29-10-2007, 09:21 PM
Farmati, un ambasador al Aradului
A început să joace fotbal ca profesionist, apoi angajat în fabrică, (nici profesionist şi nici amator), într-o formulă de sportiv ,găselniţă, în anii comunismului. N-a trădat fotbalul, de la început până la sfârşit, n-a trădat Aradul, n-a trădat ITA. Talentat, component de bază al echipei, a contribuit la toate succesele ei. Modest din cale-afară, cu greu a acceptat, după multe insistenţe, să-şi depene amintirile la un microfon.
AMBASADORII ARADULUI.
ZOLTAN FARMATI.
BIMBO.
În momentul acesta, din echipe de -14 Karate – au mai rămas cei doi fundaşi – Vas şi Farmati - , ceilalţi au plecat sus, pe „terenul cu verdeaţă” şi lumină veşnică. Dar să-l lăsăm pe Bimbo să-şi depene amintirile.
„M-am născut în 1924 la Şimleul-Silvaniei, tata, de meserie dogar, a reuşit să întreţină o casă cu nouă copii. Cu fotbalul m-am întâlnit din tinereţe, iar prima echipă la care am jucat în 1939, a fost o echipă de amatori a formaţiei de premilitarii din Şimleu, şi primul meci, cu echipa premilitarilor din Carei. Prima legitimare la echipa „FIERARUL” din Cluj, descoperit întâmplător în timp ce asistam , în spatele porţii, la un antrenament. Am jucat fundaş stânga”
Curios, reporterul cere explicaţii: - Pentru ce BIMBO?
-„Bimbo este un nume de alint, dat de tata, fiindcă eram roşu la faţă şi bine făcut, în româneşte însemnând BOBOC de floare. Această poreclă m-a urmărit tot timpul, cunoscută de unii , mai bine ca numele.
În 1946, eram la Fierarul, când am fost selecţionat în echipa naţională”.
Amintiri despre Baronul Neuman.
-„ Marki, Vas, Pall, Reihard, împreună cu mine, am fost cei pe care Baronul ne-a adus la Arad de la Cluj. Menţionez că eu am fost singurul jucător adus cu – dezlegare –. Îşi dorea o echipă mare. Ca om, Baronul era extraordinar de modest, popular. Să concureze echipele arădene, a construit întâi un stadion, apoi o echipă. Mulţi cred că gazonul ar fi englezesc, greşit, Baronul l-a cumpărat din Elveţia. Terenul era ca masa de biliard. Baronul ne-a obligat să lucrăm în fabrică, program redus, de la 8 la 12. Eu am lucrat la creaţie, în atelierul de moletură, împreună cu boxerul Bozsik. De ce a cucerit Aradul, Baronul intenţiona să-şi construiască o echipă mai bună ca a altui baron, Baronul Mociorniţa, ce a construit-o pe CARMEN Bucureşti, cu jucători ca Marian , Fabian şi Mary”.
ITA fără Baronul Neuman.
-„ Fabrica a trecut la Stat, Baronul a plecat. A fost supărare mare, iar director a ajuns un rus, Iordanov. Echipa n-a mai avut bani, iar muncitorii au cotizat şi au salvat echipa de la desfiinţare.
Împreună cu ITA am câştigat de trei ori campionatul şi de două ori Cupa. Am fost selecţionat de 21 ori în naţională, apoi de 5 ori într-o selecţionată sindicală”.
-„Cum de ai rezistat ofertelor şi nu ai plecat la alte echipe în Europa. Ai jucat meciuri peste hotare, erai cunoscut, ai revenit cu consecvenţă, mereu acasă. Doar făceai parte din generaţia lui Puskas Ferencz?” A întrebat reporterul. Atenţie stimate cititor la răspunsul lui Bimbo.
-„ ...totuşi eu aici m-am născut, mi-am iubit ţara, chiar dacă sunt maghiar, aceasta este ţara mea şi nu am plecat niciunde. Apoi sunt singurul jucător ce am început fotbalul la ITA şi de aici am plecat în pensie. Am o vechime de 40 ani după cartea de muncă. Am rezistat şi la tentaţiile echipelor bucureştene, bogate şi susţinute de cluburi tari. Dacă n-am mai putut juca, în 1961 m-am retras, dar am rămas pe teren şi am antrenat portarii şi tineretul. M-am retras cu fruntea sus”.
Amintiri ...
Dintre cei ce l-au cunoscut pe Bimbo, chiar prieteni, mulţi l-au invidiat pentru femeile frumoase din anturajul său.
_” Invidia unora o simt şi astăzi, iar atracţia pe care o aveau pentru mine femeile, poate se datora şi faptului că eram fotbalist. Secretele şi femeile din sufletul meu, au rămas acolo, iar deoarece am respectat din totdeauna femeia, nu dau voie nimănui să le deranjeze. Odată am fost cerut în căsătorie : - Bimbo noi trebuie să ne căsătorim, tu singur , eu singură....-Ai dreptate, am spus, dar întâi trebuie să vorbesc cu mama!!” A rămas un celibatar convins toată viaţa.
