18-04-2009, 08:28 AM
18-04-2009, 08:34 AM
Si la mai mare! Sanatate financiara si noroc!
18-04-2009, 08:34 AM
UTA: 18 aprilie 1945 - 18 aprilie 2009, legenda continuă
S.Ş., 17 aprilie 2009 22:58
Înfiinţat în 18 aprilie 1945, clubul-fanion al Aradului a ajuns la a 64-a aniversare. Existenţa sa se leagă de numele unui singur om – baronul Francisc Neuman. Născut la Arad în anul 1911, baronul Francisc Neuman avea 34 de ani când a pus bazele clubului UTA. Dragostea patru fotbal l-a determinat să-şi înfiinţeze propriul club. Îşi dorea o echipă care depăşească faima formaţiilor care i-au marcat copilăria şi adolescenţa - Chinezul şi Ripensia Timişoara - şi a reuşit. Se spune că ITA s-a făurit din orgoliul baronului, care îşi dorea în oraşul lui o echipă mai faimoasă decât cele ale timişorenilor şi că rivalitatea de fapt de acolo provine, dar e mai mult o legendă.
Baronul a încetat din viaţă în anul 1997, în Statele Unite ale Americii. Strămoşii săi provin din fostul Imperiu Austro-Ungar, rădăcinile familiei Neuman aflându-se undeva în apropierea Vienei. În timp, familia Neuman s-a stabilit pe meleagurile Aradului, undeva la marginea fostului Imperiu Austro-Ungar. Primii membri cu spirit întreprinzător ai familiei Neuman sunt fraţii Moritz şi Jakab. Ei au investit într-o fabrică de spirt . Afacerea a fost preluată de urmaşii lor, Daniel şi Adolf Neuman. Ei au avut grijă să dezvolte afacerea cu spirt, alături de care au construit o moară şi o fabrică de drojdie. Urmaşii lui Daniel şi Adolf Neuman au fost fraţii Eduard şi Francisc. De numele lor se leagă, în 1851, fabrica de drojdie din Arad, denumită „Fraţii Neuman”. Fabrica avea renume în întregul Imperiu, afacerile fiind răspândite în mai multe ţări ale Europei. De altfel, spiritul pentru afaceri şi contribuţia economică adusă Aradului a adus familiei Neuman înnobilarea.
La începutul anilor 1900, familia Neuman ajunsese extrem de bogată, astfel că a început să investească şi în alte afaceri. Aşa a apărut Întreprinderea Textilă Arad, care a devenit în scurt timp cea mai mare din Ardeal. În timpul primului război mondial şi a crizei din ani 1930, afacerile familiei Neuman nu au fost afectate. Francisc Neuman, tatăl celui care a înfiinţat UTA, a avut trei copii, băieţi. Baronul Francisc Neuman era cel mai mic dintre ei. A fost trimis la studii în Anglia, unde a studiat ingineria textilă, devenind specialist în această ramură. Ştia maghiara şi română, şi-a perfecţionat germana şi a învăţat limbile engleză şi franceză.
După ce-a revenit din Anglia, unde şi-a desăvârşit studiile, baronul Neuman a preluat Întreprinderile Textile Arad. În anul 1936, ITA avea peste 2000 de angajaţi, iar în anul 1938, fabrica era curtată de o societate engleză, care a dorit să o cumpere, însă familia Neuman a refuzat propunerea. Imediat după al doilea război mondial, baronul Francisc Neuman a avut ideea de-a înfiinţa un club de fotbal. În perioada de studenţie, din Anglia, a devenit un simpatizant al echipei Arsenal Londra. În primăvara anului 1945, la vârsta de 34 de ani, baronul Francisc Neuman a pus bazele clubului de fotbal Întreprinderile Textile Arad (ITA). Clubul s-a născut în 18 aprilie 1945 şi tot atunci s-au pus bazele stadionului. Baronul Neuman a obţinut din partea Primăriei Arad un teren aflat în imediata vecinătate a fabricii de textile şi a dat startul construcţiei. Într-un an şi două luni lucrările au fost finalizate, primul strat de gazon fiind adus, la solicitarea baronului, din Anglia. Baronul Neuman a fost unul dintre cei mai pasionaţi oameni de fotbal înainte de război, susţinând în principal AMEFA (cu care a avut rezultate bune), iar după război a format în Arad, cu ajutorul unor oameni de sport, echipa ITA. ITA reprezenta Întreprinderea Textilă Arad şi Fabrica de Spirt şi Drojdie, care şi ea avea o echipă într-o ligă inferioară şi constituia rezervorul de talente al textiliştilor.
