Forum Oficial al UTA Arad

Contraatac ecologic la porumbei
Arad

Piaţa Avram Iancu, locul cu cei mai mulţi porumbei din Arad, şi-ar putea pierde locatarii zburători. Nu pentru că nu ar crea o imagine pitorească ci din pricina faptului că înnaripatele deteriorează clădirea Teatrului „Ioan Slavici” ca şi a altor clădiri de patrimoniu din oraş.

Oricât de drăgălaşi şi de inofensivi ar părea, faptul că stau tot timpul pe aceste clădiri, le afectează faţadele, de multe ori abia restaurate. Ieri, în holul teatrului a fost prezentată oferta pe care o firmă italiană o are pentru a îndepărta zburătoarele de pe clădirile înalte. E vorba de mai multe sisteme de protecţie, folosite cu succes în ţările occidentale, ca Italia, Franţa, pentru clădiri celebre ca muzeul Louvre din Paris, Scala din Milano, care îndepărtează porumbeii fără a le face vreun rău. Sunt folosite plase speciale, cabluri cu curent de intensitate scăzută sau diferite avertizoare sonore. Machetele şi videoproiecţiile cu lucrări deja finalizate au stârnit interesul autorităţilor locale, prezente la eveniment.

Care sunt costurile unui asemenea proiect „depind de suprafaţa care trebuie protejată, de sistemul folosit”, a precizat dr.Eugen Prisăcaru, reprezentantul în România al firmei italiene. Cât de eficiente sunt aceste metode nu am reuşit să vedem pe viu, porumbeii au refuzat să se aşeze pe macheta amplasată în piaţă, în ciuda ademenirii cu fărmituri de pâine, pufuleţi şi pop corn.


____________________________________

imbecilii dracului. acuma au gasit pe ce sa mai strice niste bani...nu mai conteaza nimic, in curand o sa fim un oras fara suflet...

http://www.aradon.ro/stiri/Arad/articol/...1-05114259

(03-07-2009 12:51 AM)lucid Wrote: [ -> ]Contraatac ecologic la porumbei
Arad

Piaţa Avram Iancu, locul cu cei mai mulţi porumbei din Arad, şi-ar putea pierde locatarii zburători. Nu pentru că nu ar crea o imagine pitorească ci din pricina faptului că înnaripatele deteriorează clădirea Teatrului „Ioan Slavici” ca şi a altor clădiri de patrimoniu din oraş.

Oricât de drăgălaşi şi de inofensivi ar părea, faptul că stau tot timpul pe aceste clădiri, le afectează faţadele, de multe ori abia restaurate. Ieri, în holul teatrului a fost prezentată oferta pe care o firmă italiană o are pentru a îndepărta zburătoarele de pe clădirile înalte. E vorba de mai multe sisteme de protecţie, folosite cu succes în ţările occidentale, ca Italia, Franţa, pentru clădiri celebre ca muzeul Louvre din Paris, Scala din Milano, care îndepărtează porumbeii fără a le face vreun rău. Sunt folosite plase speciale, cabluri cu curent de intensitate scăzută sau diferite avertizoare sonore. Machetele şi videoproiecţiile cu lucrări deja finalizate au stârnit interesul autorităţilor locale, prezente la eveniment.

Care sunt costurile unui asemenea proiect „depind de suprafaţa care trebuie protejată, de sistemul folosit”, a precizat dr.Eugen Prisăcaru, reprezentantul în România al firmei italiene. Cât de eficiente sunt aceste metode nu am reuşit să vedem pe viu, porumbeii au refuzat să se aşeze pe macheta amplasată în piaţă, în ciuda ademenirii cu fărmituri de pâine, pufuleţi şi pop corn.


