Forum Oficial al UTA Arad

Discutii, articole despre mass-media din Romania

Iulian COMANESCU
Presa românească, atunci şi acum

Plecarea lui Sorin Roşca Stănescu şi a lui Cristian Tudor Popescu încheie o epocă a presei româneşti. E oarecum ultimul act sau chiar epilogul unei piese în care spiritul antreprenorial al cîtorva ziarişti-manageri maturi în 1989 a pierdut războiul cu investiţiile masive, româneşti sau străine, care au concentrat proprietatea media în cinci mari grupuri: Ringier, Voiculescu, Sîrbu/CME, Patriciu şi Vîntu.

Se va vedea în cele ce urmează că această schimbare de temelii nu înseamnă că, de mîine, presa românească va fi ori una de nivelul celei anglo-saxone, ori una aservită „mogulilor“.

Biroul Român de Audit al Tirajelor (BRAT) este o asociaţie a breslei, care atestă tirajele tipărite sau vîndute ale publicaţiilor care ţin să fie în rînd cu lumea, altfel spus, să vîndă publicitate pe baza tirajului şi să se laude, dacă e cazul, cu propriile realizări. Cele mai vechi date de pe site-ul instituţiei sînt de acum aproape 10 ani, adică din 1998. 11 cotidiene şi 3 săptămînale cu încărcătură politică sau semnificaţie socială supravieţuiesc, chiar dacă nu există cifre pe exact aceleaşi perioade. Tirajele lor spun o poveste agitată şi cam lipsită de catharsis.

Academia Caţavencu. A ajuns de la aproape 62.000 de exemplare vîndute în iulie-decembrie 1999 la aproximativ 35.000, în al treilea trimestru din 2007. O publicaţie care a jucat şi încă mai joacă singură pe segmentul ei, remarcabilă prin faptul că „academicienii“ au reuşit să-şi păstreze reputaţia de luptători împotriva comunismului, a corupţiei ş.a. vînzînd revista de vreo patru ori: de două ori lui Sorin Ovidiu Vîntu, o dată lui Mircea Dinescu şi o dată lui Sorin Marin, dacă nu cumva unii dintre aceşti cumpărători se suprapun. Cel dintîi e proprietarul actual şi, posibil, cel definitiv.

Adevărul. 188.000 de exemplare în semestrul al doilea din 1998, faţă de 34.500 în iulie-septembrie 2007. Succesorul Scînteii înjura imediat după Revoluţie (la propriu) partidele istorice şi pe Regele Mihai, iar după 1996 s-a reorientat radical: a început să înjure pe toată lumea, ceea ce era perfect posibil şi justificat în epoca guvernărilor Ciorbea-Vasile. Totuşi, site-ul BRAT ascunde un detaliu: din aproape 200.000 de exemplare vîndute de „nava-amiral a presei româneşti“ pe atunci, doar vreo 50.000 se dădeau la chioşc. Restul erau abonamente moştenite de la Scînteia, cu privire la care s-au zvonit diferite lucruri. Se ştie ce s-a întîmplat din 2005 încoace: plecarea echipei CTP pentru a fonda nereuşitul Gândul, apoi preluarea de către Dinu Patriciu.

Capital. 49.433 de exemplare iulie-decembrie 1998 / 34.458 – iulie-septembrie 2007. „Găina cu ouă de aur“ a lui Ringier, primul titlu achiziţionat de elveţieni. Pe acolo au trecut oameni remarcabili, ca Valentin Negoiţă, Ionuţ Popescu sau Ioan Mărgărit. Cel de-al doilea s-a întors la revistă, dar cu titlu onorific, după o scurtă şi eclatantă carieră de ministru al Finanţelor în primul guvern Tăriceanu. Capital e în momentul de faţă o redacţie goală care scrie poveşti de succes. Cu toate acestea, nici un atac din piaţă, fie el Săptămîna financiară sau Business Magazin, nu a reuşit să detroneze săptămînalul de pe primul loc. Se va întîmpla curînd, dacă nu cumva noul manager al revistei, Claudiu Şerban, nu îşi va dovedi şi aici succesul.

Cotidianul. Unul dintre primele ziare apărute după 1990, sub patronajul lui Ion Raţiu. Nu se ştie exact cît vindea acum 10 ani, dar în trimestrul trei al anului trecut avea aproape 17.000 de exemplare. Curios, la cîrma ziarului au fost oameni atît de diferiţi, pe la sfîrşitul anilor ’90, ca Ion Cristoiu sau Dan Diaconescu,. Aceştia nu au reuşit totuşi nimic, în lipsa unei investiţii masive şi a unui patronat profesionist. Mai apoi, familia Raţiu a cedat 50% din acţiuni grupului Caţavencu, aflat atunci la Sorin Marin. Posibil, cei doi proprietari nu s-au putut înţelege în privinţa strategiei. Semne bune au apărut doar de cînd ziarul a fost cumpărat de acelaşi Sorin Ovidiu Vîntu. Rămîne de văzut dacă board-ul editorial care se pregăteşte nu va strica ceea ce s-a făcut bun (dublarea, aproape, a tirajului, din 2006 încoace).

Curentul. A fost prima tentativă a aceluiaşi S.O. Vîntu de a face un ziar serios. După crahul FNI, Vîntu i-a vîndut Curentul lui Mihai Iacob, cu care probabil a avut un diferend, pentru că ulterior ziarul a publicat numeroase „dezvăluiri“ (cu, dar şi fără ghilimele) despre primul proprietar. Ultimele cifre spun 88.000 de exemplare distribuite (gratuit), pe primul semestru din 2007. Mihai Iacob încearcă să repoziţioneze în ultima vreme ziarul, în chip de cotidian gratuit de business.