Impresionat de cele povestite de Bimbo, de exemplaritatea s-a, de verticalitatea de care a dat dovadă, de dragostea faţă de acesată ţară, îi promisesem că voi începe demersurile pentru atribuirea calităţii de –cetăţean de onoare a Aradului - . Din păcate, din vina nu ştiu cui, n-a apucat să primească el distincţia. S-a stins dup exact 30 de zile. Referitor la chestiunea aceasta şi intenţia mea, iată care era punctul lui de vedere:
-„ Sunt candidaţi destui în Arad, care nu au jucat fotbal, şi care vor fi onoraţi cu toate diplomele, eu nu sunt dintre aceia ce să alerge după onoruri. Apoi eu nu cred că pe mine mă vor face. Eu, referitor la acesta nu mai am nimic de adăugat.
Înainte, odată jucând la Bucureşti în echipa naţională, am fost la biserică, la Catedrala Sf.Iosif, cu echipa, când, la un moment dat a venit M.S, Regele Mihai şi a dat mâna cu noi. Moment ce nu-l voi uita niciodată.
În sfârşit.
-„Iubesc România, iubesc publicul, iubesc Aradul, le doresc toturor Crăciun Fericit, La Mulţi Ani, să le dea Dumnezeu sănătate multă.
Mai am un singur lucru de spus: Atunci când ai parte de ziarişti buni şi cronici favorabile, ai parte de femei frumoase, şi de fotbalişti buni, este păcat să îmbătrâneşti”.
Acum când scriu aceste rânduri, subsemnatul, declar următoarele: Mai emoţionat n-am fost niciodată, de anii buni, de când fac această emisiune, împreună cu Ciprian Rus şi de încheiere mai frumoasă n-am avut parte.
La revedere BIMBO!.
Bujor Buda
PS. Rezumatul unei ore de convorbiri cu BIMBO, la Radio Arad, pe 18 octombrie 2005, ca un testament, mărturie fiindu-mi caseta de magnetofon, din ultima lui ieşire în public. După o lună se stinge, urcând acolo sus să întregească echipa de fotbal de 14 karate a Aradului.
Fragment din cartea FIVE O’CLOCK LA RADIO Arad, VOL.III, deocamdată în manuscris.
Sursa: http://Arad.romblog.ro/2007/10/17/farmat...-aradului/
A început să joace fotbal ca profesionist, apoi angajat în fabrică, (nici profesionist şi nici amator), într-o formulă de sportiv ,găselniţă, în anii comunismului. N-a trădat fotbalul, de la început până la sfârşit, n-a trădat Aradul, n-a trădat ITA. Talentat, component de bază al echipei, a contribuit la toate succesele ei. Modest din cale-afară, cu greu a acceptat, după multe insistenţe, să-şi depene amintirile la un microfon.
AMBASADORII ARADULUI.
ZOLTAN FARMATI.
BIMBO.
În momentul acesta, din echipe de -14 Karate – au mai rămas cei doi fundaşi – Vas şi Farmati - , ceilalţi au plecat sus, pe „terenul cu verdeaţă” şi lumină veşnică. Dar să-l lăsăm pe Bimbo să-şi depene amintirile.
„M-am născut în 1924 la Şimleul-Silvaniei, tata, de meserie dogar, a reuşit să întreţină o casă cu nouă copii. Cu fotbalul m-am întâlnit din tinereţe, iar prima echipă la care am jucat în 1939, a fost o echipă de amatori a formaţiei de premilitarii din Şimleu, şi primul meci, cu echipa premilitarilor din Carei. Prima legitimare la echipa „FIERARUL” din Cluj, descoperit întâmplător în timp ce asistam , în spatele porţii, la un antrenament. Am jucat fundaş stânga”
Curios, reporterul cere explicaţii: - Pentru ce BIMBO?
-„Bimbo este un nume de alint, dat de tata, fiindcă eram roşu la faţă şi bine făcut, în româneşte însemnând BOBOC de floare. Această poreclă m-a urmărit tot timpul, cunoscută de unii , mai bine ca numele.
În 1946, eram la Fierarul, când am fost selecţionat în echipa naţională”.
Amintiri despre Baronul Neuman.
-„ Marki, Vas, Pall, Reihard, împreună cu mine, am fost cei pe care Baronul ne-a adus la Arad de la Cluj. Menţionez că eu am fost singurul jucător adus cu – dezlegare –. Îşi dorea o echipă mare. Ca om, Baronul era extraordinar de modest, popular. Să concureze echipele arădene, a construit întâi un stadion, apoi o echipă. Mulţi cred că gazonul ar fi englezesc, greşit, Baronul l-a cumpărat din Elveţia. Terenul era ca masa de biliard. Baronul ne-a obligat să lucrăm în fabrică, program redus, de la 8 la 12. Eu am lucrat la creaţie, în atelierul de moletură, împreună cu boxerul Bozsik. De ce a cucerit Aradul, Baronul intenţiona să-şi construiască o echipă mai bună ca a altui baron, Baronul Mociorniţa, ce a construit-o pe CARMEN Bucureşti, cu jucători ca Marian , Fabian şi Mary”.