____________________________________

imbecilii dracului. acuma au gasit pe ce sa mai strice niste bani...nu mai conteaza nimic, in curand o sa fim un oras fara suflet...

http://www.aradon.ro/stiri/Arad/articol/...1-05114259

Care cladire din Piata Avram Iancu in afara de teatru mai e "recent restaurata"? Cu porumbeii s-ar putea rezolva mult mai ieftin, tir sportiv. :biggrin:

Ultima oara au fost restaurate acum vreo 30 de ani cand au folosit vopsele textile, care dupa primele ploi au inceput sa se scurga, de unde si aspectul spalacit de azi.

http://www.observator.info/editorial

Un loc pe care omul nu îl cinsteşte
Andrei Ando, 06 iulie 2009 21:54

Una dintre ruşinile Aradului este Gara CFR. Nu mă refer la arhitectură � pentru că ea denotă geniu şi caracter, conferă personalitate �ntregii zone. Ridicol şi revoltător este modul �n care este administrat, gestionat acest obiectiv, cu at�t mai mult cu c�t este primul popas important �n Rom�nia al turistului care circulă cu trenul, prima carte de vizită a ţării. Imaginea gării afectează �n egală măsură imaginea Aradului. O vorbă spune că dacă vrei să �ţi formezi o impresie despre o comunitate pe care nu o cunoşti, trebuie să �i vizitezi cimitirul � dacă e aranjat şi �ntreţinut, oamenii sunt cumsecade, respectuoşi, corecţi. Dacă e părăginit � ai face bine să te orientezi spre alte zări. Extrapol�nd, putem aplica acest �principiu� şi gărilor, care spun şi ele multe despre rigoarea şi spiritul gospodăresc al oamenilor locului. La modul cum arată cea din Arad, să nu ne mire că ni se scot vorbe rele...

Culmea este că s-au investit aici vreo zece milioane de euro �n ultimii ani, şi nici nu se simte. Gresia nouă este la fel de ne�ntreţinută ca precedenta, geamurile sunt murdare, clădirea este austeră, insalubră, miroase ur�t. Este neprimitoare şi rece. Primul contact al călătorului, cu Aradul, este respingător. Prima impresie e proastă!

Două elemente ale gării dezgustă absolut: pasajul dinspre peronul principal spre liniile 2-3 şi 4-5, şi platoul din faţa gării. Ambele sunt �ntr-o stare proastă, nişte plăgi pentru oraş, şi denotă lacune grave �n capacitatea organizatorică şi spiritul gospodăresc al celor pe m�na cărora a �ncăput acest obiectiv important. Dacă administratorul este dezorganizat şi haotic, dacă nu are ochi să zărească ceea ce observă toţi la prima vedere, ori dacă pur şi simplu nu �l preocupă estetica locului pe care �l �ngrijeşte (deşi ��ngrijeşte�, �n cazul acesta, s-ar impune să fie pus �n ghilimele accentuate, ca să se sesizeze ironia amară cu care e �ncărcat cuv�ntul), se repercutează asupra �ntregii comunităţi.

Pasajul dintre linii nu a arătat niciodată mai rău. Este un wc public ordinar, la propriu: mirosul de urină te izbeşte �ncă de pe primele trepte răpciugoase şi te determină să fii foarte atent unde calci, pentru că nu ştii dacă �ntre dalele ştirbe ale gresiei bălteşte apă proaspătă sau... second hand. �ntr-un oraş nu ar mai trebui să existe astfel de locuri, dec�t cel mult cu caracter de muzeu al ororilor, să determine privitorul, prin puterea exemplului negativ, să evite vremurile c�nd aşa ceva era �ncă posibil... Neoanele chioare, cu lăcaşul spart, accentuează aspectul jalnic. Pictura din capătul pasajului, trenul albastru care trece printr-o pădure de brazi, este scorojită şi ininteligibilă; numai cei mai vechi ştiu ce reprezenta odinioară; astăzi este un tablou real al nesimţirii şi nepăsării. Cu un minim de preocupare, cu un bob de atenţie, ar putea fi refăcută, de vreme ce avem �n oraş o şcoală de artă cu elevi talentaţi, pentru care sunt convins că ar fi o onoare să �l reconstituie şi să �şi pună semnătură pe el. �n rest � mătura, dezinfectantul şi c�ţiva ceferişti sunt ingredientele unei reţete la �ndem�nă, pe care, deşi pluteşte �n faţa ochilor săi, deşi este extrem de la �ndem�nă, administratorul gării arădene nu o remarcă nicicum, parcă ar suferi de cataractă avansată.