Evenimentul zilei. 111.000 de exemplare în iulie-decembrie 1998 / 56.500 în iulie-septembrie 2007. Ziarul a scăzut continuu de la plecarea lui Ion Cristoiu, în 1996. Nu au reuşit să facă nimic cu el Mihail Cîrciog, Gruner&Jahr, Cornel Nistorescu şi nici Ringier. În decembrie 2004, la sfîrşitul epocii Năstase, a izbucnit un scandal monstru între proprietarul elveţian şi redacţia, care acuza „pedeserizarea“ publicaţiei. Mai mult de jumătate din jurnalişti au plecat, ziarul e orice altceva decît pesedist, dar declinul continuu l-a dus în „zona gri“, a profitului problematic. Iar Ringier a dovedit odată, în 2004, că nu crede în lacrimi. Ci în cifre.

Jurnalul naţional. 62.390 de exemplare în iulie-decembrie 1999 / 72.264 în iulie-septembrie 2007. Al doilea cotidian generalist din România în prezent, după ce la înfiinţare i s-a spus „ziarul atît de mic, încît îl poţi citi şi în coşciug“. Jurnalul naţional vinde, miraculos, în ciuda proastei reputaţii a fondatorului său, Dan Voiculescu. Explicaţia stă, probabil, în numeroasele exclusivităţi şi în formula, în acelaşi timp narativă şi „de partea celor mulţi“, a ziarului.

Libertatea. 29.066 de exemplare în iulie-decembrie 1998 / 255.698 în iulie-septembrie 2007. Liderul de piaţă de azi nu „se vedea“ deloc acum 10 ani. Interesant e că cifrele din prezent au fost atinse în 2006 de aceeaşi echipă din 1998, cu aportul consultantului german Peter Prior. Şi, din nou, aceeaşi echipă, transferată la Adevărul/Patriciu, a crescut Averea transformată în Click! pînă către 100 de mii de exemplare, fără a lua din tirajul ziarului de unde plecaseră. Adrian Halpert, Cristian Stancu, Sorin Golea sau Elena Alexa sînt nume legate de această performanţă, dar care nu spun multe cititorului. Despre ei nu se va zice vreodată că sînt „cei mai mari ziarişti din România“, dar nici că „sînt plătiţi“ de cutare sau cutare. Cel care îi plăteşte este publicul.

România liberă. 69.842 de exemplare în iulie-decembrie 2002 / 55.359 în iulie-septembrie 2007. Se menţine miraculos (scăderea e mai mică decît a întregii pieţe), cu o formulă învechită, diferite tentative de relansare şi un scandal paralel cu cel de la Evenimentul zilei, în 2004. Atunci, Petre Mihai Băcanu a făcut un adevărat circ pentru a se opune încercărilor de modernizare ale grupului german WAZ, proprietarul titlului. Acuzaţiile de „pedeserizare“ au fost şi ele simetrice cu Evenimentul zilei, şi la fel de adevărate, adică deloc. Miliardarul Dan Adamescu a preluat o parte din ziar şi conducerea operaţiunilor, fără succes.


Ziarul financiar. 9305 de exemplare în iulie-decembrie 2001 / 16.707 iulie-septembrie 2007: puţin şi pe vremuri, şi acum, însă toate sursele neoficiale vorbesc despre profitul pe care primul cotidian de business al României îl realizează la asemenea tiraje, dar cu un preţ de copertă şi tarife de publicitate ridicate. Asta, după mulţi ani în care „Zefeul“ a fost pe pierderi: cu alte cuvinte, o idee care a aşteptat să-i vină vremea.

Ziua. 44.183 de exemplare în iulie-decembrie 1999 / 16.926 în iulie-septembrie 2007. O poveste care a început frumos şi s-a sfîrşit prost. În anii ’90 era cel mai modern, mai viu şi mai bine scris cotidian de opoziţie, puţin altceva decît dominatorul Evenimentul zilei. Preşedintele Băsescu i-a dat o lovitură letală însă fostului său amic şi susţinător Sorin Roşca Stănescu, atunci cînd, în vara lui 2005, a spus că acesta l-ar fi ameninţat. Cele 17.000 de exemplare vîndute înseamnă mult mai puţin decît la Ziarul financiar, fiindcă formula de business e a unui ziar generalist, cu un preţ mult mai mic, ca să nu mai vorbim de trend-ul descrescător. Plecarea „ameninţătorului“ SRS se impunea.

Numai 5 dintre cele 14 titluri erau în 1998 proprietatea „celor cinci mari“. Acum, dimpotrivă, ziarele nedeţinute de aceştia sînt doar 3. Băcanu, Popescu, Nistorescu, Stănescu sînt istorie ca manageri de presă. Totuşi, ziarele nu vor fi de mîine altele. Fiecare din numele de mai sus a format şi cultivat cîteva zeci sau sute de subalterni, care au rămas pe piaţă şi în unele cazuri la comandă. Marile infuzii de capital care s-au petrecut din 2005 încoace au dus la descompletarea echipelor. Mulţi ziarişti foarte buni de presă scrisă au eşuat în televiziuni cu audienţă modică, pe salarii mari, la fel cum prin unele grupuri media directorii sînt aproape mai mulţi decît reporterii. Probabil că patronatul va trage linie şi va aduna, la sfîrşitul lui 2008 sau 2009, iar unele dintre gazetele care pierd se vor închide. Banii aruncaţi în piaţă s-au mai dus pe relansări grafice şi campanii de marketing. Generaţia actuală încă n-a dovedit că poate face ziare pe gustul publicului, cu cîteva excepţii. În curînd însă, va fi neapărat s-o facă.

http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=2...ol&id=7650

MASS COMEDIA Back

Un mare român

Pe vremea lui Ceauşescu, Adrian Păunescu a fost unul din principalii profitori ai regimului (pentru unii acesta e un truism, pentru alţii – care au uitat sau care au venit pe lume mai tîrziu – nu).

