Forum Oficial al UTA Arad

Serial - Sfintii inchisorilor

Preotul Coriolan Buracu, apostolul Armatei Romane in cele doua razboaie mondiale

de Ionut Baias, Cezarina Barzoi
Joi, 20 martie 2008


A participat la evenimentele din 1848, a fost preot militar in primul si al doilea razboi mondial, a semnat actul Unirii de la 1918 de la Alba-Iulia, a fost primul detinut politic transilvanean la incepul razboiului de intregire si primul cu care a inceput urgia comunista in Fagaras. Sarac pana la sfintenie si apostol al Armatei Romane, cum l-au numit superiorii, legenda preotului se tese ca o panza de vis, peste dealurile Banatului drag rasunand inca baladele inchinate popei Buracu.

Scurt istoric

Coriolan Buracu, nascut la 15 mai 1888 in comuna Prigor, jud Caras Severin (decedat in Bucuresti la 11 feb 1964), a fost descendentul unei vechi familii de graniceri si preoti din Banat. A fost preot, ofiter superior, om de cultura, deputat si un inflacarat luptator pentru Unire. A urmat scoala primara la Budapesta si la Viena, liceul la Blaj, iar in 1911 a absolvit Institutul Teologic din Caransebes, fiind hirotonit preot un an mai tarziu.

"Preotul Coriolan Buracu cristalizeaza in fiinta sa morala crestina toata puritatea sa. Este singurul om la care am intalnit o asa perfecta identitate intre vorba si fapta. Interesant ca infatisare, captivant la cuvant, exemplar la fapte, popa Buracu a fost apostol in Regimentul 105 Infanterie."


Virgil Economu, seful Armatei a VII-a A desfasurat in paralel o importanta activitate gazetareasca si o intensa activitate nationalista, fapt pentru care a fost incarcerat in 1914 de catre austro-ungari si trimis apoi pe front in Galitia, fiind primul detinut politic roman de la inceputul primului razboi mondial. Reintors de pe front, a organizat Consiliul National Roman si garzile nationale in zona Almajului, fapt pentru care a fost urmarit pentru a fi ucis de armata sarba. Scapa in ultima clipa si se refugiaza in Romania, nu inainte de a-i inmana generalului Berthelot un memoriu cu privire la vointa Banatului de a se uni cu tara. A ajuns preotul transilvanean cu cel mai mare grad din armata.

Dupa incheierea razboiului si-a intensificat activitatea pastorala si culturala ridicand biserici, scoli ortodoxe, zeci de camine culturale, case de ofiteri, biblioteci si muzee. A fost ales deputat PNT de Caras (1928 - 1931), iar apoi senator (1932 - 1933). Reuseste aducerea osemintelor luptatorului nationalist banatean Eftimie Murgu de la Budapesta la Lugoj. Din cauza trecutului sau de luptator nationalist si a atitudinii anticomuniste (dar si datorita faptului ca fiii sai faceau parte din Miscarea Legionara) este arestat de Securitatea Oravita in 1948, condamnat si trimis la Canal, de unde se va elibera in 1953. Moare in Bucuresti in 1964, osemintele fiindu-i ulterior reinhumate la biserica din Prigor.

Un scolar problema pentru autoritatile austro-ungare

Cu oacazia jubileului a 50 de ani de domnie a imparatului austro-ungar Francisc Iosif I a participat cu clasa sa la defilare. Trecand prin fata imparatului i-a strigat tare in romaneste "Sa traiasca" fapt care a genrrat o ampla ancheta politieneasca, anchetarea sa, a rudelor si a invatatorilor. Neastamparul tanarului Buracu va continua si atunci dupa ce va fi admis la liceul militar de artilerie Wiener-Neustadt. A rezistat doar trei saptamani, fiind nevoit sa paraseasca liceul ca urmare a tezei "Ce te-a indemnat sa pasesti pe cariera militara". Concret, la intrebarile comisiei, Coriolan raspunde ca vrea sa se faca "ofiter ca sa-i conduca pe romani la lupta impotriva ungurilor". Numai ca profesorul care prezida comisia era... maior ungur si a cerut imediat eliminarea sa.

De la studiul artei dramatice cu celebrul dramaturg italian Novellini la studii teologice.

In clasa a VII-a a castigat concursul "Societatii pentru crearea fondului de teatru roman" si o bursa de 800 de coroane pentru a merge sa studieze teatru in Italia cu celebrul dramaturg Novellini. El vroia actor, o parte a familiei militar de cariera, iar o alta preot. Lucrurile au inclinat definitiv inspre preotie cand tanarul Coriolan primeste o scrisoare de la logodnica lui, viitoarea sotie Maria Mocanu, care-i scrie "Nimic altceva, decat preot sa te faci."

Putin dezamagit de alegerea facuta, un vis avea sa-l intareasca definitiv in alegerea preotiei. "Eram preot intr-un sat de munte unde bantuia o cumplita boala epidemica...nimeni nu se atingea de bolnavi in fara de mine. Populatia nenorocita, recunoscatoare, imi saruta pulpana hainei preotesti. Am inteles atunci din acel vis rostul misiunii preotesti si romanesti".

Arestat din altar in timp ce slujea Liturghia.

Preot militar in Armata Austro-Ungara Din cauza activitatii sale cu caracter national, a fost arestat de catre jandarmii unguri in ziua de Duminica, 26 iunie 1914, chiar in timp ce slujea Sfanta Liturgie sub acuzatia de "spion al Romaniei si agitator pentru descompunerea monarhiei Austro-Ungare".

Avea sa fie eliberat in acelasi an si trimis pe front ca preot militar. Visul avut in studentie avea sa devina aievea in timpul primului razboi mondial atunci cand preotul militar Coriolan Buracu avea sa ingrijeasca cu o grija si dragoste egala romani, rusi, sarbi, italieni, unguri sau cehi atinsi de ciuma sau gloante.

"Eram preot intr-un sat de munte unde bantuia o cumplita boala epidemica...nimeni nu se atingea de bolnavi in fara de mine. Populatia nenorocita, recunoscatoare, imi saruta pulpana hainei preotesti. Am inteles atunci din acel vis rostul misiunii preotesti si romanesti".

Ofiterii austrieci, dar si ofiterii rusi prizonieri si eliberati ulterior au tinut sa-i multumeasca tanarului preot pentru dragostea aratata:
"Pentru a fi prisonier e o soarta grea. Dar soarta noastra a fost de o suta de ori agravata prin una din cele mai mari nenorociri pe care o cunoaste umanitatea: holera a venit sa ne faca o vizita neasteptata si teribila. Si noi am vazut cum secera totul in jurul nostru cu o asa de mare furie, ca ochii nostri-fiind obisnuiti de mult timp sa vada pe campul de lupta moartea-totusi erau gata sa planga. In aceste zile de suferinta atroce ce Dumnezeu ne-a trimis, noi ofiterii rusi am vazut aici in strainatate cu multa satisfactie, venind un preot roman ortodox cu un cuvant de consolar si rugaciuni" (Ordinul de zi nr 243-au semnat 27 de ofiteri rusi)

In Romania Mare.

Intors de pe front in Mehadia, Banat, ia initiativa si contituie "Consiliul National Roman" dupa indrumarile date de "Consiliul Dirigent" din Arad. Organizarea s-a facut la 4/17 noiembrie intr-un cadru solemn in piata publica, unde dupa serviciul religios, pr Buracu cere multimii adunate sa depuna juramantul de credinta si lupta pentru neamul romanesc, juramant rostit cu entuziasm si solemnitate. Consiliul National Roman isi trimite apoi la 1 decembrie la Alba-Iulia un delegat care sa voteze Unirea cu Romania.

Imediat soseste insa in zona un escadron de cavalerie sarba care il cauta pe preotul Buracu si alti fruntasi nationalisti din zona pentru a-i inchide. Parintele este anuntat de intentiile sarbilor de un roman din Banatul de la sud de Dunare ce facea parte din acel escadron care va ocupa zona pana in februarie 1919. Parintele hotaraste sa se refugieze in Romania, nu inainte insa de a-i inmana la 26 decembrie un memoriu privind situatia Banatului generalului francez Berthelot ce se intorcea de pe frontul din Moldova.

Preot militar in Armata Romana. Care era arma parintelui…

In timp ce parintele conducea un grup de soldati, a trecut un colonel pe care grupul l-a salutat conform uzantelor. Colonelul, vazand insa ca parintele nu este echipat si cu arma (avea pe el capela de capitan si paltonul militar) s-a oprit suparat si l-a chestionat : "Detasament stai! Capitane unde iti e arma?" Parintele i-a raspuns: "D-le colonel, am onoarea de a ma prezenta: preot capitan Coriolan Buracu de la regimentul 105 Infanterie" si, scotand crucea din haina, a rostit "Aici mi-e arma". Colonelul, profund impresionat de atitudinea parintelui, s-a descoperit si a sarutat crucea adresandu-se ostenilor: "Ostasi! Armata care are preoti cu crucea-n frunte trebuie sa fie biruitoare!"

Colonelul Virgil Economu, ajuns ulterior seful Armatei a VII-a, avea sa-i faca urmatoarea caracterizare in 'foaia calificativa": "Preotul Coriolan Buracu cristalizeaza in fiinta sa morala crestina toata puritatea sa. Este singurul om la care am intalnit o asa perfecta identitate intre vorba si fapta. Interesant ca infatisare, captivant la cuvant, exemplar la fapte, popa Buracu a fost apostol in Regimentul 105 Infanterie. Preotul Buracu este una din structurile omenesti mult departe de comun prin educatiunea mintii, inimei si vointei. Daca ar fi numai al armatei ce castig imens!"

Preot militar si in cel de-al doilea razboi mondial

Parintele Coriolan Buracu este mobilizat la cererea sa ca preot militar si in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Aceeasi dragoste crestina fata de aproape, neam si tara se releveaza in comportamentul sau. Elogiile nu contenesc sa curga de la toti cei care l-au cunoscut. “Nu mi s-a intamplat sa vad undeva o legatura mai stransa intre pastor si pastoriti cum este intre Protopopul maior Buracu si ostasii de sub ingrijirea sa de duhovnic. Regimentele graniceresti (ofiteri, subofiteri si trupa) nici nu pot concepe ca ar putea sa aiba alt pastor sufletesc decat acest eminent protopop militar. Este strans legat de sufletul lor. Nu are niciun viciu. Este un om inzestrat cu toate calitatile superioare ce se cer unui apostol.” (In “Foaia calificativa” pe anul 1942, episcopul armatei—doctor Partenie Ciopron)

Atunci cand regimentul sau este detasat in nordul Ardealului, parintele desfasoara o intensa activitate romaneasca: parastase, conferinte comemorative, ridicari de troite si monumente, etc. Familia cu care a inceput teroarea comunista in Fagaras.

“Reprezentatntul FND,un chip de bruta ce statuse tot timpul incruntat, se apropie de preot cu mana-ntinsa, chipurile, sa-l felicite. Dar mana se transforma in pumn care lovi direct in obrazul preotului. I se lua procesul verbal si urmara alte lovituri date de militarii de fata."

Ioan Gavrila Ogoranu descrie in cartea sa “Brazii se frang, dar nu se indoiesc”, vol. I, inceputul prigoanei comuniste in Fagaras. Lucrurile se desfasoara in ziua alegerilor din 1946 atunci cand parintele, grav bolnav, supraveghea din partea PNT desfasurarea corecta a alegerilor. “Dragul meu, daca nu castigam aceste alegeri, Romania e pierduta”, i-a explicat el prezenta sa acolo. Dupa numararea corecta a voturilor PNT a castigat cu 90% iar parintele a iesit si a anuntat oamenii de succes pentru a nu se mai putea maslui nimic.

“Reprezentatntul FND,un chip de bruta ce statuse tot timpul incruntat, se apropie de preot cu mana-ntinsa, chipurile, sa-l felicite. Dar mana se transforma in pumn care lovi direct in obrazul preotului. I se lua procesul verbal si urmara alte lovituri date de militarii de fata. Si omul batran, care ca preot cunoscuse temnitele Seghedinului si Vazului patru ani in timpul razboiului, care a semnat actul Unirii in 1918 la Alba –Iulia, fost deputat si senator in Parlamentul Romaniei Mari, tata a 11 copii, dintre care cel mai mare murise pe front, care, insusi, in calitate de preot colonel facuse razboiul si in rasarit si in apus, devenise o minge sub loviturile pumnilor si paturilor de arma. Haituit cativa ani prin satele Fagarasului, este prins si bagat la inchisoare. Acasa, preoteasa Maria, cu cinci copii inca mici, isi pierde mintile de durere si de revolta, terorizata zilnic de comunisti. A murit iar copiii s-au imprastiat in toate partile, urmariti de Securitate si inchisi la randul lor. Azi nimeni nu-si mai aminteste de aceasta familie sfanta cu care s-a inceput teroarea comunista in Fagaras.”