ITA fără Baronul Neuman.
-„ Fabrica a trecut la Stat, Baronul a plecat. A fost supărare mare, iar director a ajuns un rus, Iordanov. Echipa n-a mai avut bani, iar muncitorii au cotizat şi au salvat echipa de la desfiinţare.
Împreună cu ITA am câştigat de trei ori campionatul şi de două ori Cupa. Am fost selecţionat de 21 ori în naţională, apoi de 5 ori într-o selecţionată sindicală”.
-„Cum de ai rezistat ofertelor şi nu ai plecat la alte echipe în Europa. Ai jucat meciuri peste hotare, erai cunoscut, ai revenit cu consecvenţă, mereu acasă. Doar făceai parte din generaţia lui Puskas Ferencz?” A întrebat reporterul. Atenţie stimate cititor la răspunsul lui Bimbo.
-„ ...totuşi eu aici m-am născut, mi-am iubit ţara, chiar dacă sunt maghiar, aceasta este ţara mea şi nu am plecat niciunde. Apoi sunt singurul jucător ce am început fotbalul la ITA şi de aici am plecat în pensie. Am o vechime de 40 ani după cartea de muncă. Am rezistat şi la tentaţiile echipelor bucureştene, bogate şi susţinute de cluburi tari. Dacă n-am mai putut juca, în 1961 m-am retras, dar am rămas pe teren şi am antrenat portarii şi tineretul. M-am retras cu fruntea sus”.
Amintiri ...
Dintre cei ce l-au cunoscut pe Bimbo, chiar prieteni, mulţi l-au invidiat pentru femeile frumoase din anturajul său.
_” Invidia unora o simt şi astăzi, iar atracţia pe care o aveau pentru mine femeile, poate se datora şi faptului că eram fotbalist. Secretele şi femeile din sufletul meu, au rămas acolo, iar deoarece am respectat din totdeauna femeia, nu dau voie nimănui să le deranjeze. Odată am fost cerut în căsătorie : - Bimbo noi trebuie să ne căsătorim, tu singur , eu singură....-Ai dreptate, am spus, dar întâi trebuie să vorbesc cu mama!!” A rămas un celibatar convins toată viaţa.
Impresionat de cele povestite de Bimbo, de exemplaritatea s-a, de verticalitatea de care a dat dovadă, de dragostea faţă de acesată ţară, îi promisesem că voi începe demersurile pentru atribuirea calităţii de –cetăţean de onoare a Aradului - . Din păcate, din vina nu ştiu cui, n-a apucat să primească el distincţia. S-a stins dup exact 30 de zile. Referitor la chestiunea aceasta şi intenţia mea, iată care era punctul lui de vedere:
-„ Sunt candidaţi destui în Arad, care nu au jucat fotbal, şi care vor fi onoraţi cu toate diplomele, eu nu sunt dintre aceia ce să alerge după onoruri. Apoi eu nu cred că pe mine mă vor face. Eu, referitor la acesta nu mai am nimic de adăugat.
Înainte, odată jucând la Bucureşti în echipa naţională, am fost la biserică, la Catedrala Sf.Iosif, cu echipa, când, la un moment dat a venit M.S, Regele Mihai şi a dat mâna cu noi. Moment ce nu-l voi uita niciodată.
În sfârşit.
-„Iubesc România, iubesc publicul, iubesc Aradul, le doresc toturor Crăciun Fericit, La Mulţi Ani, să le dea Dumnezeu sănătate multă.
Mai am un singur lucru de spus: Atunci când ai parte de ziarişti buni şi cronici favorabile, ai parte de femei frumoase, şi de fotbalişti buni, este păcat să îmbătrâneşti”.
Acum când scriu aceste rânduri, subsemnatul, declar următoarele: Mai emoţionat n-am fost niciodată, de anii buni, de când fac această emisiune, împreună cu Ciprian Rus şi de încheiere mai frumoasă n-am avut parte.
La revedere BIMBO!.
Bujor Buda
PS. Rezumatul unei ore de convorbiri cu BIMBO, la Radio Arad, pe 18 octombrie 2005, ca un testament, mărturie fiindu-mi caseta de magnetofon, din ultima lui ieşire în public. După o lună se stinge, urcând acolo sus să întregească echipa de fotbal de 14 karate a Aradului.
Fragment din cartea FIVE O’CLOCK LA RADIO Arad, VOL.III, deocamdată în manuscris.
Sursa: http://Arad.romblog.ro/2007/10/17/farmat...-aradului/