14-02-2009, 06:09 AM
Mihai Flore
1924-2009
UTA şi-a pierdut un conducător emblematic
Sebastian Şiclovan, 13 februarie 2009 21:48
UTA îşi va înmormânta astãzi, de la ora 13, la cimitirul „Eternitatea” cel mai important conducãtor pe care l-a avut vreodatã.
Mihai Flore, fost conducãtor al Bãtrânei Doamne, a încetat din viaţã la vârsta de 85 de ani. "A fost al doilea pãrinte al UTA-ei dupã baronul Neuman. Mihai Flore s-a implicat în fenomenul UTA mai mult decât în familia lui. A fost un om iubit şi apreciat, peste tot pe unde mergeam împreunã era respectat. Atât de mult îl iubeau oamenii, încât atunci când mergea pe stradã, trebuia sã se opreascã din douã în douã minute, sã discute cu cei care îl abordau. Era genul de om care la ora 6 dimineaţa era în fabricã, la ora 7 venea la club şi pleca ultimul, seara târziu. A fost, din pãcate, îndepãrtat de clubul UTA prin 1975 din motive politice, pentru cã aşa era atunci. Cu toate acestea, a continuat sã iubeascã cu mare intensitate acest club. A fost alãturi de noi mereu, fãrã supãrare sau resentimente. Mereu ne cãuta, ne felicita la bine şi ne încuraja la greu", spune Teodor Gherle.
Fostul organizator de competiţii, care timp de 36 de ani a fost trup şi suflet alãturi de Bãtrâna Doamnã, îşi aminteşte cum în 1963, UTA a trecut prin momente grele. Urma sã joace un meci decisiv cu Crişul Oradea. "La pauzã eram în Divizia B, pentru cã eram conduşi, dar am câştigat cu 3-1. Dupã meci, domnul Flore, cu toatã prestanţa lui, s-a aruncat îmbrãcat în costum, de bucurie, în bazin, alãturi de jucãtori. Apoi, m-a marcat profund un moment petrecut la începutul anilor 2000. UTA câştigase titlul naţional la juniori şi era o festivitate în faţa Primãriei. Mihai Flore era acolo. Venise cu Farmati sã se bucure. Efectiv, când i-a vãzut pe copii cu medaliile la gât, a început sã plângã de bucurie pentru UTA lui, pe care a iubit-o enorm. În memoria mea, va rãmâne ca un conducãtor emblematic al UTA-ei, cel mai important".
***
Conducãtorul cu care UTA a câştigat ultimele douã titluri de campioanã a încetat din viaţã la vârsta de 85 de ani. Am avut onoarea sã-l cunosc pe Mihai Flore. În urmã cu 10-12 ani era mai mereu invitat la petrecerile de final de an ale UTA-ei sau la diverse ocazii festive. A fost un utist de categorie rarã, cel puţin astfel l-am perceput eu: tremura şi plângea instantaneu când vorbea despre UTA. Nu-şi putea, pur şi simplu, controla emoţiile atunci când era vorba despre UTA, pentru cã era o bucatã din sufletul sãu. Cu Mihai Flore în conducerea clubului, UTA a bifat ultimele mari performanţe: titlurile naţionale din 1969 şi 1970, dar şi dubla cu Feyenoord Rotterdam. De meciul de la Arad cu Feyenoord se leagã una dintre cele mai frumoase povestiri ale Bãtrânei Doamne, una care l-a avut drept protagonist pe Mihai Flore. Preşedintele clubului atunci era Ion Bretoteanu, dar Mihai Flore era reprezentantul fabricii UTA în cadrul grupãrii şi practic coordona întreaga activitate. Am avut privilegiul de-a asculta povestea spusã chiar de autorul ei: "Cu o zi înaintea meciului de la Arad cu Feyenoord m-au cãutat olandezii. Au vrut sã vadã stadionul şi terenul pe care se va juca meciul. Erau mulţi şi m-am trezit cu ei la club. Se tot uitau la stadion şi strâmbau din nas. Iarba era bunã, nu avea nicio problemã. Nici n-au comentat ei de gazon, dar vorbeau între ei şi nu ştiam ce spun. La un momentdat mã întreabã, cu ironie, dacã aici va juca echipa campioanã a Europei. Nu-mi era ruşine de stadion, dar am vrut sã le dau peste nas. Le-am spus - aşa mi-a venit atunci în minte - cã da, dar cã ãsta este terenul nostru de antrenament. Le-am arãtat fabrica în spate şi am zis cã este stadionul fabricii, pe care ne antrenãm, şi cã meciul se joacã pe el, pentru cã stadionul cel mare este în renovare". S-a mai pierdut o bucatã din UTA.