Platoul din faţa gării este şi el dezolant. Nici nu �ţi revii din peisajul grotesc al interiorului, c�nd exteriorul te plesneşte sonor �n frunte: zona este neprimitoare, nearanjată. Este descurajant de ur�tă, fără niciun punct de atracţie, fără bun gust, dar cu multe-multe defecte evidente, de la gunoi la maşinile parcate �n devălmăşeală �n parcările cu plată unde şi bariera se pleoşteşte defectă de o bună bucată de vreme. �ncăpăţ�narea societăţii CFR de a preda platoul administraţiei locale, pentru

a-l reface şi a-l aduce la standardul pe care Aradul �l merită, ar trebui taxată, amendată zilnic, pentru că din pricina acestei obtuzităţi suntem expuşi oprobiului permanent al celor care ne calcă oraşul. Nu există pe acest platou nimic captivant, nicio urmă de concepţie estetică, arhitecturală, dec�t o �ntindere de asfalt găunos, un spaţiu nefolosit şi neglijat. Dacă acest loc este considerat de cineva o carte de vizită a oraşului, suntem pe bună dreptate de r�sul lumii!

Există �n Codul Penal o infracţiune de omisiune prin comisiune, prin care este tras la răspunde cel care prin inacţiunea sa (�n condiţiile �n care ar fi trebuit să acţioneze), creează un prejudiciu. Nu ştiu dacă aici se poate discuta despre aspecte penale �n gestionarea obiectivului ori �n modul cum au fost cheltuiţi banii pentru renovare. Poate Codul Penal nu are nicio legătură cu felul cum arată gara, �n schimb o conexiune serioasă cu Codul Bunelor Maniere există. Este foarte adevărată vorba că omul cinsteşte locul. Dar �l poate şi necinsti. Gara din Arad, după o investiţie de aproape zece milioane de euro, o investiţie cu efect insipid şi incolor (dar foarte ur�t mirositor), este dovada palpabilă a acestei axiome.

Uite ca mai sunt si oameni manati de bunele intentii:

http://www.observator.info/eveniment-1/u...a-l-renova

Bravo!

Asociaţia Pro Urbe a inventariat clădirile în stil Secession din Arad. Astăzi are loc dezbaterea proiectului
21 martie 2010 23:45

Asociaţia Pro Urbe a demarat anul trecut proiectul „Itinerarii Culturale Arădene-Patrimoniul Secession, Simbol şi Semn”, a cărui scop este valorizarea patrimoniului arhitectural Secession al oraşului nostru, ca factor de dezvoltare al turismului cultural, prin identificarea, investigarea şi valorificarea lui. Timp de un an, membrii asociaţiei Pro Urbe au identificat şi studiat toate clădirile de acest tip din Arad, studiindu-le faţada precum şi structura de rezistenţă. Conform preşedintelui Pro Urbe, Bujor Buda, au fost inventariate „200 de clădiri, dintre care 40 vor fi prezentate în proiect ca făcând parte din circuitul turistic integrat al clădirilor în stil Secession din Arad”. Din păcate, Bujor Buda spune că cele mai multe din clădirile tip Secession din Arad sunt într-o stare avansată de degradare, membrii Pro Urbe sperând la sensibilizarea proprietarilor şi a administraţiei municipiului în privinţa importanţei restaurării patrimoniului istoric construit al oraşului. Astăzi, începând cu ora 16:00, în sala festivă a Palatului Administrativ, va avea loc dezbaterea proiectului „Itinerarii Culturale Arădene-Patrimoniul Secession, Simbol şi Semn”. Organizatorii vor prezenta rezultatele lui, inventarierea clădirilor şi propunerile pentru circuitul turistic „Secession”. De asemenea, cei de la Pro Urbe intenţionează ca prin propunerile participanţilor să fie realizată „o iniţiativă legislativă locală pentru protejarea, conservarea şi intervenţia corectă asupra valorilor de patrimoniu arădene, cu care ne mândrim”. (L.C.)
http://www.observator.info/actualitate-1...roiectului

Misterele castelului de la Macea

Castelul de la graniţa cu Ungaria a fost construit în stil francez de o familie austriacă. Ulterior, el a ajuns în mâinile unui excentric nobil sârb. Oamenii spun că acest castel a fost pierdut la un joc de cărţi.