Poet care promitea la debutul său din anii ’60, Păunescu s-a transformat destul de repede într-un versificator populist (vezi poemele dedicate părinţilor, patriei, figurilor istorice etc.) sau care-l ridica în slăvi pe Ceauşescu. Capacitatea de a versifica era, într-adevăr, remarcabilă, la fel şi memoria – care l-a ajutat şi-l ajută să poată recita poezii la minut.

Poet de curte, Adrian Păunescu avea intrare la Ceauşescu – ceea ce i-a conferit în epocă o extraordinară putere. La aceasta, s-a adăugat şi popularitatea pe care-a căpătat-o mai întîi cu emisiunea TV Antena vă aparţine şi apoi cu seria de spectacole Cenaclul „Flacăra“.

Cenaclul „Flacăra“ i-a adus o popularitate incredibilă în rîndul tinerilor. În timpul acestor spectacole, se cîntau piese folk despre dragoste, cîntece care invocau figuri sau momente ale istoriei neamului („Lancea lui Horea“, „Ridică-te, Ştefane!“, „Treceţi batalioane române Carpaţii!“ etc.), piese ale trupei Beatles cu versuri româneşti despre dezarmare-pace (o marotă a lui Ceauşescu prin anii ’80), dar şi, de-a dreptul, „Trăiască Ceauşescu! Trăiască Tricolorul!“.

În ciuda propagandei subliminale sau uneori directe care se făcea la Cenaclul „Flacăra“, spectacolele prezidate de Adrian Păunescu aveau un public foarte numeros – pentru că, practic, erau singurele manifestări din acea epocă dedicate tinerilor şi unde ei se puteau întîlni şi „fraterniza“. Astfel încît Păunescu era o adevărată vedetă în rîndul adolescenţilor – şi nu de puţine ori, în timpul spectacolelor, după ce scandau, la îndemnul maestrului de ceremonii, „Ceauşescu-Pace!“ sau „Ceauşescu-PCR!“, tinerii ajungeau să strige, într-un glas, „Pă-u-nes-cu! Pă-u-nes-cu!“.

Desigur, o astfel de popularitate nu era văzută cu ochi buni de familia conducătoare, aşa că la un moment dat bardul a căzut în dizgraţie. Momentul a fost, din păcate, unul tragic: în timpul unui spectacol din 1985 de la Ploieşti, s-a iscat o furtună; în faţa impacientării publicului, Păunescu – care ajunsese să se creadă Dumnezeu – a anunţat: „Noi, Cenaclul «Flacăra», putem să învingem orice, chiar şi o furtună!“ şi i-a pus pe oamenii de ordine să închidă porţile stadionului. Din busculada care a urmat, au rezultat morţi şi răniţi. Cîteva luni, imediat după ’89, nu s-a mai auzit nimic despre Adrian Păunescu, pentru ca la un moment dat Mihai Tatulici să-i dedice o emisiune pe postul public TV. Adrian Păunescu a apărut schimbat, cu barbă, şi şi-a făcut un număr care a inclus lacrimi de crocodil şi o mică autoflagelare („Am fost un porc...“).

După această emisiune, Păunescu şi-a spălat faţa şi a ieşit în lume mai curat ca o fecioară neprihănită. A intrat în politică, mai întîi în partidul fostului lider comunist Ilie Verdeţ, Partidul Socialist al Muncii, pentru a ajunge în cele din urmă în cel al lui Ion Iliescu. A fost ales senator şi apoi preşedinte al Comisiei de Cultură a Senatului.

În televiziune, şi-a reînceput cariera cu un talk-show la Antena 1, care s-a mutat apoi la PRO TV.

Este considerat de mulţi – care nu ştiu cu ce se mănîncă poezia şi care cred că totul este să faci rime – un mare poet. Pe pagina dedicată lui din enciclopedia online Wikipedia, ni se spune că a fost şi un mare disident: „Devenit incomod, este destituit în iulie 1985. Pretextul imediat a fost scandalul busculadei iscate la concertul Cenaclului «Flacăra» din Ploieşti din luna iunie a acelui an, însă Păunescu devenise cunoscut şi pentru criticile la adresa puterii (vezi, de exemplu, poemul «Analfabeţii», publicat în 1980 în Flacăra).“

După o perioadă în care a lipsit de pe micile ecrane, Adrian Păunescu a revenit la începutul acestui an, într-o emisiune a lui Robert Turcescu din 15 ianuarie dedicată lui M. Eminescu. Prestaţia lui de atunci a plăcut într-atît de mult şefilor de la Realitatea TV, încît au semnat un contract cu el şi acum este invitat permanent. Pe scurt, poetul de curte al lui Ceauşescu ne este vîndut astăzi ca mare analist şi înţelept al neamului.

Cezar PAUL-BĂDESCU
http://www.dilemaveche.ro

Este un om fals care a profitat la maxim in timpul regimului comunist, chiar daca are si poezii bune, (pentru mine), ramane un poet mic; nu va ramane niciodata in istoria literaturii romane pe acelasi piedestal cu Nichita Stanescu ( cel mai mare poet al romanilor), cu care deseori afisand o falsa modestie incearca sa se compare si pe care de multe ori a avut tupeul sa-l improaste cu noroi in diferite forme (subtile in majoritatea cazurilor); a facut si lucruri bune lansand mai multi artisti ( cu cenaclul flacara) dar dintre acestia, nu stiu azi, cati il respecta cu adevarat pentru valoarea sa umana.

Tot ce pot sa spun despre aceasta jigodie este doar faptul ca imi provoaca greata, mai multe nu are rost sa comentez.

March 27th, 2008 http://www.adriangeorgescu.ro
Globecalizaţi

Bucureştiul e un pacient care stă pe masa de operaţie cu burta despicată, dar cu faţa fardată în aşteptarea unei vizite importante.

De-a lungul celor aproximativ 25 de kilometri dintre Aeroportul Henri Coandă şi Palatul Parlamentului vor fi doar şase locuri pentru traversare. În aceste zile, trecerea drumului specific românească, prin locurile special neamenajate, nu va fi o idee tocmai bună. Aşa cum nu s-a putut demonstra că Teo Peter se afla în taxi când a fost strivit, va fi greu de dovedit că eraţi în interiorul hainelor dumneavoastră când aţi fost parcurs de o coloană oficială.