Dumnezeu sã-l ierte!
http://www.observator.info/sport-2/uta-s...emblematic
Mihai Florea nu mai e…
Familia Batranei Doamne e mai saraca. Mihai Florea, presedintele sub conducerea caruia Aradul cucerea ultimele doua titluri, s-a stins din viata, la 85 de ani. Inmormantarea va avea loc maine, la ora 13,00, la cimitirul “Eternitatea”.
SportArad va ofera un material, asa cum aparut in urma cu 4 ani, in saptamanalul Banateanul:
AMINTIRILE PRESEDINTELUI, de Ovidiu Gancea
26 Septembrie 2005
Retras de mult timp din lumea fotbalului, presedintele cu care UTA a castigat ultimele doua campionate nationale isi duce viata de pensionar intr-un apartament de doua camere din Arad. De numele lui Mihai Flore se leaga toate cele patru participari ale echipei aradene in cupele europene.
Trasee sindicale Mihai Flore s-a inscris in partidul comunist in 1956, iar dupa un an a fost propus pentru functia de secretar al comitetului de partid la fabrica UTA. "Erau 6.000 de salariati. Cu un an inainte s-au razbunat pe seful serviciului aprovizionare. Se chema Nedici si avea un comportament rau fata de oameni. L-au omorat angajatii in strada. Din functia de partid am ajuns si in conducerea clubului sportiv. Am ramas 12 ani secretar pe uzina si conducator de club. Am ajuns presedinte salarizat de club in 1970, chiar inaintea meciului cu Feyenoord. In toata aceasta perioada, UTA a fost singurul club sindical din divizia A", explica fostul conducator.
Atacanti la filatura "Noi trebuia sa ne ocupam de productie si de mersul activitatilor sportive. Jucatorii aveau mai multe surse pentru a fi stimulati sa faca performanta. Toti primeau salariu din fabrica. Erau impartiti prin sectii. Domide, Pojoni si Axente erau trecuti la mecanicul sef, Metcas la filatura si Brosovschi la tesatorie. Mai erau indemnizatiile de efort, primele de joc. Membrii de sindicat cotizau si ei cu 1-2% din salariu pentru sport iar banii erau folositi ca plus la primele din meciurile mai importante. Sistemul era inventat de antrenorul Nicolae Dumitrescu. Jucatorii mai primeau pachete in natura cu catifea, prosoape sau tesaturi din fabrica. Lui Petchovschi, eu i-am rezolvat casa prin interventii la partid", povesteste Flore.
Supradoza la Varsovia Debutul echipei aradene in cupele europene a fost un dezastru. Prima participare a avut loc editia 1969-70 in Cupa Campionilor Europeni. In prima mansa, UTA a intalnit Legia Varsovia. Dupa 1-2 la Arad in 17 septembrie 1969, returul a avut loc in 1 octombrie, iar rezultatul a fost 0-8. "A fost o supradoza dintr-un preparat facut de doctorul Albu, pe care la pauza l-a dat jucatorilor. Totul a mers pana in minutul 62, cand era 0-0, dar apoi nici unul nu a mai fost intreg. Cred ca doctorul a gresit dozajul, pentru ca si eu am baut putin in vestiar. Cand am urcat in oficiala nu mai vedeam decat nasturii soldatilor de paza si am spart cu piciorul cateva ghivece de flori. Au inceput apoi golurile, pana m-am ridicat strigand <>. S-a auzit imediat in tara si am fost cercetati. Antrenorii au fost luati din aeroport si dusi la federatie. N-au spus nimic. Jucatorii au fost uniti si n-au spus nici ei. Pana la urma, din cauza rezultatului obtinut, ne-au interzis pentru un an participarea in competitii internationale", povesteste fostul conducator despre primul scandal de dopaj din Romania.
Stadion in reparatie Cu toata interdictia, anul urmator, UTA a fost inscrisa iarasi in Cupa Campionilor si avea sa produca cea mai mare surpriza din fotbalul international de pana atunci eliminand pe detinatoarea Cupei europene si intercontinentale, Feyenoord Rotterdam. Dupa 1-1 la Rotterdam, olandezii erau convinsi ca vor invinge la Arad. "Antrenorul Hapell a declarat ca a opta minune a lumii nu se poate intampla. Inainte de meci, au venit chiar opt oficiali sa vada stadionul. Se uitau ironic si se mirau ce mic era. M-au intrebat daca acolo se joaca. A trebuit sa mint si le-am spus ca era doar terenul de antrenament al fabricii, insa trebuia sa jucam acolo pentru ca stadionul mare era in reparatie. Au fost 20.000 de spectatori. O parte au intrat si in teren, pe 2.000 de scaune de la clubul fabricii. Le-am pus in peluza de la tabela de marcaj. Cu banii incasati am premiat jucatorii si personalul de deservire. Echipa a fost premiata separat si de federatie, pentru performanta obtinuta."