Arestat si eliberat de hramul familiei, Sfanta Parascheva


A fost arestat de organele de securitate din Oravita in dimineata zilei de 14 octombrie 1948 de la locuinta parinteasca din Prigor. Era ziua in care familia Buracu isi serba praznicul imparatesc, hramul familiei, Sfanta Cuvioasa Paraschiva, acelasi ca stramosii din Hrusova, Macedonia. A fost inchis la inchisoarea Timisoara, a fost condamnat la un an de zile inchisoare corectionala, fiind eliberat un an mai tarziu, tot in ajunul praznicului de Sfanta Parascheva de la care fusese ridicat un an mai inainte. Este rearestat in 1952 de catre securitatea din Bucuresti si incarcerat, este trimis la canalul Dunare-Marea Neagra, iar apoi in colonia Peninsula Valea Iagar. Este eliberat pe 28 aprilie 1953.

Sarac pana la sfintenie, cum l-a caracterizat un colonel, asa avea sa si moara, dupa ce statul comunist i-a luat si dreptul la pensie. Ramane in Bucuresti la fiica sa Tatiana pana la moarte, in 1964. A fost reinhumat in curtea bisericii din comuna Prigor pe 14 octombrie 1981, legand astfel ceremonia reinhumarii de hramul familiei, Sfanta Parascheva, de arestare si de reintoarcerea sa de la inchisoare.

O familie inchinata lui Dumnezeu si neamului romanesc

Parintele Coriolan Buracu a avut 11 copii, (8 baieti si trei fete), din care trei i-au murit in primii doi ani de la nastere. Fiul cel mare, Horea Buracu, absolvent de Teologie, a plecat voluntar pe front si a murit in luptele de la Melitopol, Rusia, la 24 octombrie 1943. Alti trei fii, Matei, Sandi si Mihai, au facut parte din randurile Miscarii Legionare, luptand in munti impotriva comunismului. Sandi a luptat si el pe frontul de Rasarit. Fiul cel mic, Mihai Buracu a trecut prin iadul reeducarii din Pitesti, fiind unul din stalpii rezistentei (este autorul celebrei carti despre inchisoarea Pitesti "Placutele de la ITSETIP):

Rep: Domnule Mihai Buracu, cum se face ca o persoana coplesitoare ca preotul Coriolan Buracu continua sa ramana aproape necunoscut?
Mihai Buracu: In primul rand tatal meu a fost un om foarte modest si nu i-a placut sa vorbeasca sau sa scrie despre el si faptele sale. Apoi, mai e si superficialitatea lumii de azi, care in goana dupa un trai material mai bun, uita de lucrurile cu adevarat importante. "Un gest de o frumusete extraordinara a fost facut si de reprezentantii comunei Prigor, care au pus ca element central pe stema comunei bratul lui Coriolan Buracu, tinand in mana o cruce de aur."


Miahi Buracu, fiul cel mic al parintelui Totusi, cartea recent scoasa despre tatal meu (Coriolan Iosif Buracu-Amintiri), interesul aratat de ziarul dumneavoastra, arata ca acest vrednic se devotat slujitor al altarului si al neamului romanesc, nu va ramane uitat.

Un gest de o frumusete extraordinara a fost facut si de reprezentantii comunei Prigor, care au pus ca element central pe stema comunei bratul lui Coriolan Buracu, tinand in mana o cruce de aur.

Rep: Un fiu mort pe front, alti trei haituiti de securitate sau inchisi sub comunisti...
Mihai Buracu: In familia noastra, dragostea de Dumnezeu si de tara a fost intotdeauna ceva firesc, normal, astfel ca atunci cand soarta neamului a fost in pericol, nu am ezitat nicio clipa sa acceptam lupta si sacrificiul, fiindca aceasta lupta si acest sacrificiu le-am vazut zi de zi si ceas de ceas la tatal si la unchii nostri, armani si banateni.

http://www.hotnews.ro/stiri-cultura-2621...ndiale.htm


p.s. La aceeasi adresa, se pot accesa alte asemenea pagini din serialul numit Sfintii inchisorilor.

Richard Wurmbrand
De la Wikipedia, enciclopedia liberă


Richard Wurmbrand
Richard Wurmbrand (n. 24 martie 1909, Bucureşti – d. 17 februarie 2001, Glendale, California) a fost unul dintre cei mai mari predicatori creştini ai secolului al XX-lea. Născut la Bucureşti într-o familie de evrei, Wurmbrand a fost atras de comunism în perioada adolescenţei, a urmat cursurile unei şcoli politice la Moscova între 1927 şi 1929, apoi a abandonat orientarea comunistă şi s-a convertit la creştinism, pentru ca mai târziu să petreacă peste 14 ani în închisorile comuniste pentru activităţile sale creştine care au atras adversitatea autorităţilor vremii. Atît în închisoare, cît şi după eliberare, Wurmbrand a predicat mesajul iubirii şi al iertării lui Christos, luptînd totodată pentru drepturile creştinilor persecutaţi din întreaga lume.

Biografie
În 1909, se naşte la Bucureşti, într-o familie de evrei, Richard Wurmbrand, cel mai mic dintre cei patru băieţi ai familiei. Din cauza dificultăţilor financiare, familia Wurmbrand se mută la Istanbul, unde tatăl lui Richard deschide un cabinet de stomatologie. Rămîne însă orfan de tată la vîrsta de nouă ani, iar la cincisprezece ani, familia lui se repatriază.
Adolescentul Wurmbrand este atras de mişcarea comunistă şi de promisiunile ei. După ce a urmat studiile politice la Moscova, la întoarcerea clandestină în ţară, Wurmbrand este urmărit de serviciile secrete, arestat, condamnat şi închis la Doftana. Mai târziu a primit sub o altă identitate din partea PCR şi misiunea de a organiza filiala judeţeană Deva.
Renunţă la doctrina comunistă, întrucît vede în ea o sursă de iluzii pentru clasele oprimate. Se căsătoreşte în 1936 cu Sabina Oster, revenită în ţară după studii de chimie la Universitatea Sorbona. Nu după mult timp, se converteşte la credinţa creştină citind Biblia pe care o primise de la un tîmplar la care locuise în zona Braşovului în perioada de convalescenţă după tuberculoza contractată la Doftana, urmînd ca mai apoi să devină pastor luteran.
Fascinat de descoperirea iubirii lui Christos, Wurmbrand se alătură Misiunii Anglicane pentru Evrei. În scurtă vreme, zeci de evrei din România îmbrăţişează credinţa creştină sub influenţa lui. În plin război mondial, în 1941, misunea trebuie să se retragă din România, activitatea ei urmînd să fie continuată de misiunea Bisericii Luterane Norvegiene. Împreună cu Sabina, este urmărit de autorităţi datorită originii evreieşti. Rudele Sabinei sînt deportate în Transnistria, de unde nu s-au mai întors niciodată. În acest timp, Richard şi Sabina Wurmbrand ajută mulţi evrei să supravieţuiască în acele vremuri de grea restrişte.
După terminarea războiului, în 1945, Wurmbrand intră în conflict deschis cu autorităţile comuniste. Astfel, în cadrul congresului cultelor convocat în cladirea Parlamentului prezidat de prim-ministrul Petru Groza şi în care liderii diverselor denominaţii creştine se arătau dispuşi să susţină Partidul Comunist, Wurmbrand a fost vocea singulară care a protestat împotriva îngenuncherii cultelor în faţa unui guvern totalitar, spălînd în acest fel „ruşinea de pe obrazul lui Christos” cu riscul propriei vieţi.
Wurmbrand este urmărit de autorităţile comuniste atee instalate la putere, datorită activităţilor sale religioase. În 29 februarie 1948, zi de duminică, este arestat în Bucureşti în timp ce se îndrepta spre biserica pe care o păstorea pentru slujba de dimineaţă. La scurtă vreme, în celula sa este închis şi liderul comunist Lucreţiu Pătrăşcanu. Urmează ani de temniţă grea, în care Richard Wurmbrand este închis singur în celule subterane obscure, torturat bestial sau purtat prin diverse închisori: Rahova, Jilava, Târgu Ocna etc.). În perioada de izolare totală, alcătuieşte serii de predici proferate în faţa unui public imaginar, pentru a-şi proteja mintea. După terminarea regimului de izolare totală, care a durat trei ani, împarte mai multe celule cu intelectuali, prelaţi de diverse confesiuni, dar şi cu oameni simpli. Îi cunoaşte atunci pe: Nicolae Steinhardt, Ion Ioanid, Valeriu Gafencu, dr. Aristide Lefter, Tertulian Langa, pastorul Viski Ferencz etc.
După paisprezece ani de detenţie (executaţi între 1948-1956 şi respectiv 1959-1964) este eliberat, iar în 1965 părăseşte ţara împreună cu familia, fiind răscumpărat de o organizaţie creştină norvegiană cu 10.000$. În 1966, se stabileşte în Statele Unite, unde înfiinţează misiunea creştină Glasul martirilor, organizaţie care luptă împotriva persecuţiilor îndreptate asupra creştinilor de pe toate continentele.
Ajunge în atenţia Comisiei pentru Securitate Interioară a Senatului american, unde face cunoscute atrocităţile la care sînt supuşi creştinii din ţările comuniste. Privit cu îndoială de senatori, Wurmbrand se vede obligat să apeleze la argumentul cel mai puternic şi anume cicatricele de pe trupul său. În consecinţă, pastorul Wurmbrand îşi îndepărtează cămaşa lăsînd să se vadă optsprezece răni produse de tortură.
După Revoluţia din 22 decembrie 1989, Wurmbrand se întoarce în vizită în România, unde depune flori la mormintele torţionarilor săi. Predică pretutindeni iubirea creştină şi iertarea în numele lui Christos.
Moare în Glendale, California, în februarie 2001, lăsînd moştenire tuturor creştinilor sarcina de a predica evanghelia iubirii şi a iertării.
Activitatea în Occident
Stabilita in SUA, familia Wurm¬brand a inceput “Misiu¬nea Crestina pentru lumea co¬mu¬nista”, actuala “Vocea Mar¬tirilor”, o organizatie pentru in¬trea¬ga lume, avand ca scop sa ajute pe crestinii persecutati de regimurile comuniste si sa i evanghelizeze pe comunisti. Misiunea are ramuri in 35 de tari din lumea libera. Dupa caderea comunismului in Rusia, o deschidere speciala au avut spre tarile Arabe. Vorbind personal in multe tari, pastorul Wurm¬brand a atras atentia lumii a¬su¬pra cauzei fratilor lor crestini uitati. Mesajul lui permanent a fost: „ Urati sistemele rele, dar iu¬bitii pe persecutori, si in¬cercati sa-i castigati pentru Christos ” O credinta adanca, o gandire profunda, si o in¬te¬li¬genta vie s-au combinat toate ca sa-i dea o personalitate calda, apropriata tuturor. Principiul lui era, „ Ajuta pe oricine, da-i oricui vine sa ceara de la tine, chiar daca nu-l poti ajuta decat cu putin”. Conducatorii crestini din toata lumea l au numit Martirul Viu si Un Pavel al Cortinei de Fier .
Pastorul Wurmbrand a vorbit aproape in toate tarile din lumea libera si a condus multe interviuri televizate. Un exemplu este aparitia lui uluitoare de o ora si jumatate la televiziune cu Madelaine Murray O'Hare, o ateista declarata, pe care a lasat-o fara replica. El a zis: „am calatorit prin toata lumea si am vazut multe lucrari de binefacere in spitale crestine, orfelinate evreesti, chiar si case de batrani budiste. Ai putea tu sa mi dai un singur exemplu de stabiliment de binefacere ateist?” O'Hare a tacut timp de trei minute si nu a gasit raspuns.
Pastorul Wurmbrand a fost activ, a vorbit si a calatorit pentru Misiune pana la varsta de peste 85 de ani. In ultimii 5 ani a fost tin¬tuit la pat, datorita unei severe neuropatii a picioarelor, con¬tractata in timpul celor 3 ani de inchisoare, intr-o celula izolata, cand a fost obligat sa stea in picioare ore interminabile si tinut in infometare. A murit pe 17 februarie, 2001, la varsta de 91 de ani, din cauza unei insuficiente respiratorii. Sotia sa, Sabina a murit cateva luni mai devreme, pe 17 august 2000. Din familie a ramas fiul lor, Mihai, nepoata Amalia si nepotul Alexandru.
Scrieri
Wurmbrand nu este un teolog de profesie, dar cărţile sale constituie veritabile mărturii nu doar ale atrocităţilor comunismului, cît mai ales mărturii ale Bisericii Creştine din primele decenii după instalarea comunismului în răsăritul Europei. În acelaşi timp, volumele sale constituie o literatură devoţională şi sînt traduse în toate limbile de circulaţie internaţională. Cu Dumnezeu în subterană este istoria anilor petrecuţi în închisorile comuniste. Alături de Nobleţea suferinţei, scrisă de Sabina Wurmbrand, volumul este o veritabilă profesiune de credinţă a creştinului trecut prin încercarea închisorii. În această perioadă, Wurmbrand compune cîteva serii de predici, pe care le învaţă pe de rost si pe care le expune în două volume – Dacă zidurile ar putea vorbi şi Predici din celula singuratică, la care se adaugă volumul 100 de meditaţii din închisoare. Volumul Christos pe uliţa evreiască cuprinde mărturii de viaţă ale pastorului Wurmbrand trăite printre evreii din România, de la convertirea sa în perioada premergătoare războiului pînă la anii de închisoare. Ca răspuns pentru Manualul ateului, Wurmbrand redactează Umpleţi vidul!, volum suscitat de intoxicarea prin propaganda comunistă. În acelaşi ton este scris volumul Dovezi ale existenţei lui Dumnezeu, pe care îl publică sub pseudonimul Nicolai Ionescu.
Bibliografie
• WURMBRAND, Richard, Adu-ţi aminte de fraţii tăi, Bucureşti, Stephanus, 1995.
• WURMBRAND, Richard, Avraam, tatăl tuturor credincioşilor, Bucureşti, Stephanus, 1993.
• WURMBRAND, Richard, Cele şapte cuvinte de pe cruce, Bucureşti, Stephanus, 1995.
• WURMBRAND, Richard, Cu Dumnezeu în subterană, Bucureşti, Casa Şcoalelor, 1994.
• WURMBRAND, Richard, Dacă zidurile ar putea vorbi, Bucureşti, Stephanus, 1995.
• WURMBRAND, Richard, De la suferinţă la biruinţă, Bucureşti, Stephanus, 1994.
• WURMBRAND, Richard, Drumul spre culmi, Bucureşti, Stephanus, 1992, 3 vol.
• WURMBRAND, Richard, Cristos pe uliţa evreiască, Bucureşti, Stephanus, 1994.
• WURMBRAND, Richard, Isus, prietenul teroriştilor, Bucureşti, Stephanus, 1996.
• WURMBRAND, Richard, Îmbătat de dragoste, Bucureşti, Stephanus, 1992.
• WURMBRAND, Richard, Marx şi Satan, Bucureşti, Stephanus, 1994.
• WURMBRAND, Richard, Oglinda sufletului omenesc, Bucureşti, Stephanus, 1994.
• WURMBRAND, Richard, Oracolele lui Dumnezeu, Bucureşti, Stephanus, 1996.
• WURMBRAND, Richard, 100 de meditaţii din închisoare, Bucureşti, Stephanus, 1994.
• WURMBRAND, Richard, Predici în celula singuratică, Bucureşti, Stephanus, 1994.
• WURMBRAND, Richard, Strigătul Bisericii prigonite, Bucureşti, Stephanus, 1993.
• WURMBRAND, Richard, Umpleţi vidul!, Bucureşti, Stephanus, 1994.