La câţiva kilometri de graniţa cu Ungaria, în plină câmpie, la Macea se află un castel celebru şi o grădină botanică cu exemplare rare. De peste 20 de ani, la Castelul de la Macea au loc manifestări ştiinţifice internaţionale, iar datorită edificiului din secolul XVIII, comuna arădeană a devenit cunoscută în toată Europa. După câteva sute de ani, Castelul de la Macea revine la strălucirea şi eleganţa de odinioară.

Legenda spune că la Macea castelul a făcut parte din anul 1715, din proprietăţile familiei Edelspacher, care l-a înstrăinat nobilului sârb Pavel Cernovici, nepotul mitropolitului Arsenie Ciarnoievici. Acesta locuia atât la Arad, cât şi la Pesta. După cea de-a doua căsătorie, nobilul sârb s-a retras la Macea şi a reconstruit şi amenajat castelul. La Macea, la Pavel Cernovici au venit nobilii maghiari şi sârbi ai acelor vremuri. Fiul său, Petru s-a lansat în politică şi a ajuns deputat. Petru Cernovici a renunţat la politică după moartea soţiei sale şi pleacă în diverse
călătorii exotice. Petru Cernovici s-a reîntors la Macea şi a avut legături atât cu liderii mişcării naţionale sârbe şi româneşti, cât şi cu o serie de diplomaţi străini rezidenţi la Belgrad. Poliţia austriacă nu a fost încântată de prietenii lui Petru Cernovici, care a căzut în dizgraţia aristocraţiei maghiare.

Localnicii din Macea susţin că Petru Cernovici ar fi pierdut castelul la o partidă de cărţi. Cert este că la Macea a devenit proprietar contele Karolyi de „Nagy Karoly", una dintre personalităţile Ungariei. În această perioadă castelul a fost extins cu o nouă aripă şi renovat după modelul castelelor franceze. După primul război mondial atât parcul, cât şi castelul au trecut printr-o perioadă de regres. Prima reparaţie de proporţii a avut loc abia în 1956, după care a ajuns sediu de CAP şi şcoală pentru copiii cu deficienţe. După Revoluţie, castelul a fost vandalizat şi localnicii au furat totul: ferestre, uşi, au fost smulse cablurile de curent din pereţi şi ţevile instalaţiei sanitare. „Grădina botanică a ajuns locul preferat al ciobanilor, care-şi păşteau oile. Dezastrul a durat până când castelul şi parcul dendrologic au fost preluate de către Universitatea de Vest «Vasile Goldiş» din Arad care a investit la Macea", spun localnicii.

Copaci de sute de ani

Castelul de la Macea este vestit pentru grădina botanică ce se întinde pe o suprafaţă de peste 20 de hectare şi care are o vechime de câteva sute de ani. Nicăieri nu este menţionată data începerii lucrărilor de amenajare, însă există dovezi care-i atestă vechimea, inclusiv exemplare monumentale de arbori a căror vârstă este de 250-300 de ani. În urmă cu peste 150 de ani au fost aduşi specii de arbori şi arbuşti ornamentali, iar la începutul secolului trecut, a fost angajat cunoscutul grădinar Josif Prohaska, sub îndrumarea căruia a fost amenajat bazinul cu fântână arteziană din faţa castelului, terenul de tenis, ronduri cu flori, a fost extinsă reţeaua de alei şi au fost aduse specii noi de plante. După 1935, pentru Parcul dendrologic de la Macea au venit vremuri grele, iar o parte din arbori şi specii de plante a fost distrusă. Abia în 1968 au fost luate măsuri de protecţie şi a fost făcut şi primul inventar care atestă prezenţa în parc a plantelor lemnoase din 68 de specii. Printre acestea sunt şi specii exotice, aclimatizate foarte bine la Macea: sâmbovina americană, arborele pagodelor (Ginkgo biloba L.), ienupărul de Virginia etc. Din anul 1990, parcul şi castelul se află sub coordonarea ştiinţifică şi în administrarea Universităţii de Vest „Vasile Goldiş" din Arad. Parcul a primit în 1994 statutul de Grădină Botanică care devine membră a Asociaţiei Grădinilor Botanice din România. Acum numără peste 2.000 de specii de arbori şi arbuşti şi 500 de specii ierboase din diferite categorii.