Putin, de exemplu, va crede că mulţimea de pe margine, plecată de dimineaţă în căutarea unei zebre, îi pândeşte trecerea şi va şuiera: „Cum ard gazul românii, Dimitri, şi ce mult ne iubesc! Notează, să le mai creştem un pic preţul”.

Oprirea anarhiştilor la graniţă a fost o greşeală. Locul lor era aici, să ia notiţe, să vadă că globalizarea nu se opreşte opunându-i-te, ci tocmai primind-o cu plecăciuni. Cine să ne mai vrea dacă spunem „Da” din prima şi necondiţionat? Chiar guvernul ar fi trebuit să se ocupe de nişte inscripţii de-a lungul traseului oficial, nişte „Fuck NATO!” şi „Bush, go home!”, să-i facem să creadă că, în fond, nu suntem cu nimic diferiţi faţă de ceilalţi.

Aşa, de ce să ne mai globalizeze când suntem deja globecalizaţi? În România, un arbitru care aplică un banal regulament de fotbal e decorat, iar cel care are asupra lui pancarte anti NATO e oprit la graniţă, pentru că noi, spectatori de profesie, uităm că democraţia nu numai că permite, dar are în primul rând nevoie de libera exprimare. Aici nu se azvârl cocktail-uri Molotov, ci în cel mai rău caz brichete, şi numai la fotbal, domeniul nostru de maxim interes.

Şi ce se vor plictisi liderii NATO! De la o fereastră a Palatului Parlamentului, Bush şi Brown vor pândi dezamăgiţi mulţimea de gură-cască. „Dear Gordon, ce-am fost şi ce-am ajuns! De când sunt preşedinte nu mi s-a întâmplat să nu strige unul ceva de Irak. Mă simt mic şi inutil”. „Look, George, un demonstrant antiglobalizare cu un cocktail Molotov!”. „Pe naiba! Nu vezi că bea din el?”.

Pe o altă latură a clădirii, Sarkozy le va face cu mâna manifestanţilor ce vor fi alcătuit din cartoane nudul primei doamne a Franţei şi va lăcrima la traducerea versurilor: „Multiubită doamnă Carla Bruni / Model de renume internaţional / Toţi fiii devotaţi ai naţiunii / Omagiază nudul dumneavoastră epocal”.

Ironia sortii

„Fotbalul nu poate fi pacalit”, fraza cheie rostita de antrenorul interimar al aradenilor, Roland Nagy la conferinta de presa de dupa meciul UTA-ei cu CFR-ul din Cluj. O fraza simpla ce sintetizeaza doua sezoane de chin. Dar sa le luam pe rand...

http://www.sport365.ro/Focus_365_Ironia_...55937.html

Exemple de "verticalitate" si limbaj "civilizat" in presa aradeana:

http://www.glasularadului.ro/news/pagini...si_po.html

http://www.glasularadului.ro/news/pagini...forar.html

Radu Naum şi Emil Grădinescu pleacă de la TVR! http://www.prosport.ro

Şeful ştirilor Radu Naum şi comentatorul meciurilor echipei naţionale, Emil Grădinescu vor părăsi TVR. Grădinescu are deja un acord cu Antena 1 de dinaintea EURO, în vreme ce Radu Naum a negociat în ultimele două săptămîni cu Camelia Voiculescu, pentru a prelua şefia Arenna TV. Canalul care trebuie să acopere drepturi de minim 20 de milioane de euro va fi deţinut în coproprietate de Antena 1 şi RCS, consorţiul care a câştigat drepturile Ligii I pentru următorii 3 ani pentru suma record de 108 milioane de euro!

"E sărbătoare în TVR pentru că mulţi nu agreeau ambiţia lui Radu de a face un produs mai bun " a declarat o sursă din conducerea TVR
Contactat de ProSport, Radu Naum a fost extrem de laconic: "Nu aş vrea să comentez această informaţie pentru că orice aş declara ar da naştere la interpretări..."

Grădinescu a mai fost la Antena 1 în perioada 1999-2000 când postul din Băneasa a avut pentru ultima dată în exclusivitate drepturile TV ale Ligii I. Cel mai probabil Grădinescu va comenta opţiunea 1 a Ligii I care va fi difuzată duminică seara de Antena 1.


Meciurile din deplasare câştigate de TVR pentru preliminariile CM 2010, evaluate la 2,8 milioane de euro (pentru 4 partide) îşi pierd astfel comentatorii ultimilor 8 ani. Pe lângă Grădinescu, din TVR pleacă şi Vlad Enăchescu care şi-a anunţat demisia de la postul public înainte de EURO, dar a fost trimis la turneul final, deşi din iulie preia postul de director de programe la Telesport.

Cretinul, de fapt, v-a lăudat

Astăzi, la antrenamentul de la St. Gallen, cîţiva suporteri români au găsit cu cale să scandeze “Alin Buzărin este un cretin” şi “Buzărin are diurnă”. Asta după ce am scris acum cîteva zile că galeria României e mai ponderată, pentru că în Elveţia au venit oameni mai avuţi şi, implicit, mai civilizaţi, care-şi permit să stea zece zile şi să cheltuie cîteva mii de euro, nu două sute de mii de lei, cît costă seminţele şi berea la un derby românesc terminat cu înjurături pe străzi.
Cretinul invocat, adică eu, face precizarea că a lăudat doar acei suporteri care au bătut atîta drum ca să vadă România, s-o încurajeze, să facă poze şi schimb de tricouri cu francezii şi italienii, să-şi arunce chiştocul la coş şi să nu-şi şteargă încălţările cu prosopul din camera de la hotel. Cu mulţi dintre aceştia m-am întîlnit, am stat de vorbă, am băut şi o bere. E o plăcere să-i cunoşti şi să le asculţi opiniile.
Cît despre diurnă, da, am. De la ziar, ca tot omul. Nu de la diverşi care au interesul ca la imnul României, la meciul cu Italia, să se afişeze bannere cu trimiteri la puşcărie. Nu contează că trimiterea era la adresa lui Dragomir sau a altcuiva. Imnul spunea să ne deşteptăm, însă noi n-am făcut-o!

http://blogsport.ro/buzarin/2008/06/14/c...-a-laudat/

una peste alta, buzarin este un cretin ce doarme in continuare.

ps: chiar nu se poate fara mizeria de scandare ce face referire la mamele lor?