pentru alte legaturi pe aceasta tema:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Richard_Wurmbrand

Ion Ratiu

Romania la papion

A pretuit libertatea, proprietatea si darul vietii.

N-a risipit, dar nici n-a agonisit degeaba. Deceniile de exil l-au invatat sa iubeasca virtutile nevazute ale unui popor iesit prea tirziu din mitul pesterii comuniste. A pastrat mereu contactul cu membrii elitei culturale din diaspora - dovada fiind corespondenta inedita cu Mircea Eliade. In plina epoca de prosperitate financiara, Ion Ratiu a ramas mai departe ingrijorat de soarta fratilor de acasa.
In anul 1990 nu s-a intors pe meleagurile natale pentru bani, glorie sau putere. Cind unii isi traiau batrinetea intr-un lux dispretuitor fata de „prostii“ ramasi dincolo de cortina, liderul taranist revenea acasa pentru a risipi o multime de daruri. Publicitate

A oferit sprijin material si uman cu enorma discretie si reala generozitate. A plantat pe solul democratiei noastre idealuri neverosimile pentru epoca tranzitiei. A fondat un ziar al civilitatii si i-a restituit cauzei politice demnitatea cuvenita. Alaturi de Corneliu Coposu - pe care l-a admirat in pofida unor ocazionale dezacorduri -, Ion Ratiu a renascut din cenusa un partid redevenit astazi butaforie. A citit si a scris abundent. Patriot, cunostea istoria Transilvaniei mai bine decit oricare cotcar antiiredentist.
A stiut sa-si asculte concetatenii cu rabdare preoteasca. In calitate de greco-catolic, a sprijinit multe comunitati de ortodocsi sa-si refaca patrimoniul. A crezut sincer in destinul crestin-democratiei. Spre amurgul vietii a calatorit alaturi de fiii sai la Muntele Athos, fascinat de frumusetea locului si de intelepciunea calugarilor imbunatatiti. Ion Ratiu a lasat pretutindeni amprenta firescului si parfumul gratuitatii.
Intr-un spatiu otravit de viperele fostei nomenclaturi, devalizata cu metoda de securisti si zguduita apoi de forta bitei mineresti, dl Ion Ratiu reinventa sistematic virtutea candorii. Politetea britanica il invatase sa respecte chiar si pe cei mai toxici interlocutori. Vorbea cu accent o limba necunoscuta bursierilor din fosta URSS. A readus in Parlamentul din Bucuresti notiunea de stil si aristocratie. Rareori invitat de televiziune, Ion Ratiu raspundea galant, optimist si mereu la obiect.
N-a obosit sa caute, senin si perfect zimbitor, comoara ascunsa din sufletul oricarui semen. Din aceste pricini nu-l putem uita.

Mihail Neamtu
http://www.cotidianul.ro

Ion Ratiu-date biografice

Ion Augustin Nicolae Ratiu s-a nascut Turda, pe 6 iunie 1917. A fost fiul lui Augustin Ratiu, avocat de succes, primar, prefect si stra-stranepot al lui Dr. Ioan Ratiu, liderul Partidului National Roman. Un talentat student la Drept, Ion Ratiu parea destinat pentru o cariera academica, dar in 1938 a fost ales ca sef de promotie al Scolii de ofiteri de rezerva de la Craiova, si in februarie 1940 s-a alaturat Serviciului Strain al Romaniei. In aprilie 1940 a fost trimis la Londra ca reprezentant al Ministerului de Externe. Decizia Romaniei de a se alia cu puterile Axei mai tarziu in 1940 l-a consternat pe Ion Ratiu, care a demisionat din functie si a obtinut azil politic in Marea Britanie. A castigat o bursa pentru studii economice la St. John’s College din Cambridge. In 1945, Ion Ratiu s-a casatorit cu Elisabeth Pilkington in Londra.

Aflandu-se in exil in Londra dupa venirea la putere a comunistilor in Romania in 1946, Ion Ratiu s-a alaturat luptei impotriva comunismului, contribuind in mod constant la serviciul roman al BBC, la Radio Europa Libera sau Vocea Americii. In 1957, a fost publicata cartea sa, “Policy for the West”, criticand in mod radical opiniile occidentale de natura comunista. A intrat apoi in afaceri cu transporturi maritime si mai tarziu in afaceri imobiliare, si a acumulat o avere considerabila. In 1975, anul in care a publicat o noua lucrare, „Romania Contemporana”, Ion Ratiu a decis sa isi canalizeze toata energia in scopul unei Romanii libere. A condus Asociatia Britanico-Romana intre 1965 si 1985 si a jucat un rol cheie in crearea „Uniunii Mondiale a Romanilor Liberi", al carei presedinte a fost ales in 1984. Dupa caderea regimului Ceausescu, a continuat sa subventioneze pentru cativa ani publicarea in afara Romaniei a revistei lunare „Romania Libera”, pe care tot el a fondat-o in 1985.

Ion Ratiu s-a intors in Romania in 1990 pentru a candida la presedentie. Desi a fost ales deputat in Parlamentul Romaniei, precum si ambasador al Romaniei la NATO, esecul sau in lupta pentru presedentie a fost o mare dezamagire pentru multi. Sustinatorii sai continua sa vorbeasca despre el ca „cel mai bun presedinte pe care Romania nu l-a avut niciodata”.
Ion Ratiu a trecut in nefiinta la Londra, inconjurat de familie, si conform dorintelor sale, a fost inmormantat la Turda. La ceremonia funerara care a avut loc la Turda in ianuarie 2000 au luat parte peste 10.000 de persoane.

---

Corneliu Coposu
Biografia Seniorului în date


20 mai 1914
Se naste la Bobota, in judetul Salaj. Fiul protopopului greco-catolic, Valentin Coposu si al Aureliei, nascuta Anceanu.

Bunicul patern, Grigore Coposu, era preot, colaborator al lui Gheorghe Pop de Basesti. Bunicul matern, Gavril Vaida de Glod, era preot, var primar cu Alexandru Vaida Voievod.

Creste si este educat intr-o familie care desfasura o intensa acrivitate politica pentru recunoasterea drepturilor romanilor in Imperiul Austro-Ungar, prin intermediul Partidului National Roman.

Tatal, Valentin Coposu, vajnic militant pentru afirmarea clauzei romanesti in Transilvania, a suferit numeroase persecutii: a fost inchis la Vac, Szegedin, Budapesta, sub acuzatia de inalta tradare. A fost pus in libertate personal de generalul Mosoiu, cu ocazia eliberarii Budapestei dupa intrarea armatei romane in capitala maghiara. Valentin Coposu a fost deputat in Marea Adunare de la Alba Iulia din 1918 si a votat Unirea.

Mama, Aurelia, fiica protopopului unit Iulian Anceanu si a Corneliei, nascuta Vaida, era descendenta unei vechi familii ce reunea traditiile politico-culturale si religioase ale mediului romanesc ardelean. Aurelia Coposu i-a educat pe cei cinci copii ai sai: Cornel, Cornelia, Doina, Flavia si Rodica, in spiritul moralei crestine si patriotismului romanesc autentic.

1919-1923
Scoala primara in comuna Bobota.

1923 -1930
Liceul Sfantul Sava din Blaj.

Rolul cel mai important in evolutia sa ulterioara il joaca apropierea si influenta marelui artizan al Unirii din 1918, Iuliu Maniu, care devine mentorul si modelul sau de-a lungul intregii sale existente.

1930-1934
Studii juridice si economice la Universitatea din Cluj.

1935-1937
Presedinte al Organizatiei de Tineret PNT din Cluj, colaborator la ziarul "Romania Noua", condus de Zaharia Boila, "Mesajul" (Zalau), "Unirea" (Blaj), etc.

1937-1940
Secretar personal permanent al lui Iuliu Maniu, pe care il insoteste in toate misiunile si negocierile politice importante.

1940
Primeste titlul de secretar politic al lui Iuliu Maniu, indeplinind aceasta functie pana la arestarea sa si a lui Maniu, la 14 iulie 1947. In aceasta calitate l-a insotit in toate negocierile si tratativele purtate cu negociatorii occidentali si cu liderii partidelor politice din coalitia antihitlerista. I s-a incredintat cifrul secret al corespondentei diplomatice prin care Opozitia negocia iesirea Romaniei din Axa si intoarcerea ei catre aliatii traditionali. Avea misiunea de a intretine relatii confidentiale cu reprezentantii guvernului englez la Liverpool, cu delegatii opozitiei romane care duceau tratative la Cairo, cu emisarii romani de la Stockholm si cu comandamentul militar aliat din Italia (Foggia).

Se muta la Bucuresti dupa cedarea Ardealului de Nord. Colaboreaza la saptamanalul "Ardealul", publicatia refugiatilor transilvaneni. Scrie de asemenea in publicatiile "Zorile", "Dacia", "Santier", "Curentul", "Cuvandul Liber", "Dreptatea" si altele. Semneaza ocazional cu pseudonimul dr. C. Salajeanul.

1941
O cunoaste pe viitoarea sa sotie, Arlette, fiica generalului Marcovici si a Jeannei Husser. Generalul facuse parte din cabinetul Maniu, la prima sa guvernare. S-au cunoscut la Constanta, unde Maniu mergea la odihna la hotelul francez tinut de bunica lui Arlette.

24 octombrie 1942
Casatoria cu Arlette Marcovici (va fi arestata in 1950 si implicata impreuna cu sora ei France intr-un proces inscenat de spionaj; dupa ispasirea a 14 ani de pedeapsa, iese bolnava grav din inchisoare si moare in 1965)

1945
Presedinte al filialei PNT Salaj. Este ales secretar general adjunct al PNT. Delegat al PNT la reinstalarea activitatii autoritatii romanesti in Transilvania de Nord.

1946
Este promovat secretar al Delegatiei Permanente, forul conducator al partidului.

14 iulie 1947 - este arestat impreuna cu intreaga conducere PNT, dupa inscenarea de la Tamadau, desi nu facuse parte din grupul arestat acolo.

1947-1956
Ramane timp de 9 ani in arest preventiv, fara sa fie judecat. S-a incercat implicarea lui in numeroase procese politice, dar nu a putut fi condamnat din lipsa de probe.

1956
I se intenteaza un proces de inalta tradare. Este condamnat conform practicilor comuniste la munca silnica pe viata pentru "inalta tradare a clasei muncitoare si crima contra reformelor sociale".

1954-1962
8 ani de regim sever de izolare la Ramnicu Sarat.

