Forum Oficial al UTA Arad

Cateodata cred ca toti jucam in Iancu Jianu zapciul, varianta contemporana.

intr-adevar exces de zel si multa rea vointa in cazul procesului verbal de mai sus care are sanse foarte mari sa fie anulat in instanta.

probabil e doar o chestiune de timp pana vor aplica modelul Bucuresti: masini ridicate si taxe de 7-8 milioane pentru recuperare.

Lipitori în uniformă
Flavius Ghender, 22 aprilie 2010 23:02

Poliţia Comunitară demonstrează cât de uşor se ajunge de la buna intenţie la abuz, prin exces de zel. Pentru că amenzile de peste 1 000 de lei aplicate cu îndârjire de unii poliţişti comunitari pentru parcare sunt un abuz, chiar dacă se bazează pe litere de lege şi regulament. Zelul cu care se ard amenzi halucinante pentru puterea de cumpărare a arădeanului este revoltător. Te face să te întrebi care este ţelul acestei instituţii? Să corecteze probleme, sau să tragă şapte piei de pe cei pe care îi prinde cu mici nereguli?

Mă număr printre cei care consideră că Aradul are nevoie de Poliţie Comunitară. În consecinţă, am mediatizat intens situaţia delicată a celor care au îmbrăcat uniforma instituţiei locale pentru ordine publică, foarte prost remuneraţi. Problemele probabil de aici pornesc, de la statutul şi organizarea Poliţiei Comunitare – o instituţie care pleacă la drum cu intenţii bune şi posibilităţi modeste. Cu oameni demotivaţi până la frustrare, furioşi pe propria situaţie şi pe cei din jur. E clar că sub steagul Poliţiei Comunitare, pe lângă oameni bine intenţionaţi (cunosc astfel de cazuri) se adună şi arţăgoşi iresponsabili. Ne mirăm că în Poliţia Comunitară sunt (şi) oameni care nu pot gestiona cu responsabilitate şi bun simţ autoritatea pe care le-o dă uniforma şi legislaţia? N-ar trebui, e o situaţie inevitabilă.
Cum se explică amenzile aberante pe care le împart cu zel unii poliţişti comunitari? Vor ei să pună ordine în haosul parcărilor? Aiurea. Dacă ar fi aşa, ar proceda inteligent. Ar mediatiza iniţierea unei campanii. Ar da mai întâi avertismente, pentru a da şansa arădenilor să îşi corecteze comportamentul.

Amenzile – mai ales când cuantumul stabilit de consilierii locali este de-a dreptul aberant – ar trebui să fie ultima soluţie, nu prima!
Dar explicaţia este probabil alta, deşi nu se admite oficial: prin amenzi nu se urmăreşte corijarea unor abateri, ci se adună bani. Bani pentru stăpânire şi un procent pentru poliţistul comunitar. Pentru că e clar: poliţistului care se plânge de salariu i se cere să aplice amenzi! Numai că astfel se ajunge la abuz: în loc să avem o instituţie publică în serviciul arădeanului, i s-a trântit o lipitoare oribilă pe spate, care a început să sugă cu nesimţire!
Poliţiştii comunitari – la fel ca şi consilierii care stabilesc cuantumul unor sancţiuni – nu vin din altă galaxie, ci tot din Arad. Ei trebuie să ţină cont de contextul local, atunci când acţionează, să evalueze situaţii particulare. Să acţioneze cu duritate atunci când este cazul, să recurgă la sancţiuni drastice doar în ultimă instanţă. Deocamdată, sunt indicii clare că unii poliţişti comunitari nu au înţelepciunea necesară să fie cu adevărat în slujba comunităţii, se comportă ca nişte lipitori în uniformă. Sunt cazuri izolate, sau o politică a instituţiei? E o situaţie care trebuie lămurită urgent.
http://www.observator.info/editorial

Mișcarea Arădeană se solidarizează cu protestul organizațiilor sindicale și va participa mâine, 3 iunie 2010, ora 14, la marșul organizat de acestea.

Chemăm arădenii să se alăture mișcărilor de protest de mânie. Politica Guvernului Băsescu nu ne poate lăsa indiferenți. Ca organizație a societății civile suntem alături ce cei greu încercați de incompetența și reaua credință a celor ce guvernează.

