Forum Oficial al UTA Arad

Full Version: Jucatori de legenda
You're currently viewing a stripped down version of our content. View the full version with proper formatting.
Pages: 1 2
Am vazut ca Pele si Maradon au topicuri speciale. Ei sunt zei! M-am gandit sa fac unul pentru jucatorii de legenda care ne-au incantat ochii de-a lungul timpului.
Incep cu jucatorul meu favorit: Il Capitano, Paolo MALDINI

http://www.youtube.com/watch?v=z3WeVch62t4

http://www.youtube.com/watch?v=ZIUCmh35K...re=related

Un fotbalist devotat meseriei. Doar tricoul Milanului si al "Sqaudrei azzura" l-a "slujit". Nu am auzit in viata mea ceva rau despre el, iar daca cumva voi ati auzit, va rog sa nu postati.
Ai dreptate Miki. Nu poti face topic separat pentru toti.
Sa nu-l uitam pe Eusebio. http://www.rajuabju.com/elat/images/sports/eusebio.jpg
Johan Cruyff : http://www.trunkbunker.com/johancruyff.jpg
Si mai sunt destui despre care poti sa mai zici ca au fost zei, mai mici, dar tot zei.
http://www.youtube.com/watch?v=HUrTtivG-ks
http://www.youtube.com/watch?v=hUVJ_rzkp...re=related
http://www.youtube.com/watch?v=J3fuVO_jq...re=related

Maldini si-a dorit sa il imite prin comportament, joc si cariera pe idolul sau Franco Baresi, adevaratul capitan si unicul al AC Milan!!!!!!!!

p.s. nu sunt fan milan sau baresi insa trebuie sa fim cat de cat aproape de realitate!
Un jucator de care pana acum nu am auzit insa povestea lui este pe cat de simpla trista pe atat de frumoasa ca si exemplu pentru gunoaiele care se plimba astazi pe teren si la UTA dar nu numai!

http://blog.mysport.ro/beleaua/2008/04/1...cat-viata/
Alta "poveste frumoasa dar trista" din viata fotbalului , din vremea cand pentru jucatori conta si "Altceva" nu doar banii!!!

http://www.gsp.ro/stire/gabor-povestea-s...64360.html
Imi permit sa adaug un utist, intrat mult prea devreme in legenda: Ion Stibinger
Il Gigante Buono, profesorul de fair-play
Cel mai bun fotbalist pe care l-a avut vreodată Ţara Galilor. Nu, nu este, după cum poate aţi crezut, actualul jucător al celor de la Manchester United, Ryan Giggs, sau legenda lui Liverpool, Ian Rush. Este vorba de unul dintre cei mai mari fotbalişti care s-au născut vreodată în Marea Britanie, pe numele său John Charles.

Născut în 1937, pe 27 decembrie, la Swansea, John a început să joace fotbal, la fel ca fratele său Mel, la echipa locală cu acelaşi nume. Nu a reuşit să îi convingă însă pe cei de la Swansea City că merită să joace la prima echipă la frageda vârstă de 14 ani şi a părăsit gruparea. La 17 ani, a semnat un contract cu Leeds United, după ce a fost remarcat în timp ce juca pentru Gendros, un club local care creştea tineri. În 1949, a debutat pentru formaţia care evolua în acel moment în liga secundă din Anglia. A jucat doar trei meciuri în primul său sezon la Leeds, debutând într-un meci împotriva lui Blackburn Rovers. Pentru că nu am menţionat un lucru extrem de important, trebuie să adaug că Charles evolua atât pe postul de fundaş central, postul său iniţial, cât şi pe postul de atacant, post pe care a evoluat începând cu anul 1952. În sezonul 1953-1954, a realizat o performanţă remarcabilă : a marcat 42 de goluri în “doar” 39 de meciuri pentru Leeds, demonstrând că reprofilarea sa a fost o faptă inspirată. A continuat forma excepţională, iar la finalul sezonului 1955-1956, a reuşit să promoveze cu Leeds, după ce jucase timp de opt sezoane în liga secundă. Nici în First Division nu s-a lăsat mai prejos : a reuşit să marcheze 38 de goluri în 40 de partide, intrând în vizorul mai multor echipe din Insulă, dar şi de pe Continent. Astfel că, începând cu 1957, Charles părăsea, după nouă ani, echipa la care se afirmase, Leeds, pentru o aventură în Italia, la Juventus. Cifrele spun totul despre anii petrecuţi la Leeds United : 297 de meciuri jucate, 150 de goluri marcate, dar şi 65.000 de lire sterline, o cifră record pentru acele vremuri, care au intrat în vistieria clubului englez în urma transferului său în Italia.