1962
Se imbolnaveste grav ca urmare a tratamentului de exterminare aplicat detinutilor politici.

1962-1964
Domiciliul fortat in Baragan la Valea Calmatui in comuna Rubla.

aprilie 1964
Pus in libertate dupa 17 ani de detentie in penitenciarele de la Vacaresti, Jilava, Pitesti, Malmaison, Craiova, Aiud, Ramnicu Sarat, Poarta Alba, Capul Midia, Canalul Dunare-Marea Neagra, Gherla, Sighetul Marmatiei, etc.

dupa 1964
Lucreaza ca muncitor necalificat pe santierele de constructii, fiind angajat la Intreprinderea de Constructii Montaj Bucuresti, atelierul de tamplarie mecanica. Este permanent urmarit si convocat periodic la Securitate.

I se fac 27 de perchezitii intre 1964-1989, i se confisca dulapuri intregi de documente si manuscrise.

1987
Afiliaza Partidul National Taranesc, aflat in clandestinitate, la Internationala Crestin Democrata, adresand o cerere lui Jean-Marie Daillet, vicepresendintele organizatiei.

22-23 decembrie 1989
Anunta printr-un mesaj-manifest reintrarea in viata publica a Partidului National Taranesc, devenit ulterior Crestin si Democrat - PNTCD.

Dupa 1989 a fost solicitat, cu ocazia fiecarui eveniment politic major in Romania, sa-si exprime opiniile in interviurile luate de posturile internationale de Radio: Europa Libera, BBC, Deutche Welle, Vocea Americii si posturilor de radio interne. A acordat numeroase interviuri aparute in presa romaneasca si straina.

28-29 ianuarie 1990
Devine practic liderul opozitiei impotriva Frontului Salvarii Nationale, care cauta sa monopolizeze puterea executiva si legislativa, confiscand Revolutia din decembrie 1989.

Intelegand ca Revolutia a fost furata de noua putere "emanata", inzestrata cu vechi reflexe totalitare, Corneliu Coposu va prelua misiunea grea de a conduce Opozitia in Romania postcomunista. Incepand cu data de 29 ianuarie 1990, devine tinta unei virulente campanii de presa prin care se lanseaza zvonuri pentru compromiterea lui. Campania avea sa continue cu aceeasi intensitate pana dupa alegerile legislative din aprilie 1992.

iulie 1991
Face o vizita Regelui Mihai I la Versoix in Elvetia, fidel crezului sau monarhic. Legaturile lui cu suveranul si familia regala au continuat pana la sfarsitul existentei sale.

27 septembrie 1991
Este reales presedinte al PNTCD la primul Congres al partidului.

1991-1993
Presedinte al Conventiei Democrate Romane. Ideea formarii Conventiei ii apartinuse si o propusese inca din 1990.

aprilie 1992
Alaturi de alti lideri ai partidelor de Opozitie, oameni de arta si cultura, il intalneste pe Majestatea Sa, Regele Mihai I de Romania, cu ocazia memorabilei vizite regale in Romania, cu ocazia Sfintelor Pasti din 1992.

27 septembrie 1992
In urma alegerilor, devine senator de Bucuresti.

1992
Activeaza pe plan international, printre altele in calitate de membru in Consiliul Uniunii Europene Crestin Democrate si in Internationala Crestin Democrata; efectueaza calatorii si participa la diverse congrese ale partidelor crestin democrate fratesti (Marea Britanie, Luxemburg, Suedia, Grecia, Franta, Elvetia).

Efectueaza un turneu de prezentare al candidatului Conventiei Democrate Romane, Emil Constantinescu, in Belgia, Olanda, Luxemburg, Franta, Germania si Anglia.

februarie-martie 1995
Efectueaza o vizita in SUA, la invitatia Cogresului American.

mai 1995
Numit Ofiter al Legiunii de Onoare, cea mai inalta decoratie a Republicii Franceze.

6 octombrie 1995
Ceremonia acordarii Legiunii de Onoare cu grad de ofiter de catre Ambasadorul Frantei la Bucuresti, Bernard Boyer, la sediul Ambasadei Frantei la Bucuresti in numele Presedintelui Jacques Chirac.

11 noiembrie 1995
Inceteaza din viata la Spitalul Universitar din Bucuresti, ca urmare a neoplasmului pulmonar operat in 1994.

14 noiembrie 1995
Este inmormantat la Cimitirul Belu Catolic, fara funeralii nationale, dar sute de mii de romani vin sa-l conduca pe ultimul drum.
http://www.corneliu-coposu.ro

"Deceniile de comunism au facut mai mult rau Romaniei decat au facut cele doua razboaie mondiale la un loc, intrucat acestea nu i-au denaturat spiritualitatea", spunea Corneliu Coposu, presedinte al PNT-CD si Seniorul politicii romanesti

ROMANI CELEBRI

PUTEM OBSERVA cu stupoare cum chiar unii romani afirma despre locuitorii acestei tari ca ar fi doar niste "barbari" inca de pe vremea dacilor, care n-ar fi stiut nici macar sa scrie (cum prezinta in unele articole "Academia Catavencu") si ca romanii sunt si acum "codasii Europei"! Astfel de afirmatii pot fi semne de incultura crasa sau, de cele mai multe ori, de rea vointa, ce apare ca un rezultat al oportunismului unor ziaristi care nu urmaresc altceva decat banii care vin din Vest sau de la Est.

Si pentru ca autorii celui mai popular dictionar occidental "Larousse" nu vorbesc deloc de romani ca natiune importanta pentru dezvoltarea civilizatiei umane, vom prezenta o serie de inventatori de marca originari din Romania, sau personalitati mondiale de prima marime care apartin acestui neam, dar care din pacate nu sunt cunoscuti, deoarece se pare ca mass media romaneasca este mult mai preocupata de cazuri stupide care nu au nici o valoare umana si nationala.

• Rachetele expediate de la Cape Kennedy si aripile "Delta" au fost inventate la Sibiu inca din 1555! Onest, Robert Charroux a semnalat acest eveniment, cu toate amanuntele necesare si cu o fireasca uimire ca "istoria oficiala" a "reusit" sa-l neglijeze… Racheta spatiala cu trei etaje de carburant solid ("model Cape Kennedy") a fost inventata in 1529 si trimisa in spatiu cu succes in 1555, in prezenta a mii de spectatori. Performer: Conrad Haas, seful Depozitului de Artilerie de la Sibiu (1550 1570).

Aceasta informatie si urmatoarele provin dintr-un vechi manuscris descoperit de prof. Doru Todericiu, in 1961, la biblioteca din Sibiu. Lista inventiilor mentionate in manuscris contine: racheta cu doua etaje de ardere (1529); racheta cu trei etaje (1529), baterie de racheta (1529), casuta zburatoare (1536), experimentarea principiului arderilor necesare la racheta cu mai multe etaje (1555), utilizarea aripioarelor de stabilizare avand forma literei delta (1555)… "Casuta zburatoare", propulsata in aer de racheta, nu era nimic altceva decat anticiparea cabinei spatiale folosita de cosmonauti incepand cu anii 50!… In lucrare erau mentionate si pulberile lui Ioan Romanul din Alba Iulia.

• Radioactivitatea artificiala a fost descoperita de o savanta de la Facultatea de Stiinte Bucuresti, si insusita apoi de Marie Curie si intrebuintata pentru distrugere. Cerand un grad superior la facultate, savanta romanca ii scria regelui Carol al II lea: "Numirea mea s-ar putea face pe aceeasi cale exceptionala ca si a domnilor recomandati de dl. Perrin, ca o recompensa a descoperirii radioactivitatii artificiale, care este a mea si de al carui fruct s-a bucurat dna Joliot Curie, recomandata de insusi dl. Perrin pentru Premiul Nobel. (… ) Domnul Decan al Facultatii de Stiinte si o parte din profesori ma sacrifica pentru a nu-i nemultumi pe dl. Perrin si pe sotii Joliot Curie, de care, zic dumnealor, au nevoie." Vesnicile "plecaciuni" fata de cei de afara, bogati, deci destepti si merituosi! Nedreptatita savanta infiintase din proprie initiativa Catedra de Radioactivitate de la Facultatea de Stiinte Bucuresti…

• 1827 - Petrache Poenaru, membru al Academiei Romane si unul dintre organizatorii invatamantului national inventeaza predecesorul stiloului modern: "condei portaret, fara sfarsit, alimentandu–se singur cu cerneala"

• 1858 - Bucuresti - primul oras din lume iluminat cu petrol si prima rafinare a petrolului.

• 1880 - Dumitru Vasescu - construieste automobilul cu motor cu aburi.

• 1881 Alexandru Ciurcu - obtine un brevet din Franta prin care prevede posibilitatea zborului cu reactie.

• 1885 Victor Babes - realizeaza primul tratat de bacteriologie din lume.

• 1886 Alexandru Ciurcu - construieste prima ambarcatiune cu reactie.

• 1887 C. I. Istrate - Friedelina si franceinele.

• 1895 D. Hurmuzescu - descopera electroscopul.

• 1899 C.I. Istrate - o noua clasa de coloranti.

• 1900 Nicolae Teclu - becul cu reglarea curentului electric si gaz.

• 1904 Emil Racovita - fondatorul biospeologiei.

• 1905 Augustin Maior - telefonia multipla.

• 1906, 18.03 - Traian Vuia - avionul cu tren de aterizare pe roti cu pneuri; cu "Vuia I" acesta reuseste prima decolare fara sa foloseasca nici un mijloc ajutator, numai cu aparate aflate la bord (in fapt, primul avion din istorie).

• 1906 A.A. Beldiman - aparatul hidraulic cu dalta de percutie pentru sondaje adanci.

• 1908 Lazar Edeleanu – primul procedeu de rafinare a produselor petroliere cu bioxid de sulf din lume, procedeu care ii poarta numele.

• 1908 Acad. Nicolaie Vasilescu-Karpen - "pila Karpen", care functioneaza inca si produce curent electric, neintrerupt, de aproape 100 de ani!

• 1910 iunie - Aurel Vlaicu - lanseaza primul avion din lume fuselat aerodinamic.

• 1910 Tache Brumarescu - masina de taiat sulf.

• 1910 Stefan Procopiu - efectul circular al discontinuitatilor de magnetism.

• 1910 Gh. Marinescu - tratamentul paraliziei generale.

• 1910 Henri Coanda reuseste primul zbor al unui avion cu reactie (fabricatie proprie).

• 1910 Ioan Cantacuzino - "fenomenul Cantacuzino" (aglutinarea unor microbi).

• 1913-1916 Ioan Cantacuzino - vaccinarea antiholerica (metoda Cantacuzino)

• 1916 D. Danielopolu - actiunea hipertensiva a digitalei.

• 1918 Gogu Constantinescu - intemeiaza o noua stiinta: sonicitatea.

• 1919 Stefan Procopiu - unitatea elementara de energie magnetica (magnetonul).

• 1920 Emil Racovita - pune bazele Institutul de Speologie Cluj (primul din lume).

• 1920 ing. Gheorghe Botezatu - a calculat traiectoriile posibile Pamant - Luna, folosite la pregatirea programelor "Apollo" (al caror parinte a fost sibianul Herman Oberth); el a fost si seful echipei de matematicieni care a lucrat la proiectul rachetei "Apollo" care a dus primul om pe Luna.

• 1921 Aurel Persu - automobilul fara diferential, cu motor in spate (de forma "picaturii de apa").

• 1921 Nicolae Paulescu - descopera insulina; pentru ca era un anti-mason virulent, Premiul Nobel l-au primit canadienii F. Banting si J.R.J. McLeod pentru aceasta descoperire…

• 1921 Stefan Procopiu - Fenomenul Procopiu (depolarizarea luminii).

• 1922 C.Levaditi si Sazevac - bismutul ca agent terapeutic impotriva sifilisului..

• 1925 Traian Vuia - generatorul de abur cu ardere in camera inchisa si cu vaporizare instantanee.

• 1930 Elie Carafoli - avionul cu aripa joasa.

• 1933 Henri Coanda - aerodina lenticulara (farfuria zburatoare).

• 1938 Henri Coanda - efectul Coanda.

• 1938 Henri Coanda - discul volant.

• 1952 Ia fiinta Institutul National de Geronto-Geriatrie „Dr. Ana Aslan", primul institut de geriatrie din lume, model pentru tarile dezvoltate, prin asistenta clinica si cercetare. „Ana Aslan" are, anual, mii de pacienti. Efectele terapiei Aslan asupra imbatranirii au convins inca de la inceput, aducand institutului pacienti cu nume celebre: Tito, de Gaulle, Pinochet, Chaplin, Claudia Cardinale, printese, conti si directori ai unor mari banci ale lumii. Renumele produselor "Aslan" a trecut si Oceanul, John Kennedy recurgand, pentru o afectiune a coloanei vertebrale, la un tratament la domiciliu cu "Gerovital".

O mentiune speciala facem pentru Stefan Procopiu, fizician de renume mondial, doctor honoris causa al mai multor universitati, membru al Academiei Romane, intemeietorul scolii romanesti de magnetism, om de mare tinuta profesionala, de inalta atitudine civica si patriotism. In 1919, plecand de la teoria cuantelor a lui Max Planck, calculeaza valoarea magnetonului teoretic (unitatea elementara de energie magnetica), astazi cunoscut ca "magnetonul Bohr-Procopiu". In 1921 descopera fenomenul de depolarizare a luminii in suspensii si coloizi, denumit fenomenul Procopiu, urmat in 1930 de efectul Procopiu, in magnetism. Propus spre acordarea premiului Nobel pentru fizica de catre comisia de recomandari in urma dovedirii teoretice a existentei magnetonului, a fost privat pe nedrept de distinctie, aceasta fiindu-i inmanata savantului danez Niels Bohr, desi descoperirea a fost anuntata intai de roman.

