am inteles, A CREZUT FOARTE MULT IN OAMENI , CREDEA CA TOTI SUNT LA FEL CA SI NOI,SARITORI SI DORNICI SA-SI AJUTE SEMENII CARE AVEAU NEVOIE DE AJUTOR. NU-I asa, am constatat ca suntem singuri ca ne zbatem intr-o lume in care oamenii cred ca n-au stiut niciodata sa fie loiali,cinstiti,de cuvint si mai ales iubitori. Ma bucur sa descopar ca voi aradenii,suporterii UTA-ei sunteti la fel ca si noi , in orice caz O SPECIE PE CALE DE DISPARITIE. Va multumesc foarte mult pentru gindurile frumoase, pentru amintirile minunate pe care le-ati povestit sau de care v-ati amintit cu ocazia acestui moment extrem de trist pentru noi. Sunteti minunati si va multumim pt. efortul pe care-l faceti ca sa-l putem aduce acasa pe ALEX. IL VOM IUBI MEREU SI VOM INCERCA SA-I INDEPLINIM VISUL."
Alexandru si sotia sa nu s-au plans niciodata, au strans din dinti si au mers mai departe, au ajutat multi oameni, dar au fost rasplatiti de ‘prieteni’ si de partenerii de afaceri doar cu minciuna, nepasare si inselatorie. Amandoi au fost prea buni pentru jungla din Bucuresti si din Romania, au crezut prea mult in oameni si au platit scump. In aceste doua zile am aflat atat de la doamna Lucia Draghici cat si de la Oana, fiica lor, multe lucruri pe care Alexandru nu mi le-a povestit niciodata.
Acum cativa ani si-au pierdut locuinta, urmand ca prin multa munca sa reuseasca sa achite un avans pentru un alt apartament ipotecat in favoarea bancii. Nu au mai platit ratele de 6 luni, iar din luna decembrie li s-au intrerupt lumina si caldura din cauza datoriilor (din pacate, in aceste conditii au avut de infruntat una din cele mai geroase ierni din ultima vreme). In acelasi apartament locuiesc atat mama doamnei Lucia cat si o matusa bolnava a lui Alexandru. Sotia lui Alexandru mi-a spus in aceasta seara ca, pentru a putea comunica cu cei care doresc sa ii ajute, ies pe timpul noptii pe scara blocului si incarca atat telefoanele mobile cat si laptopul la o priza existenta pe coridor. Neavand curent electric in casa, e singura lor posibilitate…
Revin la povestea lui Alexandru, exact asa cum a fost trimisa si unor oameni (printre care si Nicolae Bara si Sandu Ion) de la care asteptam sa raspunda demersului SCU de a ajuta familia unui membru de onoare al acestei asociatii.
Impreuna cu sotia a detinut o firma de constructii numita Kablan Construct. Problemele au inceput sa apara acum 2 ani. Lucrarile au devenit tot mai putine, au avut mari probleme cu incasarea sumelor aferente lucrarilor executate (o firma care intre timp a intrat in insolventa le datora 60.000 EUR) si pana la urma au fost nevoiti sa renunte la angajati si sa puna capat afacerii. Nu conosc detaliile privind falimentul sau insolventa… Stiu doar ca era total dezamagit de directia inspre care se indreapta Romania , de mafia care il inconjura, de faptul ca lucrarile bune erau castigate doar de “prietenii sistemului”. A ajuns intr-o situatie disperata, aproape de a pierde pentru a doua oara locuinta familiei. In urma unor informatii si promisiuni venite de la un cetatean roman care activeaza pe piata germana a constructiilor, a decis sa riste si sa infiinteze o firma de constructii in Germania (aceasta tara are o buna piata a constructiilor chiar si in aceasta perioada de criza, deoarece se demoleaza multe constructii ridicate dupa razboi si se construiesc altele noi). Mi-a destainuit la cateva luni dupa ce a infiintat aceasta noua firma si dupa nenumarate drumuri pe ruta Bucuresti-Koln, ca e total nemultumit de partenerii de afaceri, un roman si un neamt. Dar nu avea de ales, intrase pe un drum din care nu mai putea iesi. Pentru familia lui era o chestiune de totul sau nimic. Totusi, acum 2 luni parea ca situatia se indreapta, cand a aflat ca neamtul respectiv i-a acordat o lucrare ca si subcontractor. Sotia a stat cu el la Koln cateva saptamani, dar acum o luna a fost nevoita sa se intoarca in tara , deoarece nu puteau sa isi abandoneze unica fiica intr-o perioada destul de delicata, ultimul an de liceu. Alexandru a facut eforturi si a adus din tara un utilaj, care i-a fost furat dupa doar cateva zile, probabil tot de catre romani. Acum cateva zile trebuia sa primeasca prima rata de bani, care pentru el si pentru familie reprezenta mai mult decat o gura de oxigen. Ar fi putut sa isi achite restantele la curent si intretinere pentru a iesi din bezna si frig, puteau sa plateasca ratele la banca, sa plateasca salariile unor oameni, etc. Din pacate i s-a refuzat plata, fapt care l-a adus cu psihicul la pamant. Miercuri, dupa o ultima convorbire telefonica cu sotia, s-a aruncat de la etajul 8 al cladirii in care locuia, si a murit. Familia e convinsa ca gestul lui nu a fost unul de lasitate, ci a fost un sacrificiu. Probabil a crezut ca astfel va trage un semnal de alarma, a crezut ca cei care datoreaza bani familiei lui vor fi induplecati dupa acest gest extrem.
