"Parintele” copiilor si juniorilor
Scris de Editor
Monday, 31 August 2009
Ionut Leac a trait vremurile frumoase ale Batranei Doamne. I-a aparat culorile in Divizia A la inceputu anilor 1960, impartind vestiarul cu marile nume de atunci ale Aradului. De 17 ani, e dedicat suta la suta copiilor si juniorilor din Arad.
Din echipa scolii...
Traieste in fotbal de cand ”sportul-rege” traversa perioada romantica in Romania. A inceput sa joace in echipa scolii din Sannicolau Mic, pe atunci angrenata intr-un campionat plin de nume ce aveau sa devina importante in fotbal: Possler, care a ajuns la Aurul Brad, Sigheti, la UM Timisoara, Roman, la FC Baia Mare, Macavei, la Vagonul, sau Tusz, coleg de echipa cu Mircea Lucescu la Stiinta Bucuresti. ”Eram o generatie buna, multi am ajuns in diviziile A si B. Printre noi era si Emil Beg, campion de gimnastica. Profesorul nostru era Burdan, fostul portar al echipei nationale”, a rememorat nea’ Ionut (67 de ani).
![[Image: metskas12.jpg]](http://www.sportarad.com/images/stories/metskas12.jpg)
FOTO: Bakos, Chivu, I. Leac, Vasile (sus), Selymes, Czako I, Sarbu, Dumitrescu (antrenor), Coman, Florut, Jac (la mijloc), Pecican, Metskas, Farcas, Komisar.
... in marea familie a Batranei Doamne
A trecut la juniorii UTA-ei, unde l-a antrenat marele Coco Dumitrescu. Batrana Doamna era atunci regina fotbalului romanesc. Dupa juniorat, Ionut Leac a fost trimis in rodaj la Gloria, apoi UTA l-a rechemat. Antrenor devenise simbolul fotbalului aradean, Iosif Petschovschi, pe care-l ajuta profesorul Pompei Siboteanu. ”Nu mi-a venit sa cred ca pot juca alaturi de fotbalisti de talie internationala. Portar era Liviu Coman, fost la Rapid. Era Szucs, 13 ani a evoluat la UTA, apoi Kapas, Neamtu, unul din cei mai buni stoperi din tara. La mijloc erau Metskas, Koszka, a jucat la Jocurile Olimpice de la Tokyo, Bacuţ II, Selymes, Mircea Sasu, Czako, Tarlea, Chivu, Ion Vasile, care acum e deputat. Sa ajung eu, din Sannicolau Mic, alaturi de ei... Ca oameni, erau extraordinari. Toţi erau prieteni”, a povestit fostul fotbalist.
”Botezul”
A fost primit in echipa in stil caracteristic fotbalistilor. A patruns in vestiarul UTA-ei impreuna cu Chivu, iar portarul Coman le-a indicat un dulap: ”Aici sa va schimbati”. Leac si Chivu s-au conformat, dar in vestiar a pasit Kapas. Era dulapul lui, pe care trasase 11 linii, una pentru fiecare an petrecut la UTA! Coman a lamurit insa problema, iar cei doi ”intrusi” au intrat in frumoasa familie a Batranei Doamne. ”Exista foarte mult respect, nu se auzeau injuraturile de azi”, a punctat Leac.
Cu sicriul la stadion!
A stat trei ani la UTA şi doua meciuri i-au ramas in minte. Unul contra Rapidului, care conducea la pauza cu 3-0, dar alb-roşiii au revenit dupa pauza şi au caştigat cu 4-3. Un meci dramatic a adus apoi la Arad pe Crişana Oradea, aflata in aceeaşi situaţie. Cine pierdea, retrograda! Galeria Bihorului a venit cu un sicriu pe stadion. Meciul a fost condus de un arbitru strain, iar in tribune erau 20.000 de oameni. La pauza, bihorenii conduceau cu 1-0. „Am intrat la pauza, pe post de extrema dreapta şi tot meciul s-a mutat pe partea mea. Am caştigat cu 3-1 şi am ramas in Divizia A”, a istorisit Leac. ”Asa jucatori avea fiecare echipa, incat exista momente in care nici nu iţi vine sa crezi ca i-ai putut avea adversari. Am jucat contra lui Constantin, Gica Ene, David, Greavu, Ciosescu, acum il vad pe la piaţa. Jucatori extraordinari, care se respectau, nu era ura”, a adaugat fosta extrema.
Contra lui Poli, cu vin si tuica
A trait episoade din rivalitatea frumoasa, pe atunci, dintre UTA si Poli Timisoara. ”Imi amintesc de un meci jucat aici iarna. Am batut 3-2, era un frig teribil. In faţa stadionului se dadeau vin şi ţuica fiarta. Era plin de lume in tribune, dar nu s-a intamplat nimic reprobabil. Cand UTA a ieşit campioana, galeria era 20.000 de oameni. UTA intotdeauna a avut stil propriu, cu pase frumoase. De asta era şi apreciata in toate colţurile ţarii. Se juca fotbal, nu existau scandaluri. Pacat ca a ajuns fotbalul sa fie politic, sa nu depinda doar de jucatori, antrenori şi arbitri”, a spus Leac.
![[Image: metskas7.jpg]](http://www.sportarad.com/images/stories/metskas7.jpg)
FOTO: Metskas, Florut, Coman, Tarlea, Braun (antrenor), Neamtu, Komisar, Bakos (sus), Czako I, I. Leac, Tomes.