• O sincronicitate uimitoare a fost sesizata de unele persoane: vehiculul descris de profetul biblic Ezechiel a fost asemuit cu ingenioasele centuri zburatoare testate de americani in 1961, dar, desi americanii au fost creditati ca autori ai inventiei, adevaratul inventator este Justin Capra care, in 1958 a proiectat, realizat si zburat cu un astfel de aparat. Acum, acest aparat a fost imbunatatit si este folosit (cu o autonomie de 30 40 minute) pentru salvarea rapida de pe platformele marine si pentru supravegherea zonelor forestiere.

• Un crater de pe luna poarta numele lui… Spiru Haret. Aceasta deoarece savantul roman a demonstrat ca axa mare a elipsei pe care se deplaseaza Pamantul in jurul soarelui este de o marime variabila, creand premisele de baza ale astrofizicii moderne.

• Mai putem semnala existenta unor personalitati, adevaratele "varfuri de talie universala" aparute dintre minoritatile din Romania, in toate domeniile. Un exemplu de prim rang: prof. Herman Oberth, un sas din Sibiu, considerat "parintele navigatiei spatiale"si, de asemenea, profesorul lui Werner von Braun, seful programului rachetelor americane "Saturn".

Alte realizari romanesti:

• Stefan Odobleja - Parintele ciberneticii generalizate .

Timisoara - primul oras european cu iluminat stradal cu energie electrica (noiembrie 1884).

• Griogore Antipa – savant naturalist, inventatorul dioramelor (1912).

• Ion Agarbiceanu – primul laser cu gaz (heliu-neon) cu radiatie infrarosie (1962).

• Dumitru Daponte - inventatorul modalitatii de proiectare a filmului in relief.

• Iulius Popper - inventatorul unui dispozitiv pentru recoltarea aurului din apa marii; in plus este cel care a dat denumiri romanesti unor locuri din Tara de Foc (Sinaia, Ureche, Lahovary, Rosetti).

• Aurel Persu - a stabilit ca automobilul cu cele mai corecte forme aerodinamice trebuie sa fie proiectat avand forma unei picaturi de apa, in cadere. General Motors precum si Ford au facut propuneri pentru achizitionarea patentului.

• Anghel Saligny - construieste in premiera mondiala, la Braila si Galati, silozuri din beton armat (pentru poduri).

• Eliza Leonida Zamfirescu - prima femeie inginer din lume.


• Smaranda Braescu – una dintre primele femei parasutist din lume, detinatoare a mai multe recorduri mondiale in domeniu.

REALIZARI CONTEMPORANE

O alta idee propagata destul de puternic in societatea romaneasca de astazi este ca, deloc mandri cu originea lor, unii dintre romani afirma ca toate aceste prilejuri de mandrie nationala tin doar de domeniul trecutului, ca Romania de astazi ar fi… o "tara bolnava", fara civilizatie, fara personalitati marcante, ea fiind mereu "codasa Europei".

Pentru a contracara astfel de teorii negativiste, menite sa-i tina pe romani "la locul lor" (si departandu-i de traditia si sufletul neamului romanesc), teorii stabilite de cei ce se doresc "Atotputernicii Lumii", Iluminati sau francmasoni, vom oferi si o serie de realizari ale geniului romanesc ale ultimilor ani:

• Dr. fiz. Eugen Pavel, de la Institutul de Fizica Atomica de la Magurele, a realizat un CD ROM (din sticla) cu o capacitate de stocare de 15.000 ori mai mare decat a unuia obisnuit. Pe 5 astfel de CD uri ar putea fi stocata intreaga Biblioteca a Academiei Romane, iar informatiile ar putea rezista… 5.000 de ani!!! In noiembrie 1999, inventia sa a fost premiata cu medalia de aur la Salonul Mondial al Inventiilor "Bruxelles Europa", iar autorul doreste cu orice pret producerea de serie in Romania. Dar forurile din Romania intarzie la nesfarsit formalitatile…

• Constantin Pascu a realizat in anul 2000, in premiera mondiala, un aparat care purifica aerul in spatiile de locuit: distruge bacteriile din aer, retine praful si fumul de tigara, atmosfera devenind "ca in salina sau pe litoralul marin". Instalarea acestui aparat costa atunci doar 480.000 lei!…

• Petrica Ionescu este cel mai important regizor de opera dupa Zefirelli (afirmatie facuta de George Astalos, in ian.2001)

• Romania a castigat Campionatul Mondial de bridge (considerat de multi drept cel mai inteligent joc de carti) pe Internet, in 16.11.2000 (107 - 75 cu SUA in finala).

• Hackerii romani sunt considerati printre cei mai buni (si mai periculosi) din lume. "Distractia" (conform declaratiei lor, ei nu fura informatii, ci doar doresc sa isi dovedeasca … valoarea) celor "5 magnifici de la Rasarit" a obligat CIA sa trimita o delegatie la Bucuresti… Printre site urile "sparte" de ei: US Army, US Air Force, US Navy, NASA, Coast Guard, departamente federale, etc…

• La salonul inventiilor de la Geneva (aprilie 2001), Romania s a clasat pe locul I in privinta numarului de premii obtinute si pe locul II (dupa Rusia) ca numar de inventii prezentate. Adica a luat premii pentru toate cele 62 de inventii prezentate (22 premii I; 18 premii II; 22 premii III)!! Delegatia romana s-a mai intors de la Geneva si cu 4 premii speciale din partea delegatiilor altor tari, un premiu de creativitate (pentru Ionut Moraru - inventia "Biomer"), Medalia expozitiei si Diploma salonului pentru contributia exceptionala in promovarea inventiilor.



* In anul 2003, la salonul de inventica EURECA de la Bruxelles, ing. Petrache Teleman a obtinut medalia de aur si medalia de argint si inca patru premii pentru inventiile sale ECOPIERA si MOPATEL - materiale ecologice de constructii - dar inventiile nu au fost valorificate nici in ziua de astazi.



• Prof. Stefania Cory Calomfirescu a primit medalia de aur a mileniului din partea Universitatii Cambridge (ian. 2001), fiind aleasa si in Consiliul Director al prestigioasei institutii britanice. Posesoare a doua certificate de inovator, autoare a 8 tratate de neurologie, Sefa Clinicii de Neurologie din Cluj Napoca este primul medic din lume care a scris un tratat despre edemul cerebral. In plus, medicul roman a primit si medalia de onoare a mileniului din partea Institutului Biografic American, fiind numita si in conducerea acestei unitati.

• Dr. Maria Georgescu, eleva prof. Ana Aslan si director al institutului cu acelasi nume, a avut o serie de pacienti celebri: Charlie Chaplin, Leonid Brejnev, Iosip Broz Tito, J.F.Kennedy, Charles de Gaulle, presedintii Suharto si Ferdinand Marcos, generalul Augusto Pinochet (1993), printul Agacan (cu sotia), contele Olivetti, contesa Zwarowskzy, etc.

• La olimpiada internationala de matematica de la Washington (iulie 2001), elevii romani au obtinut o medalie de aur, doua de argint si trei de bronz. Ei sunt din Galati, Arad, Valcea si Constanta. Participarea la olimpiade internationale de matematica si fizica: 500 de elevi din 83 de tari… Mihai Manea, medaliatul cu aur (din Galati) are, la 18 ani, un palmares impresionant: medalii de aur timp de trei ani consecutiv la internationale si Balcaniada… Fireste, el a fost "racolat" imediat de americani, optand pentru Universitatea din Princetown (SUA)…

• Stefan Cosmin Buca, Maria Popa si Mihai Ivanescu au fost nominalizati, in vara anului 2001, pentru Premiul Nobel de catre institutii din SUA! Primul este student la Economie, ceilalti participa la programe in colaborare cu NASA.

• Nicu Mincu din comuna Ivesti (Galati) vindeca diverse boli cu leacuri si ceaiuri preparate din 170 de plante. La 81 de ani, arata ca la 50, pentru ca, spune el, a descoperit un (secret) elixir al tineretii…

• Romania este pe primele locuri in lume la… exportul de inteligenta. De exemplu, la "Microsoft", a doua limba vorbita este romana, iar la NASA multi dintre specialistii de prim rang sunt tot romani…

• Radu Teodorescu este proprietarul celei mai renumite sali de gimnastica din SUA (Manhattan/New York). Emigrat in 1972, a ajuns cel mai celebru profesor de fitness de peste Ocean, printre clientii sai numarandu se Robert Redford, Cindy Crawford, Candice Berger, Susan Sarandon, Mick Jagger, s.a. Celebrele casete video lectii de fitness produse de Cindy Crawford incepand din 1992 au fost realizate impreuna cu antrenorul sau, Radu Teodorescu, care doreste sa infiinteze in Romania primul institut din lume de pregatire a profesorilor de educatie fizica in fitness pentru adulti…

• Nicolae Balasa (39 de ani), un inginer mecanic din Dolj, socoteste mental mai rapid decat calculatorul (inmultiri, impartiri, ecuatii de gradul II, radicali de ordinul III si IV)! Fost inginer la Uzina Mecanica Filiasi, din 1994 Nicolae Balasa este actualmente somer…

• Ion Scripcaru, strungar si lacatus mecanic din satul Uzunu (Giurgiu) nu gaseste de 4 ani, 15.000 USD pentru a si realiza inventia epocala (pana la proba practica): motorul care nu consuma nimic! Acesta ar trebui sa functioneze pe baza gravitatiei, fiind in fapt "instalatie mecanica amplificatoare de putere, capabila sa transforme forta statica gravitationala in lucru mecanic". "S-ar inchide toate centralele nucleare", spune el. Numai ca OSIM (Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci) a refuzat sa-i breveteze inventia in lipsa unei machete functionale, doar pe baza schitelor. Petre Roman si Ministerul Cercetarii si Tehnologiei l-au tratat cu indiferenta (1997), iar sponsorii nu se inghesuie (ca si statul) sa i asigure cei 15.000 USD necesari…

• Sandu Popescu din Oradea este primul fizician din lume care a reusit teleportarea unei particule. O aplicatie a acestei inventii: criptografia, transmiterea mesajelor secrete. Acest eveniment epocal a avut loc in 4 iulie 1997, in laboratoarele din Bristol (Anglia) ale celebrei firme "Hewlett Packard". Pe vremea lui Ceausescu, Sandu Popescu a reusit "performanta" de a fi somer in Romania…

• Ioan Davidoni (52 de ani), un banatean sarac material dar bogat in idei geniale, este un exemplu relevant pentru modul in care ne pierdem cea mai mare bogatie: inteligenta si inventivitatea. Angajat al fabricii de sticla din Tomesti (Timis), pentru care a realizat, in cativa ani, 45 de inventii si inovatii, el a fost disponibilizat cand a indraznit sa si ceara drepturile (o parte din cele 4,3 miliarde de lei economii aduse fabricii la nivelul anului 1995, adica… de 4 ori greutatea sa in aur!) si apoi a fost reangajat ca muncitor… "din mila"!! Ulterior, Ioan Davidoni a mai realizat doua inventii de exceptie: un recuperator de pelicula de titei si pantofi magnetici antistress ce pot asigura o longevitate de peste 100 de ani… Prima inventie valoreaza miliarde de dolari in Vest, a doua a inregistrat 0 inutil la OSIM, pentru ca atat chinezii cat si americanii i au furat si folosit inventia cu un profit imens. De exemplu, in SUA s au vandut peste 10 milioane de perechi, cu un profit de peste 1 miliard de dolari… In acest timp, statul roman ignora in continuare o inventie, intr adevar de miliarde…

• In 1991, Carol Przybilla a inregistrat la OSIM brevetul unui aparat bazat pe inventia sa mai veche, neconcretizat nici pana acum. Intre timp, principii incluse in tehnologia aparatului au fost utilizate in realizarea hiperboloidului inginerului rus Garin, cu aplicatii militare malefice… Carol Przybilla a mai realizat si alte inventii deosebite: turbina cu combustie interna (1958, vanduta de statul roman firmei General Motors), termocompresor frigorific cu circuit inchis (1959), motor eliptic, fara biela (vanduta Japoniei si folosita in celebrele motociclete japoneze), arma defensiva antitanc (anii `90).