Baronul Neuman şi-a dorit o echipă puternică, una care să domine fotbalul românesc, motiv pentru care a adunat jucătorii din toate colţurile ţării. A apelat la un impresar, care avea acces la baron în permanenţă şi a investit cât a fost necesar pentru a-şi realiza scopul. Cea mai importantă achiziţie a baronului Francisc Neuman şi a ITA-ei a fost Iosif Petschovschi, simbolul de acum al clubului din Arad. Petschovschi, născut în Timişoara, juca pentru echipa din Cluj. A fost ofertat de baronul Neuman şi a acceptat să joace pentru ITA Arad, dar s-a răzgândit la îndemnul soţiei sale, care nu dorea să părăsească Clujul. Baronul a insistat, i-a asigurat soţiei un loc de muncă în fabrica de textile, astfel că transferul marelui fotbalist s-a produs. Alături de Petschovschi la echipă au ajuns Nicolae Dumitrescu III, adus de la Bucureşti, Ioan Reinhardt şi Ladislau Bonyhadi. De menţionat că toţi au fost angajaţi ai fabricii de textile, unde şi munceau efectiv.
Imediat după instalarea regimului comunist, baronul Francisc Neuman a început să se confrunte cu probleme, iar la un moment-dat a fost arestat. I s-a confiscat averea şi, pentru a nu-şi pierde definitiv libertatea, a ales să fugă din ţară, în perioada în care ITA se pregătea să câştige al doilea titlu naţional. A ajuns în Ungaria, apoi s-a stabilit pentru o vreme în Austria, lângă Viena, după care a emigrat în Statele Unite ale Americii. S-a căsătorit şi a avut doi copii, Andrew Alfred Neuman şi Mary Louise. A încetat din viaţă în anul 1997, la Naples, în statul Florida, la vârsta de 85 de ani. A avut mumeroase realizări în Arad, dar ITA rămâne "floarea superbă de la butoniera unui baron care a făcut şi scris istorie".
http://www.observator.info/sport-2/uta-1...a-continua[/u]
S.Ş., 17 aprilie 2009 22:58
Înfiinţat în 18 aprilie 1945, clubul-fanion al Aradului a ajuns la a 64-a aniversare. Existenţa sa se leagă de numele unui singur om – baronul Francisc Neuman. Născut la Arad în anul 1911, baronul Francisc Neuman avea 34 de ani când a pus bazele clubului UTA. Dragostea patru fotbal l-a determinat să-şi înfiinţeze propriul club. Îşi dorea o echipă care depăşească faima formaţiilor care i-au marcat copilăria şi adolescenţa - Chinezul şi Ripensia Timişoara - şi a reuşit. Se spune că ITA s-a făurit din orgoliul baronului, care îşi dorea în oraşul lui o echipă mai faimoasă decât cele ale timişorenilor şi că rivalitatea de fapt de acolo provine, dar e mai mult o legendă.
Baronul a încetat din viaţă în anul 1997, în Statele Unite ale Americii. Strămoşii săi provin din fostul Imperiu Austro-Ungar, rădăcinile familiei Neuman aflându-se undeva în apropierea Vienei. În timp, familia Neuman s-a stabilit pe meleagurile Aradului, undeva la marginea fostului Imperiu Austro-Ungar. Primii membri cu spirit întreprinzător ai familiei Neuman sunt fraţii Moritz şi Jakab. Ei au investit într-o fabrică de spirt . Afacerea a fost preluată de urmaşii lor, Daniel şi Adolf Neuman. Ei au avut grijă să dezvolte afacerea cu spirt, alături de care au construit o moară şi o fabrică de drojdie. Urmaşii lui Daniel şi Adolf Neuman au fost fraţii Eduard şi Francisc. De numele lor se leagă, în 1851, fabrica de drojdie din Arad, denumită „Fraţii Neuman”. Fabrica avea renume în întregul Imperiu, afacerile fiind răspândite în mai multe ţări ale Europei. De altfel, spiritul pentru afaceri şi contribuţia economică adusă Aradului a adus familiei Neuman înnobilarea.