La Mangalia si Anina
Traseul ulterior l-a purtat la Marina Mangalia, echipa orasului in care si-a satisfacut stagiul militar. Formatia de la malul Marii era in relatii apropiate cu Steaua Bucuresti, asa ca Ionut Leac a lucrat cu fostul mare portar Costica Toma, cu Ghita Cacoveanu sau cu Piti Apolzan. Colegi de echipa – Pilca, nume marcant pentru Farul Constanta, Kallo sau Mario Contardo, acum conducator la Ceahlaul Piatra Neamt, "unul din cei mai frumoşi fotbalişti din ţara”. De aici, a ajuns la Minerul Anina, impreuna cu un alt ex-utist, Victor Comisar. Aici l-a antrenat Bacut I, component al primei generatii de campioni de la UTA, iar din echipa faceau parte Naidin si Copaceanu.
Din nou in iarba, dupa 10 ani!
Dupa Anina, a decis sa-si incheie cariera din iarba si vreme de 10 ani n-a mai jucat fotbal. La 38 de ani, cartierul sau, Sannicolau Mic, inscria o echipa de fotbal in ”Onoare” si l-a rechemat la arme. A castigat Campionatul Judetean, pierzand insa barajul de promovare in Divizia C in fata Stiintei Vulcan.
”Parintele” copiilor si juniorilor
1989 l-a regasit in postura de antrenor secund la Gloria Arad, apoi a candidat pentru primul Birou Executiv al Asociatiei Judetene de Fotbal Arad, devenind vicepreşedinte.
Din 1992, conduce Comisia de Copii si Juniori si e recunoscut pentru pasiunea pe care o depune. In cei 17 ani, echipele din Arad au cucerit 11 titluri naţionale, au reusit clasari pe treptele doi si trei ale podiumului, bifand dese calificari la turneele finale. Multi jucatotori au ajuns pana in Divizia A. ”Inceputul turneelor mari, l-a reprezentat Cupa Coca Cola, organizata de fostul arbitru Romulus Tanasescu. Aradul a caştigat cu echipa lui Feri Tisza, din care faceau parte Huţan, Marginean. Pe locul II a fost Astra, cu Ştefan Gal la timona, despre care aud acum ca e foarte bolnav. Ambele echipe au primit cadou un sejur de 10 zile la Mare”, a rememorat Ionut Leac.
Implicarea sa in sectorul juvenil a pastrat Aradul in relatii bune cu Federatia Romana de Fotbal, care a trimis in repetate randuri echipe nationale de juniori sa joace aici. Nu doar in oras, ci si la Ineu, Pecica, ori Pancota.
Din vara, a accentuat activitatea selectionatelor de juniori ale AJF Arad, care, in urma cu 8 ani, au cunoscut marea bucurie a castigarii titlului national, apoi un loc 2. ”Antrenori sunt Dan Cuedan si Sandu Gaica. Am dorit sa facem selecţionate la mai multe categorii de varsta, sa le dam o şansa jucatorilor din judeţ. Jucatori cresc şi la ţara dar nu prea au şansa sa plece de acolo. Daca Aradul ar avea un Liceu dupa modelul Banatul Timişoara, sa ofere cazare, masa şi şcoala, ar fi altfel”, a relatat Leac.
![[Image: leac.jpg]](http://www.sportarad.com/images/stories/leac.jpg)
Lectiile lui Coco Dumitrescu
La capitolul fotbal juvenil, Ionut Leac a scos in evidenta ce avea bun trecutul. ”Nicolae Dumitrescu observa parţile negative. Eu, de exemplu, foloseam piciorul stang doar ca sa urc in tramvai. Facea un culoar de sarma de 10 metri, intram in el şi o ora dadeam doar cu stangul, pana invatam. Cei care nu aveau detenta, sareau la o minge pusa pe o bara mai inalta. In fiecare joi, UTA juca cu juniorii, cei de perspectiva intrau in lotul mare, iar antrenorul lucra separat doar cu ei. Nu se punea problema ca parinţii sa dea bani pentru aşa ceva. Nu vreau sa dau nume, dar am auzit ca acum parinţii platesc ca sa se lucreze suplimentar. Atunci joaca titular, pentru ca antrenorul ii spune parintelui ce bine merge de cand lucreaza in plus. Dar nu e aşa, copilul nu progreseaza. Ce facem cu cei care nu au bani? Mai e ceva. Antrenorii vin ca la servici, nu fac nimic in plus. Inainte antrenorul venea dimineaţa şi pleca ultimul”, a conchis Ionut Leac.
Despre Francisc Tisza
Locuieste in aceeasi curte cu poate cel mai dedicat antrenor din tara. Francisc Tisza, omul care traieste doar pentru fotbal. ”Noi, la loturile naţionale, nu avem aşa antrenor. I-am propus pe vremuri lui Marin Lupaş sa facem ceva in acest sens, dar a raspuns ‘noi ce facem?’. Si avea dreptate.
Imi amintesc de un meci al UTA-ei, la Arad, cu Braila, care conta pentru calificarea in turneul final. Cind eşti gazda, arbitrul mai ţine cu tine. Asa s-a intamplat si atunci , a dat un penalty foarte usor pentru UTA. Tisza i-a strigat lui Mogoşanu sa dea pe langa poarta! S-a conformat si UTA a caştigat pana la urma cu gol corect. Daca Tisza arbitreaza un meci amical, jucatorii lui sunt cei persecutaţi”, l-a caracterizat Ionut Leac.
http://www.sportarad.com/index.php?optio...&Itemid=98