Cerem, încă o dată, aleșilor municipiului Arad să-și arate solidaritatea cu arădenii și să renunțe la indemnizația de consilier.


http://www.miscarea-aradeana.ro/document...ndicatelor

pot sa vin cu vecinu grigore molotov?

Vezi nu-l uita nici pe varu' Kalashnikov

Marşul de protest al sindicatelor arădene, astăzi la 13.45 în faţa Casei Sindicatelor
02 iunie 2010 23:43

Organizaţiile sindicale arădene din aproape toate domeniile de activitate vor ieşi astăzi �n stradă, particip�nd la un marş de protest faţă de măsurile de austeritate promovate de Guvernul Boc. Sindicaliştii se vor str�nge �n faţa Casei Sindicatelor, �nt�lnirea fiind stabilită pentru ora 13.45. La ora 14, manifestanţii vor pleca �ntr-un marş autorizat spre centrul oraşului, pe strada Corneliu Coposu iar apoi pe bulevardul Revoluţiei. �n Piaţa Revoluţiei coloana va face cale �ntoarsă spre Casa Sindicatelor. Marşul nu va mai fi urmat de şi de miting, deoarece Primăria Municipiului nu a aprobat organizarea manifestaţiei �n Piaţa Revoluţiei, deşi iniţial Comisia pentru Avizarea Adunărilor Publice �şi dăduse acordul. La marş sunt aşteptaţi peste 500 de sindicalişti, pensionari şi reprezentanţi ai unor asociaţii civice arădene, participarea fiind deschisă şi altor arădeni nemulţumiţi de decizia Guvernului privind scăderea pensiilor, prestaţiilor sociale şi salariilor din sectorul bugetar. (L.C.)

http://www.observator.info

O întoarcere în timp
Andrei Ando, 03 iunie 2010 00:43

Întrebare la Radio Erevan: e adevărat că primăria din Arad a avizat cererea de miting a sindicaliştilor în faţa Palatului Administrativ? Răspuns: Da! Numai că nu a avizat cererea, ci a modificat-o, nu este miting ci e marş, nu e în faţa Palatului Administrativ ci a Casei Sindicatelor.
Exact aşa s-a întâmplat cu acţiunea anunţată de sindicatele arădene şi o parte a societăţii civile, pentru după-amiaza acestei zile. Oamenii s-au înţeles cu comisia care se ocupa de autorizarea mitingului şi au plecat acasă liniştiţi că au obţinut aprobarea, a doua zi însă au primit o hârtie care le demonta punct cu punct solicitările. Primăria i-a exilat la Podgoria, lângă Casa Sindicatelor, probabil pentru ca ochii plânşi de criză ai conducerii oraşului să nu vadă manifestarea de protest.Logica acelor care ne conduc este clară: ei mizează pe faptul că gândurile, atitudinile de orice fel intră în circuitul public numai dacă sunt exteriorizate, comunicate, exprimate; atâta timp cât ele rămân în universul spiritual interior al arădeanului, ele nu pot fi cunoscute de ceilalţi. Deci nu există. Dar socoteala potrivit căreia dacă liderii Aradului nu se confruntă cu nemulţumirea cetăţenilor, atunci nu există nemulţumiţi, este strâmbă. Dimpotrivă - cu cât încearcă să o mascheze, să o dosească, supărarea este mai mare!
Pentru a doua oară în două zile, autorităţile calcă strâmb în relaţia cu arădenii. Luni au fost trimişi poliţiştii să împrăştie profesorii care manifestau pentru drepturile lor, marţi au fost traşi pe sfoară pe ceilalţi sindicalişti. Parcă Aradul ar fi oraşul unde guvernează legea tăcerii şi nu cea a bunului simţ! Nu există comunicare şi colaborare între administraţia publică şi acei nemulţumiţi care îşi spun oful, iar asta generează o stare de tensiune în rândul populaţiei ignorate, tensiune care nu poate fi reprimată cu forţa. Sau ce crede primăria, că manifestanţii trimişi acasă de către poliţişti vor simţi că li s-a luat povara de pe suflet, ori sindicaliştii minţiţi aşa cum minţi un copil mic de gura căruia vrei să scapi uşor - vor avea impresia că autorităţile sunt aplecate către dialog şi rezolvarea problemelor grave pe care cetăţenii le sesizează?!
Ignorarea temelor de discuţie pe care societatea civilă le propune administraţiei publice, şi a dezbaterii corecte şi coerente, este simptomatică pentru Aradul zilelor noastre. Trăim într-un oraş unde libertatea de exprimare există, dar este în lanţuri, pentru că vorbele, argumentele, problemele deranjează puternicii zilei. Dânşii se izolează într-un bastion din care, ca nişte păpuşari, aranjează să vadă doar ce le convine, să audă doar ce le face plăcere. Retrăim, în oraşul de pe Mureş, o istorie de care crezusem că am scăpat la 22 decembrie 1989, pusă în scenă cu un autoritarism care nu diferă foarte mult de ceea ce ne-am dorit să lepădăm la Revoluţie: dictatura.
http://observator.info/editorial-1/o-int...e-in-timp-