Dupa ce am citit toate ziarele si am vazut o gramada de pareri ale un ziaristi si pseudoziaristi am pus mana pe telecomanda si am inceput sa o butonez ajung si la Antena 3 la emsiunea "In gura presei" unde constipatul ala de Mircea Badea care de altfel nu are nico treaba cu fotbalul a inceput el sa faca o analiza a Romaniei la Euro insotita de mistouri care mai de care mai gretoase. Tot aici la acest capitol publicatia 7 plus intituleaza pe prima pagina cu litere de o schioapa BINE ATI VENIT ACASA LOZELOR, pai futu-i pastele ma-sii dar chiar asa am ajuns ca toti fraierii si frustratii sa faca pe marii cronicari sportivi?
Si eu sunt suparat si am zis cuvinte grele in sinea mea ca voi toti insa cum am mai spus e bine sa fii exigent si critic insa nu carcotas pentru daca stau sa ma gandesc bine si reuseam sa ne calificam cu toate sincopele jocului nostru toti acesti mascarici nu ar mai fii contenit cu laude si ar fi dat patriotismul pe dinafara.
Admit parerea unor ziaristi sportivi in adevaratul sens al cuvantului, admit parerea unui Tolontan, Radu Naum si altii insa nu pot sa admit parerea fiecarui nimeni in drum care abia asteapta sa "curga sange".

Stai linistit Kidule ca asta e degeba demult...

Seara lumea care nu apreciaza filmele se uita la Mircea Badea… O emisiune care te face sa nu-ti mai cumperi ziarele… Nu stiu ce parere au directorii de ziare despre asta…

Defapt m-am hotarat sa scriu acest blog pt ca Mircea Badea se ia de toata lumea si toata lumea se ia de Mircea Badea…. peste tot unde ma uit hop si ciudatul asta …. Am auzit ca e impotriva bloggerilor si cum eu scriu bloguri din 2005 m-am gandit sa fiu si eu impotriva lui… Cineva i-a facut si un blog http://badea.wordpress.com/ ….pacat ca n-a continuat…. ori esti sadic ori esti foarte sadic…

Si acum citeam din Maxim
Mircea Badea
Tembel fara cauza

Mircea Badea este complet inutil pentru ca:

1. Se ia de ziaristi desi, in afara de “Domnul directore, sub-semnatul Badea Mircea v-a solicit un avans spr-e aprobarea…” nu a scris niciodata nimic bun.
2. Intr-o vreme, facea spagatul. Acum, nici macar asta nu mai face. N-a mai ramas din el decat cumpana, mersul piticului si rostogolirea din apropiat in departat.
3. Ora la care se desfasoara emisiunea lui nu-i permite nici macar prietenei lui sa se uite. Pana si cameramanii lasa aparatura sa mearga si pleaca acasa, sa se uite la Discovery.
4. Cea mai cunoscuta vorba a lui este un banc rasuflat pe care l-am uitat. L-am uitat pentru ca l-am inlocuit cu alt banc rasuflat spus de Tociu si Palade, care e totusi mai bun.
5. Este din Salajan. Mircea Badea este a doua mare personalitate din Salajan dupa Marin Gheorghe, zis “Cioaca”. Despre care stim ca, in dimineata zilei de 14 mai, a spart un autoturism si a sustras din interior un pachet gol de servetele.

Si asha am facut si reclama la Maxim… ce e Maxim… pey se pare ca e o revista REA… haide sa folosim termenul acida :)

Parerea mea despre Mircea Badea… e un agarici..enervant bine inteles… e genul care crede ca le stie pe toate…. Bey Mircea …. D c ai sa mori? …. Pt ca trebuie… Ca barbat nici macar frumos nu e…daca era frumos as fi inteles de ce e inca pe sticla….cred ca are pile sau ceva… de imbracat… se imbraca in camasi…stilul ala comun…. “geek” style … prin cluburi am vazut ca o arde cu camasa desfacuta….macar de ar avea ceva de aratat…. dar asha ceva nu se face… stati frate imbracati… nu ne intereseaza pieptul vostru de vedete…. exceptie face Nicoleta Luciu… Ce fel de exemplu dai bey Mircea cu camasa deschisa… am vazut o gramada de moshi pe strada care o ardeau la fel….din cauza ta… IHHH…. Nici haios nu prea e….rade mai mult singur sau cu cameramanul…si ala rade din obligatie…. N-as vrea sa-mi imaginez cum ar fi In gura presei cu public… gen….LCD enorm cu inscriptia: RADETI cu MIRCEA …Iar faptul ca se ia mereu de cei ce scriu si fotografiaza… mi se pare super aiurea…. a devenit plictisitor…. n-are ce face acasa ? doar citeste presa toata ziua? … sa-i recomand o carte? ce sa-i fac?

Si asha am scris eu un blog despre un nimik doar pentru a scrie un blog comercial…. Deci Mircea Badea e trandy si comercial pt ca poporul roman e lipsit de capacitatea de selectie.

http://fantasya.wordpress.com/2007/08/01...-e-trandy/

Premiul Parlamentului European pentru Jurnalism, câştigat de un jurnalist de la Capital
20 Iunie 2008


Biroul de informare al Parlamentului European in România a anunţat câştigătorii etapei nationale a Premiului Parlamentului European pentru Jurnalism. Concursul s-a adresat profesioniştilor din domeniul mass-media care au publicat/difuzat materiale cu privire la problematica europeana sau care au contribuit la promovarea instituţiilor şi politicilor europene.