.

Juventus : echipă nouă, acelaşi John Charles

.


Transferul în Italia nu a reprezentat o eroare în cariera lui John Charles, ba, dimpotrivă, galezul a continuat să evolueze entuziasmant şi la formaţia torineză. În primul său sezon pentru Juve, Charles a marcat 28 de goluri în 34 de partide, şi a reuşit să obţină primul său trofeu : Campionatul Italiei. A urmat un sezon mai puţin reuşit pentru Charles, mai puţin reuşit în comparaţie cu primul, pentru că cele 19 goluri marcate în 29 de meciuri nu sunt o cifră care să nu satisfacă, având în vedere că Charles evolua în continuare şi pe postul de fundaş central în unele meciuri. A urmat un nou titlu în sezonul viitor, când Charles a marcat 23 de goluri în 34 de meciuri şi totul mergea de minune pentru “Uriaşul Blând”, după cum fusese supranumit de către italieni. A venit şi al treilea titlu, în sezonul 1960-1961, dar avea să fie şi ultimul sezon reuşit al uriaşului de 1,88 m la Juventus. Un ultim sezon mai puţin reuşit la Juventus a marcat despărţirea lui John Charles de clubul italian.

.

Inconstanţă

.


” Cea mai mare greşeală din viaţa mea”, astfel a caracterizat John Charles plecarea sa de la Juventus. S-a întors la prima sa dragoste, Leeds United, dar nu a mai reuşit să repete performanţele de altădată. A evoluat în doar 11 meciuri în turul de campionat pe care îl jucase pentru formaţia engleză, întorcându-se în Italia, de data aceasta la AS Roma. Nici la Roma nu a evoluat strălucit, deşi începuse promiţător : accidentările şi problemele familiare l-au forţat să părăsească formaţia din capitala Italiei după doar 10 meciuri, în care a marcat 4 goluri.

.

Primul club din ţara natală : Cardiff City

.

După cum aţi aflat de mai sus, John Charles nu apucase să joace la Swansea City, echipa din oraşul său natal, aşa că experienţa sa la Cardiff City a fost prima la un club din ţara sa natală. Ce e drept, Cardiff City evolua în First Divison, denumirea sub care era cunoscută Premier League. Cert e faptul că John a început să evolueze din nou bine, mai întâi pe postul de fundaş central, în primele două sezoane, iar în ultimul sezon ca atacant, în cele doar 7 meciuri pe care le-a mai jucat ca profesionist marcând 4 goluri .

.

După retragere

.

Retragerea din fotbalul profesionist a însemnat o nouă provocare pentru John Charles, care a preluat banca tehnică a formaţiei Hereford United, formaţie dintr-o ligă de amatori din Anglia. Nu a putut să stea însă departe de activitatea de jucător, aşa că a continuat să îşi ajute elevii şi din teren. În cele cinci sezoane în care a activat ca antrenor şi jucător la Hereford, Charles a bifat 173 de meciuri, în care a marcat de 80 de ori. A părăsit Hereford pentru a antrena şi o echipă din Ţara Galilor, Merthyr Tydfil. A continuat să joace şi la Merthyr, dar după încă doi ani în care a fost antrenor-jucător la această formaţie, a ales să se retragă atât din cariera de jucător, cât şi din cariera de antrenor. A mai cochetat cu fotbalul ca director tehnic al echipei canadiene Hamilton Steelers.

.

Aventura numită CM 1958

.