La începutul anilor 1900, familia Neuman ajunsese extrem de bogată, astfel că a început să investească şi în alte afaceri. Aşa a apărut Întreprinderea Textilă Arad, care a devenit în scurt timp cea mai mare din Ardeal. În timpul primului război mondial şi a crizei din ani 1930, afacerile familiei Neuman nu au fost afectate. Francisc Neuman, tatăl celui care a înfiinţat UTA, a avut trei copii, băieţi. Baronul Francisc Neuman era cel mai mic dintre ei. A fost trimis la studii în Anglia, unde a studiat ingineria textilă, devenind specialist în această ramură. Ştia maghiara şi română, şi-a perfecţionat germana şi a învăţat limbile engleză şi franceză.
După ce-a revenit din Anglia, unde şi-a desăvârşit studiile, baronul Neuman a preluat Întreprinderile Textile Arad. În anul 1936, ITA avea peste 2000 de angajaţi, iar în anul 1938, fabrica era curtată de o societate engleză, care a dorit să o cumpere, însă familia Neuman a refuzat propunerea. Imediat după al doilea război mondial, baronul Francisc Neuman a avut ideea de-a înfiinţa un club de fotbal. În perioada de studenţie, din Anglia, a devenit un simpatizant al echipei Arsenal Londra. În primăvara anului 1945, la vârsta de 34 de ani, baronul Francisc Neuman a pus bazele clubului de fotbal Întreprinderile Textile Arad (ITA). Clubul s-a născut în 18 aprilie 1945 şi tot atunci s-au pus bazele stadionului. Baronul Neuman a obţinut din partea Primăriei Arad un teren aflat în imediata vecinătate a fabricii de textile şi a dat startul construcţiei. Într-un an şi două luni lucrările au fost finalizate, primul strat de gazon fiind adus, la solicitarea baronului, din Anglia. Baronul Neuman a fost unul dintre cei mai pasionaţi oameni de fotbal înainte de război, susţinând în principal AMEFA (cu care a avut rezultate bune), iar după război a format în Arad, cu ajutorul unor oameni de sport, echipa ITA. ITA reprezenta Întreprinderea Textilă Arad şi Fabrica de Spirt şi Drojdie, care şi ea avea o echipă într-o ligă inferioară şi constituia rezervorul de talente al textiliştilor.
Baronul Neuman şi-a dorit o echipă puternică, una care să domine fotbalul românesc, motiv pentru care a adunat jucătorii din toate colţurile ţării. A apelat la un impresar, care avea acces la baron în permanenţă şi a investit cât a fost necesar pentru a-şi realiza scopul. Cea mai importantă achiziţie a baronului Francisc Neuman şi a ITA-ei a fost Iosif Petschovschi, simbolul de acum al clubului din Arad. Petschovschi, născut în Timişoara, juca pentru echipa din Cluj. A fost ofertat de baronul Neuman şi a acceptat să joace pentru ITA Arad, dar s-a răzgândit la îndemnul soţiei sale, care nu dorea să părăsească Clujul. Baronul a insistat, i-a asigurat soţiei un loc de muncă în fabrica de textile, astfel că transferul marelui fotbalist s-a produs. Alături de Petschovschi la echipă au ajuns Nicolae Dumitrescu III, adus de la Bucureşti, Ioan Reinhardt şi Ladislau Bonyhadi. De menţionat că toţi au fost angajaţi ai fabricii de textile, unde şi munceau efectiv.
Imediat după instalarea regimului comunist, baronul Francisc Neuman a început să se confrunte cu probleme, iar la un moment-dat a fost arestat. I s-a confiscat averea şi, pentru a nu-şi pierde definitiv libertatea, a ales să fugă din ţară, în perioada în care ITA se pregătea să câştige al doilea titlu naţional. A ajuns în Ungaria, apoi s-a stabilit pentru o vreme în Austria, lângă Viena, după care a emigrat în Statele Unite ale Americii. S-a căsătorit şi a avut doi copii, Andrew Alfred Neuman şi Mary Louise. A încetat din viaţă în anul 1997, la Naples, în statul Florida, la vârsta de 85 de ani. A avut mumeroase realizări în Arad, dar ITA rămâne "floarea superbă de la butoniera unui baron care a făcut şi scris istorie".
http://www.observator.info/sport-2/uta-1...a-continua[/u]
18-04-2009, 04:07 PM
La multi ani U.T.A.
18-04-2009, 04:21 PM
La Multi Ani "Batrana Doamna"!!!!!!!....sa ne traiesti ink 1000 d ani:X:X:x...iar peste 2 ani sa aniversam in liga 1:X....si bravo pt meciu cu ACU:X....PT NOI DOAR UTA CONTEAZA!!!!!