Juriul - compus din dna. Indira Crasnea - Preşedinte interimar al Clubului Român de Presă, dl. Corneliu Calotă, Editor Coordonator Social-Economic si Integrare Europeana, Televiziunea Romana si dna. Denise Theodoru - Redactor "Radio România Actualităţi"- a nominalizat câştigătorii la nivel national:

PRESĂ SCRISĂ: dna. Mona Isabela Scarisoreanu - "Capital", pentru articolul "Fermierul român: între banii UE şi frica de colectivizare". Articolul contribuie la conturarea unei imagini corecte a procesului de implementare a politicii agricole comune, a stadiului de pregătire a autorităţilor locale, prezentând în acelaşi timp percepţiile agricultorilor români. Juriul a considerat ca articolul evita capcanele unei redari tehnice a aplicarii unei politici europene prin aducerea in prim plan a impactului acestor masuri in viata de zi cu zi a agricultorilor romani. Juriul a apreciat excelenta profesionala, seriozitatea reportajului bazat pe surse directe de informare, alternarea informatiei factuale cu evaluari si comentarii de context, toate contribuind la autenticitatea si onestitatea unui reportaj punctat deasemenea de note de umor.

RADIO: dl. Mircea Radu Lipovan şi dna. Andreea Minzat - "Radio Iaşi", pentru materialul "Asomare", un "reportaj-eseu" care are ca obiective atât informarea cât şi sensibilizarea opiniei publice din Romania în privinta aplicarii normelor europene referitoare la metodele de sacrificare a animalelor pentru a elimina suferinta acestora. Utilizarea excelenta a tehnicilor radiofonice sustinute de o structura bine articulata care preia din tehnici literare reflecta excelenta profesionala acompaniata de creativitate si originalitate in utilizarea mijlocelor de radio pentru a transmite mesajul unei audiente cat mai largi. Utilizand efecte dramatice si opiniile exprimate de insusi protagonistii materialului ("taranul", "medicul veterinar" si "autoritatea locala"), autorii resusesc sa informeze ca normele Uniunii Europene trebuie respectate si in acest domeniu, dar si sa pledeze ca nici o traditie nu poate ramane nepasatoare in fata nevoii de a elimina suferinta animalului inainte de sacrificare.

La categoriile TELEVIZIUNE şi ONLINE nu au fost desemnaţi câştigători la nivel national, juriul considerând că materialele înscrise în concurs la aceste sectiuni nu îndeplinesc criteriile de excelenţă necesare unei nominalizari.

Câştigătorii Premiului Parlamentului European pentru Jurnalism sunt selectaţi de un juriu la nivel european, format din nouă membri (dintre care trei membri ai Parlamentului European şi şase reprezentanţi ai profesiunii de jurnalist, inclusiv reprezentanţi ai asociaţiilor europene de jurnalişti).

Câştigătorii desemnaţi la nivel naţional vor participa la concursul final la nivel european, Premiul urmand a se decerna în luna octombrie 2008.

http://www.capital.ro/articol/premiul-pa...09553.html

Premiile ziarului „Observator” pentru anul 2008
31 decembrie 2008 09:05

Categoria „El Pibe d`Oro”: Gheorghe Falcă, primarul Aradului
A driblat cu mare dexteritate întreaga ofensivă şi defensivă a suporterilor clubului UTA, care încercau să îl placheze şi să îl stoarcă de bani pentru echipă. A trecut în viteză pe lângă ziariştii sportivi, a evitat să fie prins în offside, a preluat problema din vole şi a şutat-o departe, departe de el, în careul advers, unde printr-un pressing agresiv o ţine imobilizată. Unii spun că nu joacă cinstit. Dar, să fim serioşi, ce contează mai mult: trofeul fair-play sau prima de joc?!

Categoria „Ce rău îmi pare c-a luat ţeapă”: Gheorghe Feieş, primarul de Sebiş
Dintre cei 32 de arădeni candidaţi pentru Camera Deputaţilor, a avut cele mai multe voturi. Dintre cei 1500 de candidaţi de la nivel naţional, a fost al şaselea! Totuşi, nu a intrat în Parlament. Sistemul de vot uninominal i-a tras o ţeapă incredibilă lui Gheorghe Feieş, care deşi a fost performerul PD-L în judeţul Arad, rămâne la domiciliu învins. Bine, nu foarte-foarte învins, pentru că îşi continuă mandatul de primar, cam al cincilea. Până la urmă, dacă Gheorghe Feieş a luptat în interesul comunităţii din Sebiş, este pe undeva chiar câştigător, pentru că va continua să o reprezinte. Numai că nu de la Bucureşti, ci de acasă... Chestiune de optică...



Categoria „Kung Fu Panda”: Teodora Hotăran
Consilierul local al PSD a coborât lupta politică din birou în stradă. Prilej cu care a fost băgat în seamă. Şi era cât pe ce să fie băgat şi în spital...
Domnişoara Hotăran a fost eroina unui schimb de amabilităţi şi palme cu soţia unui amic de-al ei, amic pe care se pare că l-a încălzit la sânul dânsei, iar în replică soţia lui a înţeles că din cauza asta trebuie să se poarte ca un şarpe, atacând-o prin surprindere. Teodora Hotăran a luptat cu talent şi bărbăţie, dar degeaba. A fost nevoită să se retragă strategic în sediul partidului său, în timp ce adversara sa părăsea câmpul de luptă definind în gura mare, prin definiţia clasică, politica. Şi femeile din politică...