Bugetul, prieteni, is blowjobing in the wind:


http://www.kamikazeonline.ro/2010/06/bug...-the-wind/

Nu sunt in Arad, dar am auzit ca la mars sunt in jur de 2.000 de oameni. Pacat ca Falca e la Timisoara, ca sigur l-ar fi trecut fiorii daca era in Palatul Administrativ. Se pare ca la fata locului sunt dispozitive impresionante de jandarmi si politisti. Jos dictatura portocalie!

1000-1200 maxim . pacat de (dez)organizarea evenimentului si de faptul ca liderii de sindicat au incercat din rasputeri sa inlocuiasca scandarile anti-basescu si falca cu "agreatul" slogan jos guvernul , sau faptul ca desi multimea dorea sa ne oprim in fata primariei , aceiasi organizatori au urnit lumea din loc dupa nici 5 minute cu replici " haideti sa nu ne riscam painea de la gura, haideti circulati ca ne amendeaza astia, haideti ca nu avem voie sa ne oprim,etc,etc"

inutil de spus ca imediat dupa parasirea pietei primariei aproape jumatate din cei prezenti au plecat , semn ca majoritatea celor prezenti doreau un miting, nu un mars, doreau sa fie liberi sa stea si sa scandeze in fata primariei, doreau altceva de la acest eveniment.

oricum e un INCEPUT si ma bucur ca si la Arad incep sa se inmulteasca semnalele Trezirii de sub jugul portocaliu!

JOS basescu!

Marsul a fost impresionant!! din pacate,am ajuns in Romania anului 2010,in care fiecare fraza incepe cu stereotipul "din pacate".. si din pacate..marsurile astea razlete nu vor schimba cu nimic "raul-mers" al lucrurilor din tarisoara noastra!

degeaba striga 1000 / 1200 .............daca altii tac.....

Au trecut 20 de ani de la demonstraţiile din Pţa. Universităţii....

http://www.miscarea-aradeana.ro/evenimen...-libertate

mah si io m-am saturat. dar cand plm trecem la fapte????????????? nu labareli d-astea cu sindicalisti fricosi si de umbra lor de parca i-ar fi sodomizat baselu in tinerete , nu cu pensionari mentinuti in viata doar datorita medicamentelor (ne)compensate, nu cu doamne si domnisoare onorabile purtatoare de pancarde pline de umor, nu cu doritori de pinguini si curele late mancatori de seminte.
pana cand ne vor mai tremura chilotii de frica jandarmilor, politistilor si altor "interlopi" portocalii, pana cand ii vom permite intaiului gunoi din palatul administrativ sa ne trateze ca pe niste sclavi doar in virtutea functiei.
cat timp vom avea nevoie sa ne amintim cum a aparut falca in Arad si cum s-a transformat din nime-n drum in "domnule presedinte" rostit de toti lingaii din jurul sau? cat timp le vom permite cateilor de serviciu, extrem de multi, din jurul sau, sa ne trateze ca pe niste dusmani ai poporului ales ?
ca sa compar situatia actuala a romanilor de acum, a aradenilor in special imi vine in minte un singur exemplu: ura fascistilor impotriva non-arienilor. nu conta valoarea individuala a oamenilor, nu conta numarul acestora, nu conta ca unii dintre ei le erau vecini, prieteni, colegi...conta doar ca nu se incadreaza in tipar.
ca sa ai dreptul sa traiesti in romania trebuie sa fi portocaliu, umil, lingau, inscris intr-o asociatie propdl, neinscris intr-o alta asociatie, angajat pe baza de carnet sau legatura de partid, ziarist propagandist portocaliu, om de afaceri cotizant la partid, om de afaceri santajat sau santajabil de catre partid. restul...merita sa dispara, daca se poate prin munca stors de energie, bani si vointa ca deh...arbeit macht frei!!!
asta e romania anului 2010.