Repatrierea corpului insufletit costa cateva mii de EURO, dar situatia familei este atat de tragica, incat sotia lui nu dispune nici macar de suma necesara unui drum pana in Germania . Probabil vor mai trece cel putin 4-5 zile pana cand vor putea sa il aduca in tara , deoarece se asteapta finalizarea anchetei efectuate de politia germana. Sotia doreste sa faca plangere tot in Germania , impotriva celor 2 asa-zisi parteneri de afaceri ai sotului. Asociatia noastra, impreuna cu clubul UTA, doreste sa organizeze un moment special la stadion, in ziua cand corpul neinsufletit va traversa Aradul. Prin intermediul presei locale, dar si al acestui forum, speram sa sensibilizam cat mai multi suporteri pentru a oferi ajutor familiei indurerate si disperate.
In aceasta situatie tragica, orice ajutor financiar e binevenit. Donatiile pot fi facute la:
Cont lei: RO69BPOS74306925827RON01
Cont euro: RO04BPOS74306925827EUR01
Titularul contului este Olteanu Daniel, fratele d-nei Lucia Draghici. Doamna Draghici poate fi contactat telefonic la numerele: 0731189473, 0729372176
Pentru cei care nu au citit postarile D-nei Lucia Draghici de pe Observator, le redau mai jos:
"Va multumesc foarte mult pentru gindurile voastre frumoase. Am plecat din Romania sa lucram in Germania pt. ca, fiind ingineri constructori amindoi, iar constructile aici fiind oprite din lipsa de finantare a proiectelor din cauza crizei financiare proprii doar Romaniei, sa putem asigura un trai decent fiicei noastre , sa putem sa o sprijinim in dorinta ei de a face facultatea de Medicina Veterinara si a ingrijii toate animalele abandonate. Am plecat pt. visul sotului meu: finantare , sprijin financiar pentru echipa lui de suflet sa poata fi realizat la un moment dat. Am sperat ca va fi bine, ne-am chinuit mult pina am semnat un prim contract pe care sa putem lucra aproape un an, si asa am semnat ajutind un roman stabilit in Germania de 14 ani, care era urmarit de Zoll ,si trebuia sa onoreze un contract pt o firma cu care lucra de mult. Am avut ghinion ,crezind ca ajutindu-l pe el ne vom ajuta putin si pe noi. Ne-au furat echipamente si scule de aproape 20.000 de euro, am facut eforturi uriase cumparand si inchiriind altele pt a putea face lucrarea, dar combinatia dintre un roman stabilit in Germania si un neamt avar ne-a fost fatala. Pe Alexandru au fost mari presiuni ,trebuia platita chiria pentru noi si pentru muncitori, trebuiau platiti muncitorii, trebuiau platite impozitele si taxele catre statul german, masina si casa din Romania. Am invatat un lucru - sa ma feresc de romani stabiliti in strainate. A avut un suflet mare, a vrut sa ajute pe toata lumea fara sa tina seama de noi. A iubit echipa UTA mai mult decit ne iubea pe noi ,si l-am inteles, A CREZUT FOARTE MULT IN OAMENI , CREDEA CA TOTI SUNT LA FEL CA SI NOI,SARITORI SI DORNICI SA-SI AJUTE SEMENII CARE AVEAU NEVOIE DE AJUTOR. NU-I asa, am constatat ca suntem singuri ca ne zbatem intr-o lume in care oamenii cred ca n-au stiut niciodata sa fie loiali,cinstiti,de cuvint si mai ales iubitori. Ma bucur sa descopar ca voi aradenii,suporterii UTA-ei sunteti la fel ca si noi , in orice caz O SPECIE PE CALE DE DISPARITIE. Va multumesc foarte mult pentru gindurile frumoase, pentru amintirile minunate pe care le-ati povestit sau de care v-ati amintit cu ocazia acestui moment extrem de trist pentru noi. Sunteti minunati si va multumim pt. efortul pe care-l faceti ca sa-l putem aduce acasa pe ALEX. IL VOM IUBI MEREU SI VOM INCERCA SA-I INDEPLINIM VISUL."