Campionatul Mondial din 1958, desfăşurat în Suedia, a fost unicul la care s-a calificat naţionala de fotbal a Ţării Galilor. Calificarea Ţării Galilor a fost una norocoasă, având în vedere că a fost trasă la sorţi dintre echipele clasate pe locul doi pentru a juca un baraj cu Israel, baraj câştigat de naţionala lui John Charles. În lotul pentru Campionatul Mondial, John Charles îl avea alături şi pe fratele său, Mel. Ţara Galilor a fost repartizată într-o grupă extrem de dificilă, alături de gazda Suedia (cea care avea să se califice în finala competiţiei), Ungaria, una din marile forţe ale acelor vremuri, şi Mexic. În primul meci, Ţara Galilor a ţinut în frâu Ungaria, scor final 1-1. Golul galezilor a fost marcat de nimeni altul decât John Charles, cel care devenea primul marcator al Ţării Galilor la un turneu final. Încă un punct după un meci nefericit cu Mexic, în care echipa americană a reuşit să egaleze în penultimul minut, iar în meciul decisiv, galezii au smuls un 0-0 care le-a permis să se claseze pe locul doi, la egalitate cu Ungaria. În play-off, Ţara Galilor a învins Ungaria cu 2-1, după ce maghiarii conduceau la pauză cu 1-0, calificându-se în sferturile de finală. Ghinionul galezilor s-a numit Brazilia. Viitoarea campioană mondială a reuşit o victorie la limită, 1-0, datorită golului lui Pele. Astfel se încheia aventura lui Charles şi a ţării sale la acest turneu final. În total, Charles a jucat în 38 de meciuri pentru selecţionata Ţării Galilor, pentru care a marcat 15 goluri.

.


De ce este considerat unul din cei mai mari jucători din lume ?

.

Am păstrat ceea ce era important la sfârşit. Uriaşul John Charles este renumit pentru faptul că nu a fost niciodată avertizat sau eliminat în carieră , fapt mai rar întâlnit. Datorită acestui fapt, şi-a atras renumele de “Il Gigante Buono”, în vremurile în care evolua pentru Juventus. O altă raritate întâlnită la Charles era faptul că juca atât fundaş central, cât şi atacant, după cum aţi aflat mai sus. Galezul lovea balonul bine atât cu piciorul drept, cât şi cu piciorul stâng, iar condiţia sa fizică era de invidiat, după spusele foştilor săi colegi de la Juventus. Nu în ultimul rând, Charles era un specialist al jocului aerian, beneficiind de o lovitură de cap extraordinară. Şi-a dezvoltat acest aspect al jocului în timp ce se afla în armată, acolo unde a jucat foarte mult baschet. Charles a fost, de asemenea, numit cel mai bun jucător străin care a evoluat vreodată (!) în Serie A, deşi în bogata istorie a campionatului italian au evoluat mari fotbalişti străini, precum francezul Michel Platini, argentinianul Diego Armando Maradona sau olandezii lui AC Milan - Marco Van Basten, Frank Rijkaard sau Ruud Gullit. În 2003, a fost numit cel mai bun jucător din istoria naţionalei Ţării Galilor, cu ocazia jubileului UEFA. De asemenea, John Charles a fost plasat pe poziţia a 19-a în topul celor mai mari personalităţi pe care le-a avut vreodată Ţara Galilor. Charles face parte şi din Topul celor mai buni 100 de jucători din secolul XX. Este plasat pe locul 32, înaintea unor nume mari precum Lothar Matthaus, Karl-Heinz Rumenigge, Dino Zoff, Hristo Stoichkov, Laudrup sau Mario Kempes.

.

“Incomparabil. Singurul fotbalist din lume care a jucat extraordinar în două poziţii extrem de diferite” (Sir Bobby Robson)

.

“Dacă ar fi să îmi aleg cea mai bună echipă britanică din toate timpurile, sau chiar cea mai bună echipă a lumii din toate timpurile, John Charles ar face parte din ea” (Jimmy Greaves)

.

“Unul din cei mai buni fotbalişti din toate timpurile” (Jacky Charlton)

.

” Adevărată forţă a naturii, redutabil prin puterea sa de pătrundere în apărările adverse, a format la Juventus un duo extrem de eficace alături de Omar Sivori” (Mihai Ionescu)

.

Pe data de 21 februarie 2004, o veste tristă zguduia Ţara Galilor. John Charles, simbolul fotbalistic al acestei ţări, trecea în lumea celor drepţi, la vârsta de 72 de ani. Suferea de câţiva ani de sindromul Alzheimer, iar în ianuarie suferise un atac de cord, în urma căruia i-a fost amputat parţial un picior pentru o circulaţie mai bună. În memoria lui a fost făcut chiar şi un imn. Astfel a părăsit lumea pământească John Charles, profesorul de fair-play al fotbalului. Din păcate pentru binele acestui sport, de la cursurile sale au lipsit majoritatea fotbaliştilor şi conducătorilor de club.


sursa: http://www.gsp.ro
Imagini din 1960 de la meciul Spal-Juventus 3-6 disputat la Ferrara, cu uriasul bland in actiune.

http://www.youtube.com/watch?v=R9IF6xd97...read/22649
Klasnici a învins moartea
de Cristian Predan (404 afisari, 2008-06-18)
Fotbalistul, care a avut grave probleme de sănătate,a refuzat selecţionata germană din dorinţa de a juca pentru Croaţia

Odată cu participarea la Euro 2008, Ivan Klasnici a devenit primul fotbalist care a luat parte la un turneu final după ce a suferit un transplant de rinichi.