(04-06-2010 06:17 PM)cip_leo Wrote: [ -> ]mah si io m-am saturat. dar cand plm trecem la fapte?????????????

Din acest motiv Mişcarea Arădeană te invită Duminică, 13 iunie 2010, începând cu ora 17.00 pe platoul din Piaţa Revoluţiei pentru a marca 20 de ani de la suprimarea prin violenţă a mişcării pentru libertate, respect şi democraţie din Piaţa Universităţii.

daca promiti ca iasa cu foc si sange renunt la concediu. daca nu...o lasam pe toamna cand o fi mult mai rau...

o opinie vis-a-vis de "Cultura" Aradeana

Când aud cuvântul cultură îmi vine să scot pistolul!

Cultura arădeana a fost destul de ferită de cutremure în ultimii ani, cu mici excepţii. Poate pentru că nu era considerat un subiect cu miză mare, poate pentru că era ultimul pe lista de priorităţi…

Cu toate astea, în puţinele cazuri în care am asistat la mazilirea unor şefi de instituţii sau chiar instituţii de cultură locală, vocea şi reacţia comunităţii „culturale” locale a fost extrem de slabă, aproape inexistentă. Îmi amintesc cazul lui Dan Antoci, un om care a reuşit să construiască o adevărată comunitate a copiilor la Teatrul de Marionete şi care a fost schimbat de la o zi la alta, fără multe explicaţii, spre dezamăgirea copiilor care au aşteptat în continuare, duminici la rând, să se reîntâlnească cu “nenea Dan”; sau cazul lui Dorin Frandeş, care a condus ani de zile, cu rezultate, Filarmonica arădeană, şi a cărui schimbare a fost la fel de intempestivă şi neînsoţită de argumente (oricare ar fi fost ele).

În rest, treptat, şi fără să ne dăm seama sau fără să luăm poziţie, viaţa culturală arădeană a cunoscut o involuţie (contrabalansată parţial de eforturile făcute de directorii unor instituţii de cultură); am alunecat spre o continuă ruralizare şi manelizare a vieţii culturale arădene.

Nu am pretenţia de a fi considerată un “om de cultură“, pentru simplul motiv că nu sunt. Sunt doar un consumator de cultură, un om căruia îi place să citească, să privească, să asculte muzică şi de ce nu, să participe la evenimente ale comunităţii din care face parte. Totuşi am o educaţie, un bun gust şi un bun simţ care mă împiedică să tolerez şi să diger manelizarea şi folclorizarea Aradului. Mă dezgustă serbările culminând cu “tăierea porcului” în Piaţa Avram Iancu, mă enervează spectacolele aşa-zis folclorice, cu Aurel Tămaş, Tinu Veresezan, şi alţii asemenea, în cartierele Aradului şi fumul micilor la tarabele instalate în spatele Primăriei...

Mi-e dor de un Arad pe care din păcate nu l-am mai prins aievea, dar l-am retrăit citind cartea lui Gheorghe Lanevschi “Aradul vremurilor de mult apuse” sau l-am auzit “povestit” de oameni care au avut şansa să-l trăiască. Mi-e ciudă însă că trebuie să privesc spre trecut atunci când caut Aradul în care aş vrea să trăiesc şi că trebuie să ignor manelele prezentului, pentru a-l putea accepta.

Din păcate, elita culturală arădeană s-a complăcut în această călduţă alunecare spre mediocritate şi astfel poartă vina morală pentru mizeria culturală în care am ajuns să ne bălăcărim. Nu luăm poziţie împotriva acestor fenomene “sub-culturale” şi nu avem curajul să spunem ceea ce credem. Sau din prea multă “diplomaţie” acceptăm şi prin asta legitimăm anumite fenomene care generează şi generalizează mediocritatea. Aradul s-a umplut de manifestări folclorice sau cel mai adesea “aşa-zis folclorice” şi nimeni nu are curajul să spună că oraşul nu e un spaţiu propriu acestui gen de manifestări.