• Justin Capra este un inventator celebru al Romaniei, din pacate mereu tratat cu indiferenta (chiar ostilitate) de autoritatile statului, conditii in care nu e de mirare ca unele din inventiile sale (de miliarde de dolari) i-au fost pur si simplu furate de americani… In 1956, la nici 25 de ani, Justin Capra a inventat primul rucsac zburator, un aparat individual de zbor. Dupa 7 ani in care "semidoctii savanti" l-au tratat cu dispret pentru ca era doar tehnician si nu inginer, in 1963, americanii Wendell Moore, Cecil Martin si Robert Cunings au preluat inventia din Romania si au lansat o in fabricatia de serie… In 1958, Justin Capra a realizat prima varianta a rachetonautului, cu care s a ridicat de la pamant la… Ambasada SUA din Bucuresti. Rezultatul: inventia a fost si aceasta furata si brevetata in 1962 de Wendell Moore ("specializat" deja!), iar inventatorul… a fost arestat de Securitate pentru ca ar fi dorit sa fuga din tara cu aparatul sau… Justin Capra mai este si realizatorul celui mai mic autoturism din lume, "Soleta", care consuma … 0,5l/100 km si al unei motorete unica in lume ce functioneaza cu acumulatori (37 kg, 30 km/h, 80 km autonomie cu o incarcare).

• Mihai Rusetel a inventat motorul cu apa! "Cazul Rusetel", este elocvent pentru geniul romanesc dar si pentru "talentul" cu care ne risipim fortele si putem sa ne pierdem valorile. Proiectul a fost depus la OSIM in 1980 si a fost brevetat in … ianuarie 2001. Pana atunci, Securitatea l-a sicanat pentru refuzul de a cesiona inventia statului, iar in februarie 1990, precaut, el a refuzat angajarea ca si consilier tehnic la "Mercedes" ( 2.500 DM lunar) pentru a nu pierde, eventual, proprietatea inventiei… Motorul sau se bazeaza, ca principiu de functionare, pe "cazanul Traian Vuia", inventie folosita inca la locomotivele Diesel electrice pentru incalzirea vagoanelor. Poate fi utilizat in domeniul transporturilor terestre si navale, in locul turbinelor din termocentrale, si chiar a centralelor termoelectrice.

In lume, mai exista doua brevete in domeniu (Japonia si SUA), dar acestea nu depasesc nivelul locomotivei cu aburi, necesitand combustibil solid sau lichid. "Motorul Rusetel" foloseste drept combustibil doar apa, si are dimensiunile unui motor de Dacie, sursa de energie initiala fiind o banala baterie de masina. Datele tehnice preconizate de a patra sa macheta (10 l/100 km consum de apa, 70 km/h viteza maxima) pot fi imbunatatite la realizarea prototipului: un motor cu apa montat pe o Dacie 1310. Directorul general al Uzinelor Dacia, ing.Constantin Stroe, care cunoaste acest proiect chiar din 1980, a afirmat ca este dispus sa ajute inventatorul cu orice are nevoie pentru realizarea prototipului si a declarat, incantat: "reusita ar fi un miracol, si cred ca un asemenea caz ar trebui sa se inventeze pentru acest om Premiul Super Nobel".

Am vazut un film despre maresalul Ion Antonescu... si dupa parerea mea e CEL MAI MARE ROMAN !!! Cel putin din punct de vedere patriotic....
Coanda si altii au adus contributii prin inteligenta lor.. dar nustiu cat de mult au ajutat direct la promovarea imaginii Romaniei sau cat au facut pentru Romania..

Cred ca i-am putea imparti in 2 categorii...

Ioan Petru Culianu

Născut: 5 ianuarie 1950
Decedat: 21 mai 1991
Chicago, SUA
Profesiune: istoric al religiilor, cercetător al dualismelor religioase şi al Renaşterii, prozator şi eseist de origine română
Naţionalitate: român
Perioadă activă
ca scriitor: 1950-1986
Genuri: nuvelă, roman
Subiecte: fantasy, autobiografie
Operă/e de debut: monografia Mircea Eliade
Influenţe: Mircea Eliade
A influenţat pe: Ioan Petru Culianu, Wendy Doniger
Literatura română

Ioan Petru Culianu (n. 5 ianuarie 1950 - d. 21 mai 1991, Chicago), istoric al religiilor, scriitor şi eseist de origine română. A fost profesor de istoria religiilor si istoria creştinismului la Divinity School, University of Chicago. Discipol, colaborator şi prieten al lui Mircea Eliade. A fost asasinat, la 21 mai 1991, în clădirea Universităţii din Chicago. Crima nu a fost elucidată, dar toate indiciile duc la presupunerea unui asasinat politic, în care ar fi fost implicaţi membri ai vechii Securităţi din RSR şi elemente legate de vechea extremă dreaptă românească.[necesită
Ioan Petru Culianu a absolvit iniţial secţia de italiană a Facultăţii de Limbi Romanice, Clasice şi Orientale a Universităţii din Bucuresti. Coleg cu Silviu Angelescu, Victor Ivanovici, Dumitru Radu Popa, Şerban Anghelescu, prieten cu Dorin-Liviu Zaharia. Reuşeşte să plece, în iulie 1972, la cursurile de vară de la Perugia, Italia, unde va solicita azil politic. Vorbea fluent şase limbi. Străbunicul său patern, matematicianul Nicolae Culianu, junimist, apropiat al lui Titu Maiorescu, a fost rector al Universităţii din Iaşi [(1880-1898]). Bunicul din partea mamei, Petru Bogdan, întemeietorul primei catedre de chimie fizică din ţară, a fost alternativ rector şi prorector al aceleiaşi Universităţi între 1926 şi 1940.
Între 1973 - 1976 studiază istoria religiilor la Università Cattolica del Sacro Cuore din Milano unde, sub îndrumarea profesorului Ugo Bianchi, îşi alege ca arie principală de cercetare istoria creştinismului timpuriu şi a dualismului religios.
Se va stabili apoi în Olanda, în 1976 şi, ulterior, în SUA în 1986, chemat întâi ca visiting professor, apoi ca profesor titular la Divinity School, Universitatea din Chicago.
Doctorat de Stat la Sorbona (Paris IV) în ianuarie 1987, cu teza Recherches sur les dualismes d'Occident. Analyse de leurs principaux mythes, sub conducerea profesorului Michel Meslin. A fost un prieten şi discipol al lui Mircea Eliade.
Specializat în gnosticism, creştinism timpuriu, istoria şi cultura Renaşterii, este autorul unor cărţi de mare răsunet, scrise în franceză, engleză sau italiană şi cu ediţii în toate limbile de circulaţie ale lumii, cum ar fi: Eros et magie à la Renaissance. 1484 1984, Dictionnaire des religions 1990, The Tree of Gnosis: Gnostic Mythology from Early Christianity to Modern Nihilism 1992 sau Out of this World. Otherworldly Journeys from Gilgamesh to Albert Einstein 1991.
A fost asasinat la 21 mai 1991, la Chicago, în plină forţă creatoare. Nimeni nu a fost pus sub acuzare, dar toate indiciile conduc la concluzia unei crime politice, executată din ordinul guvernanţilor de la Bucureşti, cu complicitatea unor cercuri româneşti de extremă dreaptă din Statele Unite. Înainte de asasinare primise scrisori de ameninţare cu moartea; ameninţările se intensificaseră în urma publicării unui interviu incendiar în Revista 22 din 5 aprilie 1991, ca şi în urma vizitei la Chicago a fostului suveran al României, Regele Mihai I, şi a familiei regale, în aprilie 1991. Pe fondul unei puternice campanii antiregaliste care se desfăşura în România, Ioan Petru Culianu a militat pentru o schimbare de regim, pentru revenirea Regelui în ţară. Profesorul Ted Anton din SUA susţine că Ioan Petru Culianu a fost asasinat de oamenii Securităţii [1], activând sub masca Uniunii Vatra Românească, care avea legături cu cercuri de aparenţe (neo)legionare din Statele Unite.
A fost un critic foarte dur şi lucid al regimului politic comunist (înainte de decembrie 1989), atacă virulent regimul neocomunist al lui Ion Iliescu (după revoluţie, pe care o considera, de fapt, o lovitură de stat pusă la cale în primul rând de K.G.B., care i-a sprijinit pe beneficiarii ei ulteriori); acuză lipsa de responsabilitate, solidaritate şi civism a poporului român şi mai cu seama a intelectualilor din ţară. Acuză în numeroase articole, publicate în 1989 şi 1990 în săptămânalul "Lumea libera românească" din New York (adunate postum in volumul Păcatul împotriva spiritului), lipsa de valori morale a culturii române.

Scrieri in limbi straine

* Mircea Eliade, Assisi, Cittadella Editrice, 1978
* Iter in silvis : Saggi scelti sulla gnosi e altri studi, Messina, EDAS, 1981
* Religione e accrescimento del potere, în G. Romanato, M. Lombardo, I.P. Culianu, Religione e potere, Torino, Marietti, 1981
* Psychanodia I : A Survey of the Evidence Concerning the Ascension of the Soul and Its Relevance, Leiden, Brill, coll., Etudes préliminaires aux Religions Orientales dans l'Empire Romain, 1983
* Eros et magie à la Renaissance. 1484, Paris, Flammarion, 1984
* Expériences de l'extase. Extase, ascension et recit visionnaire, de l'Hellénisme au Moyen-Age, Paris, Payot, 1984
* Gnosticismo e pensiero moderno: Hans Jonas, Roma, L"Erma" di Bretschneider, 1985
* La collezione di smeraldi, Milano, Jaca Book, 1989
* I miti dei dualismi ocidentali, Milano, Jaca Book, 1989
* Les Gnoses dualistes d'Occident. Histoire et mythe, Paris, Plon, 1990
* Eliade / Culianu, Dictionnaire des religions, Paris, Plon, 1990
* Out of this World. Otherworldly Journeys from Gilgamesh to Albert Einstein, Boston, Shambhala, 1991
* The Tree of Gnosis. Gnostic Mythology from Early Christianity to Modern Nihilism, San Francisco, HarperCollins, 1992

Cărti publicate postum în România
Studii de istorie a religiilor

* Eros şi magie în Renaştere. 1484, Bucureşti, Nemira, 1994, 1999; Iaşi, Polirom, 2002
* Călătorii în lumea de dincolo, Bucureşti, Nemira, 1994,1999; Iaşi, Polirom, 2003, 2007
* Gnozele dualiste ale Occidentului. Istorie şi mituri, Bucureşti, Nemira, 1995; Iaşi, Polirom, 2004
* Eliade/Culianu, Dicţionar al religiilor, Bucureşti, Humanitas, 1993, 1996; Iaşi, Polirom, 2007
* Arborele gnozei: mitologia gnostică de la creştinismul timpuriu la nihilismul modern, Bucureşti, Nemira, 1999; Iaşi, Polirom, 2005
* Experienţe ale extazului, Bucureşti, Nemira, 1997; Iaşi, Polirom, 2004
* Psihanodia, Nemira, 1997; Polirom, 2006
* Mircea Eliade, Nemira, 1995, 1998; Polirom, 2004
* Păcatul împotriva spiritului, Nemira, 1999; Polirom, 2005
* Religie şi putere, Nemira, 1996; Polirom, 2006
* Studii româneşti I. Fantasmele nihilismului. Secretul doctorului Eliade, Nemira, 2000; Polirom, 2006
* Gnosticism şi gîndire modernă: Hans Jonas, Polirom, 2007
* Jocurile minţii.Istoria ideilor, teoria culturii, epistemologie, Polirom, 2002
* Iocari serio. Ştiinţa şi arta în gîndirea Renaşterii, Polirom, 2003
* Cult, magie, erezii. Articole din enciclopedii ale religiilor, Polirom, 2003
* Dialoguri întrerupte. Corespondenţă Mircea Eliade - Ioan Petru Culianu, Iaşi, Polirom, 2004

Ficţiuni
* Pergamentul diafan,Bucureşti, Nemira,1994
* Pergamentul diafan. Ultimele povestiri, Bucureşti, Nemira, 1996; Iaşi, Polirom, 2002
* Hesperus (roman), Bucureşti, Univers, 1992; Iaşi, Polirom, 2004
* Arta fugii, Iaşi, Polirom, 2002
* Jocul de smarald (în colaborare cu H.S. Wiesner) (roman), Iaşi, Polirom, 2005

Opere scrise in colaborare
* Dicţionar de istorie a religiilor (în colaborare cu Mircea Eliade)
[modifică] Cărţi despre Culianu
* Elemire Zolla, "Ioan Petru Culianu", Alberto Tallone Editore, 1994
* Ted Anton, Eros, Magic and the Murder of Professor Culianu, Northwestern University Press, 1996, versiunea in limba română, Eros, magie şi asasinarea profesorului Culianu, traducere de Cristina Felea. Prefaţa de Andrei Oişteanu, Bucuresti, Nemira, 1986; Iaşi, Polirom, 2005
* Claudio Gatti, Il Presagio. Un thriller esoterico, Milano, Rizzoli, 1996; versiunea în limba română, Prevestirea. Thriller esoteric, traducere de Geo Vasile, Iaşi, Polirom, 2005
* Ion Coja, Marele manipulator şi asasinarea lui Culianu, Ceauşescu, Iorga, Bucureşti, Editura Miracol, 1999
* Nicu Gavriluţă, "Culianu, jocurile minţii şi lumile multidimensionale", Iaşi, Polirom, 2000
* Nicu Gavriluţă (coord.), Ioan Petru Culianu. Memorie şi interpretare, Iaşi, 2002
* *** "Essays in Memory of Ioan Petru Culianu. Edited by Sorin Antohi" vols. I-II, Bucuresti, Nemira, 2001
* Sorin Antohi (coord.), "Ioan Petru Culianu. Omul si opera", Iaşi Polirom, 2003
* Matei Călinescu, "Despre Ioan Petru Culianu şi Mircea Eliade. Amintiri, lecturi, reflecţii", Iaşi, Polirom, 2002; ediţia a II-a, 2005
* Andrei Oisteanu, "Religie, politică şi mit. Texte despre Mircea Eliade şi Ioan Petru Culianu", Iaşi,Polirom, 2007
sursa : wikipedia.org

Dosarele secrete ale lui Henri Coanda


La sfarsitul anului 1999, o echipa de specialisti din cadrul Muzeului Aviatiei din Capitala a gasit printre documentele lui Henri Coanda un proiect de farfurie zburatoare. Pe documente scria „Top secret“ si, din cate au aflat muzeografii, au apartinut Fortelor Aeriene ale Statelor Unite.