18-04-2009, 07:16 PM
1945...Un an care va ramane in istorie .E anul in care a luat fiinta un mit..o legenda...un simbol....UTA..ce nume frumos.LA MULTI ANI BATRANA DOAMNA!!!!!!!!!!!
18-04-2009, 09:21 PM
La multi ani Batrana Doamna! Iti doresc ca la anul, aceasta aniversare sa te gaseasca in fruntea clasamentului si noi sa ne pregatim deja sa sarbatorim promovarea!
18-04-2009, 11:23 PM
La multi ani UTA!!! iar la urmatoarele aniversari speram sa te vedem in prima liga!
19-04-2009, 12:35 AM
la multi ani draga mea UTA!
19-04-2009, 02:50 AM
Vreau sa urez si eu "Batranei Doamne" un calduros la multi ani !!!
19-04-2009, 08:15 PM
Iti multumesc ca EXISTI!!!
.............................................................................................................................................................................................................................
Pentru noi doar UTA conteaza
.............................................................................................................................................................................................................................
Pentru noi doar UTA conteaza
18-04-2010, 04:57 PM
http://ciprianjurma.wordpress.com/2010/0...i-ani-uta/
poze de la evenimentul de astazi
poze de la evenimentul de astazi
18-04-2010, 05:04 PM
(18-04-2009 09:21 PM)edenbeast Wrote: [ -> ]La multi ani Batrana Doamna! Iti doresc ca la anul, aceasta aniversare sa te gaseasca in fruntea clasamentului si noi sa ne pregatim deja sa sarbatorim promovarea!edenbeast, cuvinte de aur ai stiut sa "graiesti"...
18-04-2010, 06:58 PM
18-04-2010, 07:45 PM
La Multi Ani UTA si sa traim sa-ti vedem stralucirea de alta data!
La Multi Ani conducatorilor,staffului,jucatorilor,suporterilor si nu in ultimul rand sponsorilor si celor care au facut posibil ca acesta legenda sa continue,sa putem trai aceasta aniversare! FORZA UTA!
La Multi Ani conducatorilor,staffului,jucatorilor,suporterilor si nu in ultimul rand sponsorilor si celor care au facut posibil ca acesta legenda sa continue,sa putem trai aceasta aniversare! FORZA UTA!
19-04-2010, 09:18 PM
La Multi Ani BATRANA DOAMNA
20-04-2010, 11:14 AM
La Mulţi Ani Bătrână Doamnă!
În copilărie mergeam împreună cu bunicul meu la stadion, la meciurile UTA-ei. Eram fascinată de atmosfera de pe stadion, deşi nu pot să spun că am prins chiar vremurile de glorie ale UTA-ei…
Mai târziu, în adolescenţă, am început să joc baschet şi m-am rupt o vreme de stadion, preferând meciurile de la Polivalentă (şi pentru că, de-a lungul multor ani, acolo jucau colegele mele de generaţie, în frunte cu Moni Brosovszki).
Facultatea m-a purtat în alt oraş (nu tocmai drag suporterilor UTA-ei…) dar uneori, în week-end-urile când veneam acasă mă întorceam la stadion. Am regretat declinul Bătrânei Doamne şi mă întrebam de ce nu reuşim să o readucem acolo unde îi e locul, în fruntea primei divizii…
În ultimii ani însă am revenit la stadion ca spectator fidel, de data asta împreună cu copiii mei, şi asta în special suporterilor pe care îi are UTA, galeriei şi atmosferei de pe stadion.
Aradul a evoluat foarte mult în ultimii ani din punct de vedere economic, dar a involuat din punct de vedere al spiritului său, al mândriei de a fi arădean şi a respectului pentru valorile locale. Nu ştiu de ce, dar treptat oraşul s-a ruralizat, s-a manelizat, şi-a pierdut strălucirea. Singurul loc în care simţi cu adevărat spiritul de altă dată al Aradului este stadionul UTA-ei.
O mână de tineri de foarte bună calitate (mult diferiţi de aşa-zisul tipar al “huliganilor” din alte galerii din ţară, deşi unii încearcă pe nedrept să-i blameze), cu foarte mult suflet, au reuşit să construiască pe stadion o stare de spirit unică, au reuşit să readucă lumea la stadion, şi nu în ultimul rând, au reuşit să salveze echipa atunci când era la doar un pas de dispariţie.
E impresionant să vezi o galerie cântând şi încurajându-şi echipa, timp de 90 de minute, indiferent dacă câştigă sau pierde. E o lecţie pentru întregul oraş. E un exemplu de unitate, respect şi civilizaţie.