Plante rare şi amenajări pentru copii

Turiştii sunt extrem de miraţi când văd cum Grădina botanică a fost împărţită pe sectoare. Prima parte are o suprafaţă de 10 hectare, în care se găsesc diverse amenajări destinate publicului larg. Cea de-a doua ocupă 3,5 hectare şi cuprinde Colecţia dendrologică, de o mare valoare ştiinţifică, destinată specialiştilor în domeniu. Accesul publicului larg în acest sector se face numai în grupuri, sub îndrumarea unui ghid. Ultima parte are opt hectare şi cuprinde porţiuni cu vegetaţie forestieră. Vizitatorul este fascinat de măreţia unui exemplar de stejar cu vârsta de aproximativ 300 de ani, numit şi „Stejarul Unirii". În Grădina botanică de la Macea sunt şi plante extrem de rare: floarea de colţ, garofiţa Pietrei Craiului, laurul, un exemplar de arbore de mătase originar din Asia etc. Pe aleile grădinii sunt amplasate busturile lui Vasile Goldiş, Eminescu, Coşbuc şi un monument „Gelu, Glad şi Menumorut".

Sector pentru copii

Pentru copii este amenajat un sector de o jumătate de hectar în care micuţii intră efectiv într-o lume a basmului. Au fost realizate personaje de poveste prin tunderea plastică a unor arbuşti: „Capra cu trei iezi", „Soacra cu trei nurori", „Făt-Frumos din lacrimă", „Mioriţa". Se trece apoi în „Poiana Eminescu", cu amenajări legate de creaţia marelui poet, printre care se pot admira „Aleea cu plopii fără soţ", trei momente din poemul „Luceafărul" redate cu ajutorul plantelor prin tundere, un pâlc de mesteceni care aminteşte de „Pădurea de argint". Poiana este încadrată de doi tei monumentali, arbore iubit şi cântat de poet. Copiii sunt atraşi de colţul Zoo, unde văd păuni, diverse specii de fazani, raţe, porumbei, broaşte ţestoase şi alte animale.
http://www.romanialibera.ro/actualitate/...00959.html

Petiţie pentru salvarea monumentului Podul Traian

Mișcarea Arădeană și Asociația Pro Urbe au susținut o conferință de presă, având ca temă lucrările legate de reabilitarea podului Traian. Tema a fost susţinută de Alexandru Nagy Vizitiu, preşedinte al asociaţiei Pro Urbe şi Claudiu Cristea preşedinte al asociaţiei Mişcarea Arădeană. Din parte presei au participat: Lucian Cozma - Observator, Simona Butaru - Jurnalul Arădean, Monica Tulcan - Glasul Aradului, Claudia Untaru - Adevărul de Seară, Giuliano Junc - West TV, Florin Coita - TV Arad şi Diana Mariş - InfoTV.

Claudiu Cristea preşedinte al MA a precizat: "În anul 2009 Aradul, a devenit beneficiar al unei finanțări europene din partea FEDR/ERDF, prin POR 2007-2013 (Axa 5, Domeniul 5.1) în vederea implementării proiectului „Reabilitarea Centrului Istoric Vechi al Municipiului Arad”.

Cu toate că obiectivul acestei finanțări este reabilitarea, în decursul anului 2010 Primăria Arad a început demersurile pentru construcția unui nou pod, alipit de cel care face obiectul reabilitării, fapt care duce la parazitarea și distrugerea monumentului istoric „Podul Traian”, obiectiv aflat în patrimoniul național imobil."

În cazul în care se va construi un nou pod, lipit de actualul pod Traian, consecinţele sunt:

* Se încalcă legislația privind regimul de protecție. „Podul Traian” este monument istoric.
* Scopul finanțării este „reabilitarea și valorificarea durabilă a patrimoniului cultural istoric” și nu distrugerea acestuia.
* Noul pod va fi finanțat ca parte a proiectului deși nu face obiectul acestuia. Redirecţionarea acestor fonduri este ilegală, nu există la ora asta nici o garanție de cofinanțare din partea CLM Arad.
* Se încalcă PUG care prevede construcția de poduri noi pe alte amplasamente. Dacă municipalitatea are fonduri pentru poduri noi este normal să dea prioritate acestora.