Povestea de viaţă a lui Klasnici (28 de ani) ar putea servi drept subiect de roman. Fotbalistul s-a născut în Germania, din părinţi croaţi care lucrau ca muncitori la Hamburg.

Jucătorul, care nu a evoluat niciodata în Croaţia, şi-a început cariera la echipe necunoscute de amatori, apoi a păşit în fotbalul profesionist prin intermediul clubului Sankt Pauli. Evoluţiile sale bune au atras atenţia şefilor lui Werder Bremen, care l-au transferat în 2001.

Voller i-a propus să joace pentru Germania

Fotbalistul a început să evolueze pentru echipa de tineret a Croaţiei, ţară în care fusese doar în vizită. În 2002, selecţionerul de atunci al Germaniei, Rudi Völler, a dorit să profite de faptul că Ivan nu jucase pentru echipa mare a Croaţiei şi i-a făcut oferta să aleagă naţionala Germaniei.

Klasnici a refuzat şi din 2004 este unul dintre jucătorii de bază ai selecţionatei ex-iugoslave. Debutul său la naţională s-a petrecut într-un meci amical jucat chiar împotriva Germaniei.

A primit rinichi de la părinţii săi

Anul 2007 avea să fie cel mai greu din viaţa lui Ivan. În luna ianuarie, fotbalistul a primit un diagnostic crunt din partea medicilor: blocaj renal şi necesitatea unui transplant de rinichi.

Prima intervenţie chirurgicală a avut loc în februarie 2007, când fotbalistul a primit un rinichi de la mama sa. Coşmarul lui Klasnici nu avea să se încheie aici.

Corpul său a respins noul organ, astfel că a fost nevoit să repete operaţia, de data aceasta fiindu-i transplantat un rinichi de la tatăl său.

Intervenţia a fost reuşită, iar medicii au decis că fotbalistul îşi poate continua cariera. Klasnici a reînceput antrenamentele după şase luni, iar în luna noiembrie 2007 a jucat pentru prima oară titular după aflarea diagnosticului.

După aproape un an de suferinţă, croatul a zâmbit din nou pe 15 decembrie 2007, când a marcat două goluri în victoria lui Werder cu 5-2 în faţa lui Bayer Leverkusen.

Cere despăgubiri de 1,5 milioane de euro

Deşi a fost ajutat de club, Klasnici i-a dat în judecată pe medicii echipei, pe care i-a acuzat că, deşi le-a spus de cinci ani că are dureri, nimeni nu i-a dat atenţie.

„Au fost neglijenţi cu mine. În loc să descopere ce am cu adevărat, ei m-au tratat superficial şi nu au depistat adevărata cauză a problemelor mele", a spus croatul, care cere despăgubiri de 1,5 milioane de euro.

Caz unic în istoria fotbalului

După două partide în care a stat pe banca de rezerve, Klasnici a jucat în partida Croaţia – Polonia de la Euro 2008, devenind primul fotbalist care evoluează la un turneu final după ce a suferit un transplant de rinichi.
Mai mult, atacantul a adus victoria echipei sale printr-un gol marcat în minutul 53.

După finalul turneului, Klasnici îşi va căuta o altă echipă de club, după ce şi-a reziliat contractul cu Werder Bremen după ultima etapă a sezonului recent încheiat în Bundesliga.

Este ca o a doua viaţă pentru mine. Este ca un vis.Am marcat,am mai avut două ocazii şi îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru asta.
Ivan Klasnici,
jucător Croaţia
Dragan Džajić

http://en.wikipedia.org/wiki/Dragan_D%C5%BEaji%C4%87

http://www.youtube.com/watch?v=07zxrAPAyNU
http://www.youtube.com/watch?v=_5Q-LprwS...re=related
http://www.youtube.com/watch?v=aTRvrViaX...re=related
Bonus:
http://www.youtube.com/watch?v=ufr7fHssC...re=related

http://www.youtube.com/watch?v=P164rm_oAks

[Image: 20229.jpg]

[Image: peledzajajpg.jpg]