Revederi la pensie Fostul conducator crede ca, din echipa de atunci, Pojoni, Petescu, Lereter, Axente si Domide erau jucatori care puteau face fata in orice echipa profesionista. "Toti au fost talentati, dar unii n-au mai evoluat din cauza femeilor", spune Mihai Flore. Acum, la 81 de ani, se mai vede cu o parte dintre cei pe care i-a condus ani la rand. "Mai tin legatura cu Domide, Metcas, Otto Dembrovschi, Zoli Farmati, Biro si Bacos, dar mai mult telefonic, pentru ca majoritatea sunt pensionari" incheie fostul presedinte de club.
Misterul statuilor Mihai Flore s-a ocupat de realizarea celor doua statui amplasate la UTA. "Prima, cea din interior, a fost facuta de sculptorul Tolan. Nu seamana cu nici un jucator pentru ca nu aveam voie sa facem statui unor oameni in viata, decat unuia singur. Au fost discutii sa fie facuta dupa Petchovschi sau Domide. Era perioada cand a inceput cultul personalitatii. Cea din strada, de pe Calea Victoriei, a fost realizata la Bucuresti de Gheorghe Iordache. Clubul a platit pentru executie 55.000 de lei. Aia a fost facuta dupa Petchovschi, insa nu i-am dat nume oficial din aceleasi considerente, chiar daca semana cu jucatorul", isi aminteste el.
"Fotbalistii aveau program si in fabrica. Cand echipa mergea bine, crestea si productia. Totusi, dupa un timp, am facut ca lunea sa nu mai vina in sectii, pentru ca se opreau muncitorii din activitate"
Mihai Flore, fost presedinte de club la UTA
http://www.sportarad.com/index.php?optio...&Itemid=98
1924-2009
UTA şi-a pierdut un conducător emblematic
Sebastian Şiclovan, 13 februarie 2009 21:48
UTA îşi va înmormânta astãzi, de la ora 13, la cimitirul „Eternitatea” cel mai important conducãtor pe care l-a avut vreodatã.
Mihai Flore, fost conducãtor al Bãtrânei Doamne, a încetat din viaţã la vârsta de 85 de ani. "A fost al doilea pãrinte al UTA-ei dupã baronul Neuman. Mihai Flore s-a implicat în fenomenul UTA mai mult decât în familia lui. A fost un om iubit şi apreciat, peste tot pe unde mergeam împreunã era respectat. Atât de mult îl iubeau oamenii, încât atunci când mergea pe stradã, trebuia sã se opreascã din douã în douã minute, sã discute cu cei care îl abordau. Era genul de om care la ora 6 dimineaţa era în fabricã, la ora 7 venea la club şi pleca ultimul, seara târziu. A fost, din pãcate, îndepãrtat de clubul UTA prin 1975 din motive politice, pentru cã aşa era atunci. Cu toate acestea, a continuat sã iubeascã cu mare intensitate acest club. A fost alãturi de noi mereu, fãrã supãrare sau resentimente. Mereu ne cãuta, ne felicita la bine şi ne încuraja la greu", spune Teodor Gherle.
Fostul organizator de competiţii, care timp de 36 de ani a fost trup şi suflet alãturi de Bãtrâna Doamnã, îşi aminteşte cum în 1963, UTA a trecut prin momente grele. Urma sã joace un meci decisiv cu Crişul Oradea. "La pauzã eram în Divizia B, pentru cã eram conduşi, dar am câştigat cu 3-1. Dupã meci, domnul Flore, cu toatã prestanţa lui, s-a aruncat îmbrãcat în costum, de bucurie, în bazin, alãturi de jucãtori. Apoi, m-a marcat profund un moment petrecut la începutul anilor 2000. UTA câştigase titlul naţional la juniori şi era o festivitate în faţa Primãriei. Mihai Flore era acolo. Venise cu Farmati sã se bucure. Efectiv, când i-a vãzut pe copii cu medaliile la gât, a început sã plângã de bucurie pentru UTA lui, pe care a iubit-o enorm. În memoria mea, va rãmâne ca un conducãtor emblematic al UTA-ei, cel mai important".