Ei bine, eu o să spun lucrurilor pe nume. Mie nu îmi place muzica populară! (de manele nu cred că e cazul nici să pomenesc). O fi existând aşa-zisul “folclor autentic”, or fi existând creaţii de luat în seamă…, nu contest, dar nu pot fi ipocrită şi să afirm că îmi plac „unele creaţii”, doar pentru că aşa e „politically corect”. E foarte simplu. Nu îmi place deloc! Pot să accept diferenţele de gust, nu am nimic împotriva celor care îndrăgesc această muzică, dar nu văd de ce m-aş asocia unui fenomen pe care nu îl înţeleg şi nu îl plac… sau căruia pur şi simplu nu îi văd locul în Arad, pentru că are un spaţiu propriu în care ar trebui să se manifeste şi anume mediul rural.

Iar întâmplările ultimelor zile mă determină însă să cred că acest fenomen va continua şi se va amplifica. Schimbarea lui Ovidiu Balint de la Casa de Cultură a Municipiului Arad şi transformarea Palatului Cultural în Casă de Nunţi sunt primele dovezi în acest sens.

Îl cunosc pe Ovidiu Balint de mult timp, deşi în ultimii ani ne-am întâlnit destul de rar. Am apreciat însă, de la distanţă activitatea lui ca manager al Casei de Cultură a Municipiului Arad, şi cred că a adus cu adevărat un plus de valoare „efervescenţei culturale” arădene. Nu neg posibilitatea ca în cadrul acelei instituţii, ca în multe altele, să existe şi probleme sau greşeli (vreţi să dau exemple de instituţii din subordinea Primăriei care au falimentat deja sau sunt pe toboganul falimentului, datorită managementul de excepţie???... şi nici un cap nu a căzut încă…).
Sunt aşadar convinsă că problemele de la Casa de Cultura a Municipiului puteau fi analizate şi rezolvate. Problema a fost însă alta. Ovidiu Balint nu mai e pe placul puterii locale. Nu a fost niciodată un soldat disciplinat. Şi mai mult, nu este exponentul “culturii folclorico-maneliste” care se doreşte a se promova la Arad. Deci ne cam încurcă… aşa că trebuie să plece!

Iar ca trendul să se menţină, parcă şi Palatul acesta cultural ne încurcă puţin. Nu prea reuşim să îi înţelegem pe cei care îi trec pragul. Sunt un fel de minoritate care ne cam deranjează. Sau mai bine spus ne încurcă. Aşa că, întâi i-am îndepărtat scaunele din interior, ca să putem organiza aici baluri, iar acum e momentul să dăruim acest palat poporului, pentru ca torogoatele nuntaşilor să se audă în toată splendoarea lor în clădirea în care în trecut a concertat chiar George Enescu.

Aradul nu e un oraş oarecare pe harta culturală a României. Să nu uităm că aici s-au înfiinţat primul Teatru şi primul Conservator din România (la momentul respectiv al 6-lea Conservator din Europa, după Paris, Praga, Bruxelles, Viena şi Londra).

Marea problemă aşadar, din punctul meu de vedere, e că cei care ne conduc (şi nu mă refer aici la o singură persoană, ci la un grup destul de larg de oameni), neputând să se ridice la valoarea culturală a acestui oraş încearcă să îl coboare la „valoarea rurală” care le este familiară. Şi atunci, toate fenomenele care nu sunt conforme acelui standard, trebuie să dispară.

Din păcate însă, în afara unor petiţii de susţinere care circulă pe Internet, nu am văzut poziţii clare ale directorilor altor instituţii culturale, voci care să conteze în cetate. La fel ca în cazul celorlalte maziliri din trecut (de persoane sau instituţii), elita intelectuală locală tace, confirm principiului „mai bine să tac, pentru că altfel mi se poate întâmpla şi mie…”. Ei bine, cred că li se va “întâmpla” pe rând tuturor celor care speră azi să se salveze prin tăcere. E doar o problemă de timp până le va veni şi lor rândul.

Încurcată problemă totuşi cultura asta! …O fi ştiut el Goebbels saracu’ ceva când spunea: „Wenn ich das Wort Kultur höre, entsichere ich meinen Revolver."…

http://adela.cristea.info/cand-aud-cuvan...t-pistolul