[Image: dzajic-v.jpg]

[Image: 650516_mediumsquare.jpg]

Name: Dragan
Surname: Dzajic
Date of Birth: 30 May 1946
Height: 178 cm
Weight: 76 kg
(FILES) - Portrait taken in 1970 of left forward Dragan Dzajic who played for the Yugoslav national soccer team.
Career
Position: Left wing
Clubs: Red Star Belgrade (1961-1975), Bastia (Fra. 1975-1977), Red Star Belgrade (1977-1978 )
International appearances: 85
International goals: 23
International debut: 17/06/1964, Yugoslavia-Romania (1-2)

World Cup

Appearances: 1 (1974), 5 matches, 1 goal

Second round (1974)
European Championships

Finalist (1968 )
Yugoslav Championship

Winner (1964, 1968, 1969, 1970, 1973)
Yugoslav Cup

Winner (1964, 1968, 1970, 1971)

wehrmacht

Jucatorul meu favorit:Roberto Baggio ! Din punctul meu de vedere a fost si va ramane un jucator de legenda . ( PS:Nu mai imi aduceti aminte de penalty-ul decisiv ratat in 1994 in fata Braziliei in finala CM ) :smile:

Biografie : http://en.wikipedia.org/wiki/Roberto_Baggio
Best Of : http://www.youtube.com/watch?v=sjj1PksMOco

Si penalty-ul ratat : http://www.youtube.com/watch?v=voT5W9Doa-s :icon_evil:

wehrmacht

Deci de Dejan asta chiar nu am auzit! :smt017 Mai multe informatii nu mi-ar strica!
Căpitanul milanezilor şi cel mai vechi component al formaţiei, Paolo Maldini, a confirmat că îşi va agăţa ghetele în cui la sfârşitul sezonului în curs. Pentru fundaşul care a jucat toată cariera la clubul lombard nu este o problemă faptul că nu a câştigat niciodată un Balon de Aur, unul dintre puţinele trofee care îi lipsesc din palmares.

Lo scudetto, cel mai important

În ceea ce priveşte premiul oferit de France Football, Maldini consideră că nu are regrete din acest punct de vedere. "Nu l-am câştigat niciodată şi poate că l-aş fi meritat. Dar, vă spun sincer, nu aş da niciodată un titlu de campion cu Milan sau o finală de Champions League, cum a fost cea cu Liverpool, de exemplu. Eu cred în victoriile de echipă, nu în premiile individuale oferite jucătorilor", crede fiul lui Cesare Maldini, cel care a făcut parte din prima mare echipă a lui Milan, de la începutul anilor '70.

Un moştenitor pe nume Ambrosini

Chestionat asupra celui pe care îl vede ca demn urmaş al său, Maldini nu stă prea mult pe gânduri. "Pentru a purta banderola de căpitan, Ambrosini". Anticipând următoarea întrebare, răspunde fără a mai fi chestionat. "Antrenorul ideal, nu-i aşa? Ei bine, Ancelotti. Şi îl văd chiar pe banca naţionalei într-o bună zi", precizează omul tuturor recordurilor pe San Siro.

Vise cu Ronaldo şi Maradona

Rugat să spună care au fost cei mai mari jucători pe care i-a întâlnit pe terenul de fotbal, spune că şi-a dorit, dintotdeauna, să joace cu "Butoiaşul atomic" şi cu "Il Fenomeno". "Eu zic că ei au fost cei mai mari, iar visul mi s-a îndeplinit pe jumătate", zâmbeşte fundaşul stânga al lui Milan.

Fără partide de adio

"De data asta, e definitiv. Voi spune adio fotbalului la sfârşitul acestui campionat. Nu vreau un meci de retragere, pentru că nu-mi place genul acesta de despărţiri. Oricum, vreau să rămân în această lume şi neapărat într-un rol important. Nu mă văd în halat şi în galoşi stând la gura sobei", a încheiat cel care a fost pe teren la prima CCE a erei Berlusconi, în finala de la Barcelona, din 1989 (4-0 cu Steaua Bucureşti).

prosport.ro
probabil va castiga sezonul asta si Cupa UEFA
Din ce mi-ai zis,HAGI nu are ce cauta in echipa ta :icon_cheesygrin:!

beckham

http://www.youtube.com/watch?v=9p_BR8u0MvM
Romario in 1993/1994 la Barcelona...

Vlad_SUR

Pages: 1 2
Reference URL's