***
Conducãtorul cu care UTA a câştigat ultimele douã titluri de campioanã a încetat din viaţã la vârsta de 85 de ani. Am avut onoarea sã-l cunosc pe Mihai Flore. În urmã cu 10-12 ani era mai mereu invitat la petrecerile de final de an ale UTA-ei sau la diverse ocazii festive. A fost un utist de categorie rarã, cel puţin astfel l-am perceput eu: tremura şi plângea instantaneu când vorbea despre UTA. Nu-şi putea, pur şi simplu, controla emoţiile atunci când era vorba despre UTA, pentru cã era o bucatã din sufletul sãu. Cu Mihai Flore în conducerea clubului, UTA a bifat ultimele mari performanţe: titlurile naţionale din 1969 şi 1970, dar şi dubla cu Feyenoord Rotterdam. De meciul de la Arad cu Feyenoord se leagã una dintre cele mai frumoase povestiri ale Bãtrânei Doamne, una care l-a avut drept protagonist pe Mihai Flore. Preşedintele clubului atunci era Ion Bretoteanu, dar Mihai Flore era reprezentantul fabricii UTA în cadrul grupãrii şi practic coordona întreaga activitate. Am avut privilegiul de-a asculta povestea spusã chiar de autorul ei: "Cu o zi înaintea meciului de la Arad cu Feyenoord m-au cãutat olandezii. Au vrut sã vadã stadionul şi terenul pe care se va juca meciul. Erau mulţi şi m-am trezit cu ei la club. Se tot uitau la stadion şi strâmbau din nas. Iarba era bunã, nu avea nicio problemã. Nici n-au comentat ei de gazon, dar vorbeau între ei şi nu ştiam ce spun. La un momentdat mã întreabã, cu ironie, dacã aici va juca echipa campioanã a Europei. Nu-mi era ruşine de stadion, dar am vrut sã le dau peste nas. Le-am spus - aşa mi-a venit atunci în minte - cã da, dar cã ãsta este terenul nostru de antrenament. Le-am arãtat fabrica în spate şi am zis cã este stadionul fabricii, pe care ne antrenãm, şi cã meciul se joacã pe el, pentru cã stadionul cel mare este în renovare". S-a mai pierdut o bucatã din UTA.
Dumnezeu sã-l ierte!
http://www.observator.info/sport-2/uta-s...emblematic
Mihai Florea nu mai e…
Familia Batranei Doamne e mai saraca. Mihai Florea, presedintele sub conducerea caruia Aradul cucerea ultimele doua titluri, s-a stins din viata, la 85 de ani. Inmormantarea va avea loc maine, la ora 13,00, la cimitirul “Eternitatea”.
SportArad va ofera un material, asa cum aparut in urma cu 4 ani, in saptamanalul Banateanul:
AMINTIRILE PRESEDINTELUI, de Ovidiu Gancea
26 Septembrie 2005
Retras de mult timp din lumea fotbalului, presedintele cu care UTA a castigat ultimele doua campionate nationale isi duce viata de pensionar intr-un apartament de doua camere din Arad. De numele lui Mihai Flore se leaga toate cele patru participari ale echipei aradene in cupele europene.
Trasee sindicale Mihai Flore s-a inscris in partidul comunist in 1956, iar dupa un an a fost propus pentru functia de secretar al comitetului de partid la fabrica UTA. "Erau 6.000 de salariati. Cu un an inainte s-au razbunat pe seful serviciului aprovizionare. Se chema Nedici si avea un comportament rau fata de oameni. L-au omorat angajatii in strada. Din functia de partid am ajuns si in conducerea clubului sportiv. Am ramas 12 ani secretar pe uzina si conducator de club. Am ajuns presedinte salarizat de club in 1970, chiar inaintea meciului cu Feyenoord. In toata aceasta perioada, UTA a fost singurul club sindical din divizia A", explica fostul conducator.
Atacanti la filatura "Noi trebuia sa ne ocupam de productie si de mersul activitatilor sportive. Jucatorii aveau mai multe surse pentru a fi stimulati sa faca performanta. Toti primeau salariu din fabrica. Erau impartiti prin sectii. Domide, Pojoni si Axente erau trecuti la mecanicul sef, Metcas la filatura si Brosovschi la tesatorie. Mai erau indemnizatiile de efort, primele de joc. Membrii de sindicat cotizau si ei cu 1-2% din salariu pentru sport iar banii erau folositi ca plus la primele din meciurile mai importante. Sistemul era inventat de antrenorul Nicolae Dumitrescu. Jucatorii mai primeau pachete in natura cu catifea, prosoape sau tesaturi din fabrica. Lui Petchovschi, eu i-am rezolvat casa prin interventii la partid", povesteste Flore.