Preşedintele asociaţei Pro Urbe, arhitectul Alexandru Nagy Vizitiu a afirmat: "Lărgirea secțiunii transversale pe acestă axă va duce la creșterea traficului nu la regularizarea lui, lucru inacceptabil având în vedere că este vorba despre „centrul Istoric Vechi al Municipiului Arad”. Lărgirea secțiunii transversale nu se justifică și nu are la bază nici un studiu tehnico-economic, studiu de trafic sau studiu de fezabilitate."

Cu acest prilej s-a lansat Petiția: Salvați monumentul istoric «Podul Traian» adresată atât autorităților române cât și celor europene.

http://www.miscarea-aradeana.ro/evenimen...dul-traian

Locuri pe lângă care trecem – Palatul Tribunei

Link: http://www.miscarea-aradeana.ro/cla...

Am zis ca asta e topicul cel mai potrivit...

http://www.aradon.ro/steagul-revolutiei-...7-12384797

Aradul deține un record inedit: în 1908, aici ia ființă prima fabrică de automobile din Ungaria dar și din România. Înființarea companiei din Arad se face în urma nevoii pentru autobuze exprimate de autorităților arădene. Westinghouse din Le Havre (filiala franceză a concernului american cu același nume) se oferă să construiască o fabrică pe terenul pus la dispoziție de primăria Arad. Un an mai târziu, în 1909 se finalizează construcția clădirilor și instalarea utilajelor iar nou înființata firmă Marta (Magyar Automobil Részvény Társaság Arad) – sucursală a firmei-mamă – își începe producția.

Începând cu 1910, pe lângă autobuze cu sau fără etaj, camioane sau motoarele pentru tracțiune feroviară, încep să se fabrice autoturisme cu diferite tipuri de caroserii (Dublu-Featon, Landolet, Limuzină) cu motoare în patru cilindrii de 20, 30 sau 40 CP, toate sub licență Westinghouse.

În 1912 firma franceză dă faliment iar Marta este preluată de compania austriacă Austro-Daimler care reorganizează producția și introduce modele noi de automobile sub licență proprie. „Piesa de bază” devine un autoturism (4 cilindri; 2,5 l; 18/22 CP) folosit mai ales ca și taxi în zona central-europeană. În 1936, la Arad, mai funcționa încă un taxi Marta iar proprietarul era mândru cu cei peste un milion de kilometrii rulați.

Până în 1914, la izbucnirea Primului Război Mondial, Marta a produs peste 700 de autoturisme și autobuze sub cele două licențe Westinghouse și Daimler. Odată cu acel moment producția civilă face loc celei de război, fabrica producând până în 1918 motoare de avion.

După evenimentele din 1918-1919, prin fuziunea dintre fabrica de vagoane Weitzer cu Marta, ia ființă prima fabrică română de vagoane și motoare: Astra. În interiorul noii societăți Marta devine „Fabrica de Motoare” construind autocamioane, autobuze, autostropitoare, autoturisme, motoare cu benzină sau gaz metan, mașini unelte de precizie precum și avioane. Armata Română a comandat 25 avioane de recunoaștere Astra-Porto cu motor Hispano-Suiza de 300 CP.

Epilog...

În 1926 se înființează la Brașov Întreprinderea Aeronautică Română (IAR) care preia toate utilajele Fabricii de Motoare (Marta). Așa ia sfârșit frumoasa poveste a automobilelor „made in Arad”


http://www.miscarea-aradeana.ro/claudiu-...il-si-Arad

Pagina Aradului de pe wikipedia:
http://en.wikipedia.org/wiki/Arad,_Romania

Wikipedia e probabil primul si probabil cel mai des vizitat site cind vrei sa te informezi despre ceva. Consider ca Aradul ar putea avea o "carte de vizita" mult mai buna. De aceea va propun sa imbunatatim pagina Aradului de pe wikipedia, mai ales cu poze de calitate buna (tehnica, dar mai ales ARTISTICA), articole, informatii, etc. Putem implica si alte organizatii, ca si Miscarea Aradeana, etc...