Astăzi UTA pare să renască prin echipa tânără pe care o are, dar greutăţile nu sunt nici pe departe depăşite. Totuşi, speranţa că UTA va reveni în prima Ligă nu mai pare acum o utopie. Şi de ce să nu visăm că împreună cu această generaţie de jucători poate vom trăi nopţi magice, de Europa sau Champions League, şi pe copia din Arad a stadionului lui Arsenal? De ce se poate la Urziceni sau Vaslui şi nu s-ar putea şi la Arad?...
Aşadar “La Mulţi Ani Batrână Doamnă!” După atâţia ani încă ne oferi clipe în care să fim mândrii că suntem arădeni şi pentru asta îţi mulţumim…
Iar cel mai frumos cadou de ziua ta sunt chiar suporterii pe care îi ai!
http://adela.cristea.info/
În copilărie mergeam împreună cu bunicul meu la stadion, la meciurile UTA-ei. Eram fascinată de atmosfera de pe stadion, deşi nu pot să spun că am prins chiar vremurile de glorie ale UTA-ei…
Mai târziu, în adolescenţă, am început să joc baschet şi m-am rupt o vreme de stadion, preferând meciurile de la Polivalentă (şi pentru că, de-a lungul multor ani, acolo jucau colegele mele de generaţie, în frunte cu Moni Brosovszki).
Facultatea m-a purtat în alt oraş (nu tocmai drag suporterilor UTA-ei…) dar uneori, în week-end-urile când veneam acasă mă întorceam la stadion. Am regretat declinul Bătrânei Doamne şi mă întrebam de ce nu reuşim să o readucem acolo unde îi e locul, în fruntea primei divizii…
În ultimii ani însă am revenit la stadion ca spectator fidel, de data asta împreună cu copiii mei, şi asta în special suporterilor pe care îi are UTA, galeriei şi atmosferei de pe stadion.
Aradul a evoluat foarte mult în ultimii ani din punct de vedere economic, dar a involuat din punct de vedere al spiritului său, al mândriei de a fi arădean şi a respectului pentru valorile locale. Nu ştiu de ce, dar treptat oraşul s-a ruralizat, s-a manelizat, şi-a pierdut strălucirea. Singurul loc în care simţi cu adevărat spiritul de altă dată al Aradului este stadionul UTA-ei.
O mână de tineri de foarte bună calitate (mult diferiţi de aşa-zisul tipar al “huliganilor” din alte galerii din ţară, deşi unii încearcă pe nedrept să-i blameze), cu foarte mult suflet, au reuşit să construiască pe stadion o stare de spirit unică, au reuşit să readucă lumea la stadion, şi nu în ultimul rând, au reuşit să salveze echipa atunci când era la doar un pas de dispariţie.
E impresionant să vezi o galerie cântând şi încurajându-şi echipa, timp de 90 de minute, indiferent dacă câştigă sau pierde. E o lecţie pentru întregul oraş. E un exemplu de unitate, respect şi civilizaţie.
Astăzi UTA pare să renască prin echipa tânără pe care o are, dar greutăţile nu sunt nici pe departe depăşite. Totuşi, speranţa că UTA va reveni în prima Ligă nu mai pare acum o utopie. Şi de ce să nu visăm că împreună cu această generaţie de jucători poate vom trăi nopţi magice, de Europa sau Champions League, şi pe copia din Arad a stadionului lui Arsenal? De ce se poate la Urziceni sau Vaslui şi nu s-ar putea şi la Arad?...
Aşadar “La Mulţi Ani Batrână Doamnă!” După atâţia ani încă ne oferi clipe în care să fim mândrii că suntem arădeni şi pentru asta îţi mulţumim…
Iar cel mai frumos cadou de ziua ta sunt chiar suporterii pe care îi ai!
http://adela.cristea.info/
18-04-2011, 09:52 AM
Pentru mine este cel mai trist 18 aprilie, dar totusi sper in vremuri mai bune. La multi ani, UTA...
18-04-2011, 09:55 AM
Vreau si eu sa urez un "La multi ani" Batranei Doamne!! si sa speram ca va rasari soarele si pe strada noastra.
18-04-2011, 09:58 AM
Am ajuns si la borna cu numarul 66. Tot ce putem spera este ca vom apuca si noi vremuri mai bune pentru ca prea incercati am fost mai ales in ultimii 5 ani.