Categoria „Înalt ca Bradu`”: Dorel Popa
La alegerile locale, fostul primar al municipiului Arad a încercat să reajungă la înălţimea fotoliului de primar. Nu a reuşit, nici dacă s-a ridicat în vârful picioarelor... Necazul este că, la numărarea voturilor, lui Dorel Popa nu i-a ieşit nicicum socoteala. Ca şi cu steagurile, la Caragiale: de unde conta să fie un număr mare, s-a ales cu două pe la secţia de lângă Prefectură, două la cea de la primărie... Dacă stătea să socotească bine, îi ieşea că nici el nu s-a votat! Şi-atunci, întrebarea este: se fură?! Răspunsul, tot din Caragiale: „Ce, eşti copil?!”



Categoria „Prost ca gardu”: un grup (masiv) de arădeni
Se acordă celor care nu găsesc nimic rău în raţionamentul: „Nu-i bai că fură, măcar că a făcut câte ceva”! Se acordă celor care schimbă trei mijloace de transport din centru până acasă, dar asta nu îi deranjează, ci îi încântă. Se acordă celor care cred că primăria şi poliţia rutieră nu sunt în stare să demonteze indicatoarele rutiere plantate ilegal lângă casele unor ştabi, pentru că de un an de zile nu pot face rost de un flex! Se acordă celor care au avut impresia că lucrările BERD, din municipiu (pardon, reabilitarea principalelor căi de rulare) vor fi bune, pentru că sunt scumpe.



Categoria „Asta are, asta n-are, asta e la mama mare”: Ionuţ Chirilă
Antrenorul echipei de fotbal UTA a jucat un fel de alba-neagra cu nervii suporterilor şi cu investitorii. Când scotea un om cu bani din pălărie (pardon, din pantof, că în materie de încălţări e dânsul pasionat şi specialist), când nu îl scotea. Când aveam salvator, când nu aveam. Când urma să vină investitorul în trei zile, când în cinci zile, când săptămâna viitoare. Până la urmă, toate lozurile sale au fost necâştigătoare. Acuma, domnul Ionuţ ne-a făcut să fim ca sătenii în povestea cu Petrică şi lupul: de atâtea ori ne-a fentat, şi iar ne-a fentat, că dacă vine investitorul şi ne îngroapă în bani, îi dăm două palme peste cap şi îl trimitem să se culce până îşi revine. Nici dracu` nu-l mai crede că există, de fapt...



Categoria „Ce e val, ca valul trece”: asfaltul turnat pe şantierul BERD
Cine spunea că administraţia locală nu se străduieşte să ne asigure o viaţă interesantă, să spargă cu aspecte inedite monotonia cotidiană? Iată, cu o investiţie de câteva zeci de milioane de euro, primăria ne face să ne simţim pe străzile Aradului ca pe valurile Dunării. Printr-o tehnică nouă şi revoluţionară, asfaltul este turnat direct (vezi Calea Aurel Vlaicu, pe oricare sens de mers) în onduleuri, sub ochii edililor noştri pricepuţi. Metoda este de apreciat. Pe de o parte – previne aţipirea şoferilor la volan, printr-o zgâlţâire fină, dar constantă; pe de altă parte, pregăteşte fizic şi psihic occidentalii pentru restul drumurilor din ţară, iar pe români îi anunţă că au ajuns acasă! După asfaltul neted din Europa, asfaltul creţuliu din Arad asigură tranziţia către gropile de pe drumurile naţionale şi judeţene ale ţării şi vesteşte cu mândrie: suntem în România!



Categoria „Portocala mecanică”: Info TV
Sursele noastre ne dezvăluie, desigur, neoficial, că postul local de televiziune nu a fost singurul nominalizat la această categorie, dar s-a detaşat net de ceilalţi competitori, prin perseverenţă, loialitate, efort. Adică nu este uşor să încerci să păstrezi aparenţele, când de fapt nu prea ai ce păstra. Colegii de la Info TV nu ar merita numai un premiu, ci şi o decoraţie: „Serviciu credincios”. Moderatorii, băieţii care răspund la telefoane, invitaţii permanenţi ştiu de ce...



Categoria „Cu morcovul în obscur”: viitorul prefect al Aradului
Nu se ştie încă pe cine va desemna PD-L în funcţia absolut depolitizată de prefect al Aradului. Va fi însă probabil o persoană cu multă personalitate (reprimată), multe idei (cu care nu este neapărat de acord), tăioasă şi bătăioasă (ca taurul, dar numai când vede roşu PSD în faţa ochilor, sau eventual galben PNL), care răspunde la comenzi simple, dar multe. Trebuie să ştie să umble ca pe ouă, să suporte morcovul înfipt permanent. Să fie băiat de echipă, într-o echipă unde el este copil de mingi. Poftim? Profilul acesta se potriveşte multora care vor să parvină?! E adevărat. Şi nu numai de la PD-L. Dacă prin absurd funcţia va reveni PSD-ului, calităţile pretinse sunt aceleaşi. Numai că atunci prefectul nu va trebui să reacţioneze dur la roşu, ci la portocaliu. Aşa cum îi stă bine unui înalt funcţionar public neapărat apolitic,
pus pe funcţie de un partid.



Categoria „Trădare să fie, dar să ştim şi noi de ea”: Sever Jurcă
Ilustrul avocat, vicepreşedinte PD-L, a fost la un pas să revină la PNL, chiar în campania electorală, dacă ar fi fost acceptat preşedinte. S-au tras sfori mari pentru dânsul: unii liberali – ca să îl primească, unii democraţi – ca să se ledepe de el! Culmea, întreaga glisare între democraţi şi liberali a domnului Jurcă s-a produs cu ştiinţa şi voia conducerii PD-L Arad (aşa se face că nici nu s-a lăsat cu repercusiuni). Carevasăzică, democraţii s-ar fi lăsat cu dragă inimă abandonaţi... Desigur, de ochii lumii au fost câteva declaraţii formal critice. Ca la emisiunea „Trădaţi în dragoste”: toată lumea ştie că e regie, dar dă bine să se lovească în cap cu periniţe, despărţiţi de bodyguarzi, cu izmenele sub genunchi şi cu muza seducătoare în colţul micului ecran, să crească audienţa, să saliveze boborul şi să se îngrozească, iar la final să se învioreze fericit că lucrurile s-au rezolvat cu bine. Aşa cum s-au rezolvat cu bine şi în cazul domnului Jurcă: idila cu PNL s-a rupt şi dânsul a revenit în familie. Familia democrat-liberală...