Din arhiva de care dispune la aceasta ora muzeul, rezulta ca inventatorul roman a lucrat multi ani la acest proiect, atat in Franta, cat si in SUA. O delegatie a US Air Force, sosita intr-o vizita la Muzeul Aviatiei din Bucuresti, a aflat despre existenta dosarului. Uluiti, americanii au intrebat imediat daca nu cumva Henri Coanda a construit si un prototip in Romania.

Se stie ca marele inventator si-a petrecut ultimii ani de viata in tara, iar Ceusescu i-a dat mana libera si multi bani sa construiasca orice proiect vrea. Dar cum a ajuns Romania in posesia acestor documente? In 1990, guvernul tarii noastre a luat decizia de a infiinta un muzeu al Aviatiei, in care sa fie aduse toate documentele si obiectele care tin de domeniul zborului.

Printre altele, muzeul a primit in 1998 si „arhiva Coanda“, un pachet de 800 de kilograme de documente care au apartinut inventatorului si care fusesera donate statului roman de catre fiica savantului la sfarsitul anilor ’70. Documentatia nu a fost desfacuta pana in 1999, cand muzeografii militari au inceput sa cerceteze documentele fila cu fila.

„Printre hartiile de o inestimabila valoare documentara am gasit si proiectul Aerodinei Lenticulare, celebra farfurie zburatoare a lui Coanda, despre care auzisem, dar nu visasem vreodata sa o avem in fata ochilor. Proiectul a fost un secret american de stat si a intrat in posesia familiei Coanda intr-un mod neelucidat.

O delegatie a armatei americane nu a putut sa-si ascunda surprinderea cand a vazut documentele si ne-a intrebat unde este prototipul.

Le-am raspuns ca ei ar trebui sa ne spuna noua, deoarece Henri Coanda a fost chemat in Statele Unite, la sfarsitul razboiului, si a lucrat acolo la acest proiect“, ne-a spus Valeriu Avram, seful catedrei de Istorie a aviatiei din cadrul Facultatii de Inginerie Aerospatiala si al sectiei de Istorie a Muzeului Aviatiei.

Aparatul descris in dosarele „Coanda“ are propulsie neconventionala, are o forma de lentila si dispune in jurul coroanei de mai multe fante prin care ies jeturi ce formeaza un strat de gaze care imprima miscare ansamblului. Directia gazului determina miscari ascensionale sau de translatie. Conform descrierii, aerodina are un sistem de vaporizare a hidrocarburilor aduse sub presiune.

Vaporii formati ies din galeriile cu forme speciale si se aprind, prin antrenarea unui praf de acid nitric. Istoria Aerodinei Lenticulare si a modului in care a ajuns proiectul in Romania este la fel de interesanta ca si viata marelui inventator.

Henri Coanda s-a nascut in Bucuresti, tatal sau provenind dintr-o familie de boieri olteni, ofiter de cariera, iar mama, frantuzoaica, era o ruda a lui Louis Pasteur. Dupa ce a absolvit Liceul „Sf. Sava“, Henri s-a inscris la Scoala militara de ofiteri de artilerie din Germania.

Apoi a urmat +coala superioara de aeronautica si constructii mecanice din Paris, prima facultate cu acest profil din lume. Face parte din prima promotie de absolventi ai acestei scoli, in 1910. Iese specialist in aeronautica si frigotehnie. Tot in 1910, la varsta de 22 de ani, expune avionul cu reactie la salonul aeronautic de la Paris si face o demonstratie.

Marii industriasi au facut tot posibilul ca inventia care revolutiona zborul sa fie trecuta sub tacere, pentru a nu le distruge afacerile cu avioane clasice. Coanda se angajeaza in industria aeronautica in Anglia, pentru ca, la izbucnirea Primului Razboi Mondial, sa se intoarca in Franta si sa devina reprezentantul Romaniei la Paris.

In 1933 breveteaza in mai multe tari celebrul „Efect Coanda”, adica teoria de baza a dinamicii fluidelor, cu multiple aplicatii in domeniul aeronauticii, dar nu numai. Al Doilea Razboi Mondial il prinde la Paris si ramane in zona ocupata de germani.

Mai mult, dupa eliberarea Parisului au fost insinuari ca inventatorul roman ar fi lucrat cu nazistii la realizarea avioanelor cu reactie ale flotei Luftwafe. Profesorul Valeriu Avram spune ca Henri Coanda a fost interogat in legatura cu aceste avioane de catre americani.

Coanda a fost supus unor amenintari serioase, dupa care, brusc, isi reia studiile la farfuria zburatoare, studii pe care le incepuse in 1939. In 1948 este invitat in Statele Unite, unde e plimbat cu toate onorurile pe la cateva unitati de aviatie. 1954 este anul in care Coanda isi prezinta proiectul final al Aerodinei. Brevetul pentru aceasta inventie este datat 16 decembrie 1957.

Dupa aceasta data se lasa o tacere completa asupra activitatii lui Coanda. Abia in 1965 este invitat in Romania de catre Ceausescu. Aici relanseaza cercetarea romaneasca si este numit consilier special al presedintelui. Tot ce s-a construit in domeniul aeronauticii romanesti in anii 1970, inclusiv capacitatile moderne de aparare ale Romaniei, il au ca parinte pe Henri Coanda.

Multe au ramas in proiect, deoarece activistii de partid nu au vazut cu ochi buni apropierea dintre Ceausescu si Coanda. Inventatorul ii imprima dictatorului anumite politici liberale, lucru care nu convenea clasei privilegiate a conducatorilor partidului comunist. Imediat dupa moartea savantului proiectele sale au fost abandonate.

Este vorba despre „Delta - orasul viitorului”, „Aerotubexpres” si „Autostrada Soarelui prin tunel”. Primul trebuia sa fie un oras in care sa fie reuniti cei mai importanti cercetatori romani, un fel de Sillicon Valey al Romaniei. Amplasamentul era stabilit la Bugival, pe plaja cuprinsa intre Delta Dunarii, bratele Sf.

Gheorghe si Sulina si litoralul Marii Negre, loc unde terenul are o lungime de 10 kilometri si o latime de 2 kilometri. Al doilea proiect, la care Coanda a tinut foarte mult, era o retea de transport prin conducte. Tuburile urmau sa functioneze, pe baza „Efectului Coanda“, ca un sistem de tuburi cu diametrul de un metru, prin care sa circule containerele cu marfa.

Deplasarea, cu viteze de pana la 500 km/h, se facea pe baza diferentei de presiune de la capatul conductelor. Savantul a gasit si solutia tehnica pentru a elimina frecarea de tub a containerelor, care pur si simplu pluteau de la un capat la altul al tubului.

Pentru a vedea cum functioneaza proiectul transportului prin tuburi a fost infiintata baza experimentala de la Maneciu - Ungureni, in zona muntelui Ciucas, de-a lungul raului Teleajen, pe un teren in panta cu multe curbe. Tuburile de transport au fost asezate atat suprateran, cat si subteran, in scopul testarii echipamentelor de transport in situatii din cele mai dificile.

Incantat de rezultate, Henri Coanda a dorit sa aplice transportul prin tuburi si in cazul oamenilor. Urmau sa fie construite mai multe astfel de autostrazi. Una urma sa lege Bucurestiul de Ploiesti si de Brasov prin doua conducte - una pentru garniturile de tren marfar, iar cealalta pentru transportul de persoane.

O alta ruta a tubului transportor ar fi trebuit sa lege Bucurestiul de litoralul Marii Negre si de „Orasul Viitorului“, prin ceea ce savantul a numit „Autostrada Soarelui“. „Orasul Viitorului“ ar fi trebuit legat de statiunile de pe litoral printr-un sistem de transport mixt, unul suprateran si altul subacvatic.

In ultimii ani, respectiv de la desfacerea pachetului cu 800 de kilograme de documente, fostele proiecte ale lui Coanda au reintrat in zona de interes a specialistilor. La Facultatea de Inginerie Aerospatiala se lucreaza in acest moment la adaptarea tehnologiilor folosite la proiectul Aerodina Lenticulara in diferite ramuri industriale.

Elementul de baza al Aerodinei Lenticulare, de la care poate pleca construirea sa integrala, a fost realizat deja.


De la „Efectul Coanda“ la inventarea betonului din lemn

Henri Coanda s-a nascut la Bucuresti pe 7 iunie 1886 si moare tot la Bucuresti, pe 25 noiembrie 1972, la varsta de 86 de ani. Dintre inventiile mai importante: - Platforma mobila pentru experimente aerodinamice. Dispozitivul era montat pe un tren, iar experimentele se desfasurau in miscare, la o viteza de 90 km/h, pe linia Paris-Saint Quentin.

Astfel a putut face determinari cantitative aeronautice, folosind un tunel de vant cu fum, o balanta aerodinamica si o camera fotografica speciala, de conceptie proprie. Datorita acestor experimente a stabilit un profil de aripa functional pentru viitoarele sale avioane. - 1911: in Reims, Henri Coanda prezinta un avion dublu motor cu o singura elice.

- 1911-1914: in calitatea sa de director tehnic al Uzinelor Bristol, Henri Coanda proiecteaza cateva avioane „clasice“ (cu elice) cunoscute sub numele de Bristol-Coanda. In 1912 unul dintre ele castiga premiul intai la Concursul international al aviatiei militare din Anglia. - 1914-1916: Henri Coanda lucreaza la Dalauney-Belleville Airplanes in Saint Denis.

Aici proiecteaza trei tipuri de aeronave, dintre care cel mai cunoscut este „Coanda-1916“, cu doua elice apropiate de coada aparatului. „Coanda-1916“ este asemanator cu avionul de transport Caravelle, la proiectarea caruia de fapt a si participat.

- Inventia unui nou material de constructie, beton-lemnul, folosit pentru decoratiuni (de exemplu la Palatul Culturii din Iasi, ridicat in 1926, decorat in totalitate cu materialul lui H. Coanda) - 1926: in Romania, Henri Coanda pune la punct un dispozitiv de detectie a lichidelor in sol. E folosit in prospectarea petrolifera.

- In Golful Persic inventatorul roman construieste un echipament oceanic de depozitare a petrolului extras departe de malul marii. - „Efectul Coanda“. Primele observatii le face cu ocazia studierii primului avion cu reactie din lume, „Coanda-1910“.

Dupa ce avionul decola, Henri Coanda observa ca flacarile si gazul incandescent iesite din reactoare tindeau a ramane pe langa fuzelaj. Abia dupa peste 20 de ani de studii ale lui si ale altor savanti inginerul roman a formulat principiul din spatele asa-numitului „Efect Coanda“, numit astfel de Albert Metral.



mare om coanda asta

Un topic foarte interesant!

Justin Capră, românul care a inventat rucsacul zburător folosit acum de americani în călătoriile spaţiale, stă la Baloteşti, într-o casă austeră ca o chilie. Când l-au „vizitat“, hoţii i-au făcut pagubă doar pentru că au lăsat uşa deschisă la plecare. Era iarnă, el era plecat din localitate şi centrala a consumat gaz cât pensia lui pe o lună.

Cu rucsacul zburător în beciurile miliţiei


Rucsacul zburător i-a adus, la început, doar belele. „În 1956 l-am propus Academiei şi bineînţeles că am produs ilaritate. «Tovarăşi, avem nevoie de tractoare, nu de oameni să zboare» şi, mă rog, chestii d-astea. În ’58 l-am brevetat. Dar, în ’56, pentru că aveam intenţia să realizez un astfel de aparat şi nişte maşinuţe, am făcut prostia să merg, neştiind puterea comuniştilor, la Ambasada Americană să cer sprijin. Am fost arestat. Nu m-au ţinut mult – două săptămâni –, dar dormeam pe ciment şi mâncam un sfert de pâine pe zi. Înainte de asta eram ofiţer de aviaţie. După – am fost dat afară din Armată şi am fost trecut la index. Spălam maşini, măturam, ca să pot exista. Până în 1962, când a venit Expoziţia Americană la Bucureşti şi şi-au expus americanii aparatul lor de zbor. Diferenţa între al meu şi al lor era de culoare: al lor era gri şi al nostru – negru. Altminteri erau identice“.