Supradoza la Varsovia Debutul echipei aradene in cupele europene a fost un dezastru. Prima participare a avut loc editia 1969-70 in Cupa Campionilor Europeni. In prima mansa, UTA a intalnit Legia Varsovia. Dupa 1-2 la Arad in 17 septembrie 1969, returul a avut loc in 1 octombrie, iar rezultatul a fost 0-8. "A fost o supradoza dintr-un preparat facut de doctorul Albu, pe care la pauza l-a dat jucatorilor. Totul a mers pana in minutul 62, cand era 0-0, dar apoi nici unul nu a mai fost intreg. Cred ca doctorul a gresit dozajul, pentru ca si eu am baut putin in vestiar. Cand am urcat in oficiala nu mai vedeam decat nasturii soldatilor de paza si am spart cu piciorul cateva ghivece de flori. Au inceput apoi golurile, pana m-am ridicat strigand <>. S-a auzit imediat in tara si am fost cercetati. Antrenorii au fost luati din aeroport si dusi la federatie. N-au spus nimic. Jucatorii au fost uniti si n-au spus nici ei. Pana la urma, din cauza rezultatului obtinut, ne-au interzis pentru un an participarea in competitii internationale", povesteste fostul conducator despre primul scandal de dopaj din Romania.
Stadion in reparatie Cu toata interdictia, anul urmator, UTA a fost inscrisa iarasi in Cupa Campionilor si avea sa produca cea mai mare surpriza din fotbalul international de pana atunci eliminand pe detinatoarea Cupei europene si intercontinentale, Feyenoord Rotterdam. Dupa 1-1 la Rotterdam, olandezii erau convinsi ca vor invinge la Arad. "Antrenorul Hapell a declarat ca a opta minune a lumii nu se poate intampla. Inainte de meci, au venit chiar opt oficiali sa vada stadionul. Se uitau ironic si se mirau ce mic era. M-au intrebat daca acolo se joaca. A trebuit sa mint si le-am spus ca era doar terenul de antrenament al fabricii, insa trebuia sa jucam acolo pentru ca stadionul mare era in reparatie. Au fost 20.000 de spectatori. O parte au intrat si in teren, pe 2.000 de scaune de la clubul fabricii. Le-am pus in peluza de la tabela de marcaj. Cu banii incasati am premiat jucatorii si personalul de deservire. Echipa a fost premiata separat si de federatie, pentru performanta obtinuta."
Revederi la pensie Fostul conducator crede ca, din echipa de atunci, Pojoni, Petescu, Lereter, Axente si Domide erau jucatori care puteau face fata in orice echipa profesionista. "Toti au fost talentati, dar unii n-au mai evoluat din cauza femeilor", spune Mihai Flore. Acum, la 81 de ani, se mai vede cu o parte dintre cei pe care i-a condus ani la rand. "Mai tin legatura cu Domide, Metcas, Otto Dembrovschi, Zoli Farmati, Biro si Bacos, dar mai mult telefonic, pentru ca majoritatea sunt pensionari" incheie fostul presedinte de club.
Misterul statuilor Mihai Flore s-a ocupat de realizarea celor doua statui amplasate la UTA. "Prima, cea din interior, a fost facuta de sculptorul Tolan. Nu seamana cu nici un jucator pentru ca nu aveam voie sa facem statui unor oameni in viata, decat unuia singur. Au fost discutii sa fie facuta dupa Petchovschi sau Domide. Era perioada cand a inceput cultul personalitatii. Cea din strada, de pe Calea Victoriei, a fost realizata la Bucuresti de Gheorghe Iordache. Clubul a platit pentru executie 55.000 de lei. Aia a fost facuta dupa Petchovschi, insa nu i-am dat nume oficial din aceleasi considerente, chiar daca semana cu jucatorul", isi aminteste el.
"Fotbalistii aveau program si in fabrica. Cand echipa mergea bine, crestea si productia. Totusi, dupa un timp, am facut ca lunea sa nu mai vina in sectii, pentru ca se opreau muncitorii din activitate"
Mihai Flore, fost presedinte de club la UTA
http://www.sportarad.com/index.php?optio...&Itemid=98