Categoria „Isus stă la masă cu pesediştii dar nu-i votează!”: Dorel Căprar şi organizaţia PSD municipiu
Am trăit să o vedem şi pe asta. În vară, oraşul a fost năpădit de afişe în care un Isus cu cioc, înconjurat de câţiva apostoli bine hrăniţi şi cu bujori în obrăjori, ne îmbia să îl votăm. Isus stătea la masă, mânca şi bea. Afişul reproducea „Cina cea de taină” şi se vroia a fi publicitate electorală pentru organizaţia municipală PSD Arad. Ce a înţeles de fapt alegătorul din această imagine? Că pesediştii arădeni se ghiftuiesc în echipă; că se simt ca nişte dumnezei; că pentru ei primăria şi consiliul local înseamnă Raiul în care se străduiesc să ajungă; că au mereu farfuria plină şi paharul la îndemână; că îşi aranjează treburile la câte o cină de taină... Aşa se explică, probabil, scorul de cinci la sută din alegeri, obţinut cu multă trudă de băieţii inventivi de la PSD Arad – cel mai slab din istoria partidului. Mă gândesc că au ales totuşi bine. Ce s-ar fi întâmplat dacă decideau să imite alt tablou: Maria Magdalena – ar fi aruncat arădenii cu pietre după ei; Coleriul de perle – i-ar fi săltat DNA; Bătălia de la Waterloo – i-ar fi călcat adversarii în picioare şi puneau toate tunurile pe ei, să nu scape unul necăsăpit!


http://www.observator.info/eveniment-1/p...-anul-2008

Aici nu sunt de acord cu voi, Mircea Badea este un tip inteligent si e super ok, iar emisiunea facuta de el mie personal imi place' e adevarat ca este un tip introvertit si ca este de multe ori teribilist dar mie imi place pt ca iese din mediocritate, ( iarasi e adevarat ca fenomenul fotbalistic il depaseste si recunoaste si el acest lucru, comentandu-l de multe ori cu dispret ) dar asta nu poate sa ma faca sa il displac pt ca viata insemna mult mai mult decat un simplu sport.

Evident, doar ca atunci cand comentezi cu dispret un lucru pe care nu il intelegi nu mi se pare ca acest amanunt te scoate din mediocritate ci dimpotriva. Adica un om care isi da cu parerea referitor la un lucru la care el insusi recunoaste ca nu se pricepe numai semn de inteligenta nu mi se pare. Cat despre teribilism, pana la o varsta are farmec sa fi teribilist, dupa aia teribilismul te face doar patetic si ridicol. Binenteles, a nu se confunda teribilismul cu nonconformismul.

Magda Ciumac l-a îngropat pe Obama
de Diana POPESCU | 22 IANUARIE 2009

După o absenţă de 9 zile, a făcut rating serios la OTV

Emisiunile de divertisment facil, tot mai apreciate de public


Magda Ciumac l-a îngropat pe Obama

Prost moment şi-a ales Barack Obama pentru învestutură: tocmai ziua în care Magda Ciumac, „dispărută” de 9 x 24 de ore, a revenit cu dezvăluiri senzaţionale la OTV. Norocul noului preşedinte american a fost că şi-a depus jurământul la 7 seara (ora României), astfel că posturile care au transmis momentul solemn au apucat ratinguri frumoase în intervalul orar 19 - 20. Pro Tv a înregistrat un vârf de 12,5, Realitatea Tv - aproximativ 7, iar Prima (care a inclus în program angajamentul faţă de popor al lui Obama) a adunat un maximum de doar 1,3.

După ce a trecut iureşul iniţial, posturile cu pretenţii şi-au continuat transmisiunile dedicate înscăunării celui de-al 44-lea preşedinte al SUA, cu talk-show-uri, analize şi teorii privind viitorul planetei. TVR 1 a greşit flagrant: la ora 20.15, când a început ediţia specială cu tematică nord-americană, avea o audienţă în jurul valorii de 1 punct. Până la ora 22, când s-a terminat emisiunea, a reuşit să urce câtre 2. În schimb OTV a săltat graficul audienţei peste 6 puncte, înainte să se facă ora 22. La ora 23 avea cam 7,5 puncte de rating. Pentru că în studio trona Magda Ciumac, dată dispărută de mai bine de o săptămână, care s-a întors să-şi debiteze fantasmagoriile despre cum a supravieţuit cu două mere şi un pahar cu apă vreme de 10 zile.

Evoluţia audienţei OTV din seara de marţi se înscrie în trendul firesc impus de public neaoş. În ultimele zile, posturile noastre au anunţat audienţe foarte bune ale unor formate bazate prin excelenţă pe circ. E cazul noului show de divertisment de la Prima Tv, Vedete-n figuri, în care suprema provocare e să te strecori prin forme decupate într-un panou de polistiren. Dacă nu deţii suficiente aptitudini de controsionist, sfârşeşti într-un bazin cu apă. La prima ediţie, emisiunea în cauză a strâns o medie de 5,1 puncte de rating.

Şi Kanal D are cu ce se mândri: La şuetă cu Bahmu, emisiunea în care-şi găsesc alinare maneliştii marginalizaţi de restul lumii, se află în plină ascensiune, ocupând locul 3, pe tronsonul său orar. Aşa stând lucrurile, e firesc ca planurile de viitor ale celui mai puternic om al planetei să fie acoperite de decibelii în exces ai Magdei Ciumac, adevărat simbol naţional.

http://www.gandul.info

si de aici rezulta gradul de cultura a romanului...foarte trist