O jucărie: curent electric din zgomot

Americanii şi mai apoi Henri Coandă i-au făcut pe tovarăşi să-şi reconsidere poziţia faţă de Justin Capră. L-au reabilitat oarecum, adică şi-a putut găsi un loc de muncă mai tehnic decât măturător. Dar şi munca de jos a fost o „sursă de inspiraţie“.

Ce faci, de pildă, dacă trebuie să lucrezi într-o cazangerie, într-un zgomot infernal? Evident: încerci să transformi zgomotul în curent electric! „Am folosit un telefon Bell, o membrană cu o bobină şi un miez de fier, pusă în hala în care se făcea gălăgie şi recoltam în altă parte curent. Nu am reuşit să produc mult curent, dar mă gândeam să pun membrane peste tot, în toată hala, ca să meargă măcar polizoarele fără să mai consume din reţea“. Asta este una dintre invenţiile pe care le-a considerat jucării şi nu s-a obosit să le breveteze.

„Nu se poate, da’ funcţionează“

Există însă o invenţie pe care ar fi vrut s-o breveteze, dar n-a putut, pentru că nimeni nu i-a găsit explicaţia fizică. „Am realizat odată un dispozitiv care micşora masa unui obiect. Folosea teoria impulsului care se certa cu una dintre legile fizicii care spune că fiecărei acţiuni trebuie să-i corespundă o reacţiune egală şi de sens contrar. Or, ăsta al meu n-avea jet, n-avea elice, n-avea roţi, n-avea interacţiune magnetică şi al naibii se mişca. Bineînţeles, consuma, nu era perpetuum mobile. Şi atunci m-a luat ministrul Octavian Groza, fiul lui Petru Groza, şi m-a dus la Consiliul Naţional de Ştiinţă şi Tehnologie. Şi acolo a venit un hectar de mărimi – profesori, academicieni, savanţi – şi prima expresie a fost «nu se poate». La care Groza zice «Nu se poate, da’ merge. Cum dracu’ justificăm?» Doctor în fizică, Dan Vamanu, care a fost şef de promoţie la Oxford, a studiat dispozitivul şi mi-a zis «Justine, să mă ia dracu’ dacă am înţeles. Ăsta n-ar trebui să meargă. Da’ bine că merge, c-om găsi noi justificare matematică». Nu s-a găsit nici acum“.

Circa 100 de vehicule neconvenţionale

Justin Capră a realizat 72 de prototipuri de autoturisme cu consum infim (2 litri de benzină pentru un drum între Bucureşti şi Iaşi, cu viteza medie de 70km/h), 7 aparate de zbor neconvenţionale pe care le-a testat personal şi 15 motoare neconvenţionale. Din toate acestea, doar o invenţie – automobilul fără caroserie, cu efect pelicular – şi-a găsit o oarecare aplicare.

Este vorba despre un prototip care a rămas la stadiul de machetă pentru că Justin Capră n-a avut bani să-l construiască. „Un automobil cu caroseria dintr-o perdea aeriană, care creează şi o propulsie şi poate face, eu ştiu, şi aer condiţionat în maşină. Este vorba de un jet de aer evacuat din faţă şi aspirat în spate, care îmbracă ocupanţii autovehiculului. Am aruncat şi apă pe el, nu se întâmplă nimic – nu plouă, nu ninge“. Iar aplicarea a fost mai mult decât modestă: un cetăţean din Bacău a folosit invenţia lui Capră pentru a realiza un acvariu care n-are un perete, dar ţine, totuşi, şi apa, şi peştii!

Întrebare frecventă: „De ce nu plecaţi?“

De ce n-a plecat să se realizeze în ţări mai civilizate? „M-a întrebat asta un ziarist pe vremea lui Ceauşescu. I-am zis «Eu să plec? Să plece ei (comuniştii, n.n.). Păi ce, eu am stricat atmosfera în ţara asta? Aici este o ţară formidabilă – nu se poate da faliment pentru că tot sistemul e falimentar. Şi pe urmă, dacă mă duc cu o sticlă de coniac la ITB, iau un tramvai. În Germania nu poţi să faci treaba asta, cade guvernul». După revoluţie au venit alţii să mă întrebe «De ce nu plecaţi?». Păi ce, să mănânc lebede la Viena? Şi pe urmă, mi se pare mai interesant să faci ceva într-o ţară în care toată lumea spune că nu se poate face nimic. Am fost invitat să rămân în Italia, America, Germania, Canada... Credeţi că umblă pe undeva câinii cu covrigi în coadă? Ne uităm la salariile din Occident. Păi cel mai bine plătit om pentru munca depusă e în România...“

Nu există inginer adevărat fără cultură

Acum, Justin Capră are 75 de ani, dar nici vorba, nici mişcarea nu-i arată vârsta. El pune „tinereţea“ pe seama familiei. „Tata a murit la 90 de ani pentru că l-a lovit o maşină când era pe bicicletă. Bunicii, mătuşile – la 102, 107, 110... „Lucrează la al 73-lea prototip de autoturism şi şi-ar dori ca cineva să-i continue munca, să cerceteze şi să pună în aplicare efectele pe care le-a descoperit.

Nu este însă uşor să ajungi ucenicul lui Capră. „Un inginer, dacă nu are cultură, nu poate lega fenomenele. De fapt nu cultură, ci un simţ al sintezei. Kant zice «eu sunt propriul meu stăpân». Ei, cum dracu’ poţi să fii propriul tău stăpân într-o lume conjuncturală, înlănţuită? Şi spune că morala poate fi în afara moralei creştine, ceea ce iar este o greşeală. (...) Newton zice «Ce este gravitaţia? Eu pot să vă spun că este direct proporţională cu masa şi invers proporţională cu pătratul distanţei, e o formulă matematică exactă, dar esenţa n-o ştie nimeni». Pentru că nu există esenţe în materie. Noi, oamenii, ne deplasăm asimptotic spre cunoaştere pe care nu o s-o întâlnim pentru că curba asimptotă întâlneşte verticala cunoaşterii undeva la infinit.“

un alt roman mare Maresalul Ion Antonescu, si ca sa nu dau copy paste :)) mai bine va dau linkul si cititi voi, apoi daca vreti va dati cu parerea http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Antonescu

O melodie pentru toti eroii cazuti pe campurile de lupta!
http://youtube.com/watch?v=zGVzhJ6RYZM

Daca tot suntem la acest capitol:

http://youtube.com/watch?v=KLkT2I4ySM4

Piesa mergea si ca imn national.

"Devine membru al Gărzii Conştiinţei Naţionale în 1919, motivat de caracterul anticomunist al organizaţiei. În 1920 ia parte la acţiunile de înăbuşire a revoltei comuniste de la Atelierele CFR Nicolina. Urmează câteva luni de studiu la Berlin şi Jena. Se reîntoarce în ţară pentru a lua parte la manifestările studenţeşti prin care se cerea limitarea numărului evreilor în învăţământul superior ("numerus clausus").

Fondează în 1923, împreună cu un prieten al familiei şi antisemit notoriu, prof. univ. Alexandru C. Cuza, Liga Apărării Naţionale Creştine, partid profund antisemit şi antidemocrat. În 1924, îl împuşcă în timpul unei altercaţii în tribunal pe prefectul de poliţie Manciu, dar este achitat considerându-sa ca acţionase în legitimă apărare. În urma disensiunilor apărute în cadrul L.A.N.C., se desprinde de mişcare şi fondează, împreună cu Ion Moţa, Corneliu Georgescu, Ilie Gârneaţă şi Radu Mironovici, mişcarea paramilitară "Legiunea Arhanghelului Mihail".

În anii următori, au loc o serie de ample manifestaţii împotriva „corupţiei parlamentare, a evreilor şi a comunismului”.

C. Z. Codreanu a imprimat, ca trăsătură fundamentală a Legiunii Arhanghelului Mihail, promovarea ortodoxismului naţionalist, stabilind o legătură structurală între creştinismul ortodox şi „românitate”, spre deosebire de fascismul lui Mussolini, deşi dorea transformarea României în stat fascist, după modelul italian. În cartea sa „Pentru legionari”, C. Z. Codreanu semnalizează pericolul reprezentat în viziunea sa de democraţia liberală, care ar fi dus la acapararea puterii în stat de către inamicii principali ai legionarilor şi naţionaştilor români, "evreii": "democraţia sfarmă unitatea neamului românesc, expunându-l dezbinat în faţa blocului unit al puterii iudaice". Pentru Codreanu, „Legiunea Arhanghelului Mihail va fi mai mult o şcoală şi o oaste, decât un partid politic”.
În 1931 este ales în parlament deputat de Neamţ, obţinând, conform documentelor vremii, 11.300 voturi valid exprimate. În 1932, devine pentru a doua oară parlamentar, candidând în judeţul Tutova, cu 5.600 de voturi.
Întemeiază Partidul Totul pentru Ţară, expresie politică a Mişcării Legionare, prezidat de ing. Gheorghe Clime.
[modifică] Violenţe
In afară de uciderea prefectului Manciu, Codreanu a fost implicat indirect în asasinarea primului-ministru Ion Gheorghe Duca (1933) şi a ziaristului Mihai Stelescu (1936). Făptaşii s-au predat poliţiei şi au fost asasinaţi la rândul lor, în 1938, odată cu Codreanu".




Mai sus sunt fragmente din linkul dat de Burebista despre Corneliu Zelea-Codreanu. Daca tot mai nou ne-am pus pe interzis avatare cu tenta foarte vag politica , cred ca ar trebui sters si linkul despre leaderul miscarii legionare. Un astfel de personaj nu are ce cauta printre marii romani, asa cum nu poate aparea nici Nicolae Ceausescu sau Gh. Gheorghiu Dej, doar pentru faptul ca un forumist il stimeaza.

Cred ca printre "marii romani" nu putem incadra persoane cunoscute ca avand convingeri extremiste. Deasemenea mai cred ca in acest caz , linkul despre C.Z. Codreanu a fost pus pe forum din pur teribilism si sper sa fie sters. Haideti sa nu stricam inca un topic frumos!

@tigru_calugar,

Asta e o gluma proasta sau ce?

Nu mai proasta ca cea cu zelea codreanu.

Garda de Fier a ajuns la putere la 2 ani dupa asasinarea lui CZ Codreanu. Acesta a luptat impotriva comunismului si a evreilor corupti. E un personaj controversat, insa nu e asa cum il cred multi.

In fond si la urma urmei puteti sa faceti fiecare ce nominalizari considerati voi insa sunt de parere ca acestea va reprezinta in final.

Referitor la cz codreanu, poate peste 40-50 ani nepotii nostri vor spune de ceausescu ca a fost extraordinar. EXTREMISMUL NU ESTE BUN, indiferent de curentul pe care il propaga.
Astept istoricii de pe forum sa ne lumineze mai bine.

Elisabeta Rizea
(1912 - 2003)



Elisabeta Rizea s-a născut înainte de primul război mondial, într-un sătuc din Carpaţii Meridionali, în judeţul Argeş. A fost o femeie simplă de la ţară, cu o bucată mică de pământ, o căsuţă modestă din lemn, acoperită cu şindrilă şi câteva animale. Îmbrăcămintea ei de toate zilele era portul naţional, brodat cu modele complicate. A abandonat şcoala la vârsta de 14 ani pentru a-şi urma destinul, şi anume, acela de a-şi duce existenţa din munca pământului. Opoziţia ei faţă de exproprierea comunistă şi faptul că soţul ei s-a alăturat luptătorilor rezistenţei din munţi au dus la torturi şi ani buni de închisoare. A fost numită “duşman al poporului”, iar gospodăria etichetată drept “casă de bandiţi”, apelative ce constituiau cele mai grave acuzaţii într-un stat comunist. În faimoasa închisoare de la Piteşti, Elisabeta Rizea a fost pusă în lanţuri şi închisă în celula de maximă detenţie. A supravieţuit sentinţei de condamnare la moarte şi şi-a spus povestea după căderea lui Ceauşescu.

Comuniştii au venit la putere în 1945, în România. Ca răspuns, Rizea s-a alăturat rezistenţei şi i-a aprovizionat timp de 4 ani pe luptători cu mâncare şi bani. A fost în cele din urmă prinsă de miliţie, condamnată la 7 ani de închisoare şi etichetată “duşman al poporului”. Când conducătorul rezistenţei anti-comuniste, Gh. Arsenescu a fost arestat în 1961, sentinţa Elisabetei Rizea a mai fost prelungită cu încă 25 de ani.

În timpul încarcerării, a fost torturată pentru ideile ei. A fost atârnată cu părul de un cârlig şi bătută până la pierderea cunoştinţei.

"După ce mi-au tras masa de sub picioare, au început să mă bată cu un băţ până la sânge. Mi-au rupt câteva coaste şi am leşinat", a povestit o dată Rizea.

În termenii amnistiei generale, Rizea a fost eliberată din închisoare în 1964. 35 de ani mai târziu, povestea ei a fost publicată în ziarele româneşti şi prezentată în documentarele despre perioada comunistă.


Mai multe despre aceasta femeie deosebita puteti afla aici, si chiar va recomand din tot sufletul acest site:
http://www.elisabetarizea.ro/