Articol din anii'80 publicat in
Flacara Rosie (nu are legatura cu actuala publicatie) si republicat in Observator in ziarul de azi, de la sfarsitul anilor '80:
Economisirea energiei - o îndatorire patriotică, o obligaţie a fiecăruia: prin birouri, în căutarea spiritului gospodăresc
22 decembrie 2008 04:18
Fiecăruia ne sunt cunoscute indicaţiile date de conducerea partidului şi statului nostru, măsurile stabilite prin recentul decret privind economisirea energiei ca o contribuţie substanţială la creşterea bunăstării, la o nouă calitate a vieţii – trăsătură definitorie a următorului cincinal. Iată de ce am considerat că este bine să vedem cum se înfăţişează astfel de preocupări prin birouri în care lucrează personalul tehnico-administrativ, locul pe unde a fost traseul raidului nostru întreprins ieri dimineaţă.
Măsuri s-au luat, dar reşoul e cald
Aflăm din surse autorizate că, la Direcţia judeţeană pentru probleme de muncă şi ocrotiri sociale, prin circulara datată de alaltăieri, au fost stabilite măsuri ferme de economisire a curentului electric. Dar circulara… a circulat doar pentru “drumul hârtiilor”, ea fiind anexată cu conştiinciozitate la dosar. Atât. Lucrătorii au rămas la vechile practici, doar ţigara fără cafeluţă nu merge de dimineaţă. O dovadă materială fără drept de tăgadă, o aduce reşoul din biroul comisiei de minori, care era încă fierbinte. De asemenea, o altă probă a faptului că măsurile luate sunt încă virtuale, o constituie dulapul din biroul secretarei tehnice, Maria Trifa. Iată inventarul acestuia: trei borcane pline ochi de cafea măcinată, două ibrice şi trei cratiţe, un strecurător, zahăr, sare etc. Explicaţia ne-o dă Maria Trifa: “Ce vreţi, sunt ale mele personale. Soţul e la spital şi trebuie să-i gătesc ceva…”. Un alt dulap, ceva mai mic, există şi la biroul asistenţă socială. Tot aici, persistă în aer un miros de cafea demn de un bar. Am găsit noi multe, dar nu şi răspunsul la întrebarea: când se vor aplica măsurile de economisire a energiei electrice?
Nu sunt şefii, e cafea!
Intrăm şi la Oficiul judeţean de construirea şi vânzarea locuinţelor. Şi tot la secretara tehnică, pe numele ei Stana Scheip. “Ce doriţi? – ne întreabă dumneaei pe noi – oaspeţii nepoftiţi. Nu există nimeni aici, aşa că veniţi peste o oră sau două”. Noi insistăm. “Nu vedeţi că deranjaţi?” – vine răspunsul pe un ton repezit. Desigur că o deranjăm pe Stana Scheip, reţinând-o de la obişnuita îndeletnicire zilnică – făcutul cafelei.
Şi totuşi noi am insistat, intrând în biroul de alături. Acolo l-am întâlnit pe şeful O.J.C.V.L. Arad, Alfons Lobază, care fiind deja în prima zi de concediu, nu vedea “ustensilele” existente, adică termoplonjoane, cratiţe, ibrice etc. Să sperăm însă că o să “dispară” rapid (dar nu ascunse prin dulapuri) şi reşoul de la contabilitate, ibricele şi cratiţele găsite cam peste tot, acest “arsenal” de obiecte “parazitare”. Parazitare de două ori, o dată drept consumatoare de energie electrică şi a doua oară, sunt cronofage, adică “mănâncă” din timpul productiv al acestor lucrători.
“Vă facem şi dv. o cafea?”
La centurl de proiectări al judeţului inginerul Gheorghe Nica, preşedintele comitetului sindicatului, care ne-a însoţit în raidul nostru prin birourile instituţiei, ne spunea că abia săptămâna viitoare se vor da dispoziţii privind interzicerea folosirii aparatelor electrice pentru uz personal. Până atunci însă… În atelierul topografic, pentru prepararea cafelelor se folosesc un reşou şi un termoplonjon. Tovarăşele din acest birou sunt gazde primitoare:
– Vă facem şi dumneavoastră o cafea?
– Nu, mulţumim. Dar de ce nu serviţi de la bufet?
– Aceea nu e aşa de bună. Noi o facem mai tare.
În alte birouri alte reşouri. Se fac cafele, ceaiuri. La colectivul de proiectări termice tovarăşii sunt mai economi.
– Noi bem numai ness!
– Dar apa pe ce o încălziţi?
Răspunsul însă s-a lăsat aşteptat. În biroul dactilografelor observăm o oarecare agitaţie. Se doseau reşourile. Cafeaua se servise deja. Aflăm însă de la una din dintre dactilografe că pe reşoul cu pricina, uneori, nu ştim cât de des, se mai încălzeşte şi mâncarea.
– Ieri după-amiază ne-am încălzit o supă de roşii. Când lucrăm peste program trebuie să mâncăm ceva.
Aici se bea ceai, nu cafea…
Cooperativa “Constructorul”, atelierul de proiectări. În birouri sunt aprinse trei tuburi fluorescente dintre cele şase existente dar… nimeni nu lucrează la nici o planşetă. Ione Vanciu, proiectant în acest atelier, ne conduce prin toate birourile. Ni se spune că aici se cunosc prevederile decretului cu privire la economisirea energiei electrice. Poate. Dar atunci de ce nu sunt respectate? Ostentativ într-un birou ne sfidează un ibric pentru cafea.
– Aţi făcut, sau faceţi acum cafea?
– Ibricul nu este pentru cafea, noi bem ceai.
La atelierul de proiectări se bea ceai. Ce fel de ceai se bea aici nu ne-a interesat. Ne-am interesat în schimb, cu ce aparat electric l-au preparat. Tovarăşii au încercat să ne lămurească cum că numai cafeaua se face cu un aparat electric (reşou, termoplonjon sau altceva) pe când ceaiul probabil că îl prepară cu apă rece sau îl aduc de-acasă gata pregătit. Cu toate că ibricul cu pricina era murdar de cafea, cafea găsindu-se şi în ceştile existente pe birouri.
http://www.observator.info/actualitate
:smile:
p.s. Interesanta o opinie la art de mai sus:
cercetator
la 22 decembrie 2008 ora 18:28
doriti sa cercetati daca autorii rindurilor de mai sus,si altor asemenea reportaje partinice,se afla in rindurile ziaristilor(sau celor ce se cred ziaristi...)in Arad-cum ar fi de ex;tov.tabuia,tov.tisca,tov.aflati in consiliul municipal sau judetean...si altii