Forum Oficial al UTA Arad

Hai sa nu ne mai prostim singuri ca nu or sa ne tina de foame cladirile vechi. Nu spune nimeni sa se remodeleze Aradul in asa fel in cat sa isi piarda farmecul epocal insa haide totusi sa fim realisti si sa nu mai visam atata pentru ca boemia asta visatoare nu ne rezolva problemele economice si nici nu ne da dreptul sa afisam o atitudine superioara total nejustificata fata de restul cetatenilor doar pentru ca asa a zis nu stiu cine care nu mai este acum in tara si care nu cunoaste problemele orasului dar isi da cu parerea ca este pe gratis. Apropo de ce a plecat daca era atat de bine si traia atat de opulent in boemia asta care era odata la Arad?
Vis-a-vis de progresul economic te inseli putem depasi foarte usor Timisoara sau alte orase si eu unul chiar cred ca le putem depasi iar in plus de asta chiar nu vad nimic rau in faptul ca exista aceasta competitie, dimpotriva chiar ma bucur ca incep lucrurile sa se miste si la noi, vezi Timisoara, Arad, Oradea, Cluj, Sibiu, Constanta si alte centre economice importante care se ridica pe langa Bucuresti.
Nu te supara dar tu parca ai studii umaniste, de unde afirmi cu atata certitudine ca aceasta lupta este pierduta?
In final pot sa iti spun ca eu unul sunt multumit de progresele Aradului, de oportunitatile care mi se ofera, de trendul ascendent, de slujba care o am, de viata sociala pentru ca daca nu eram multumit puteam sa ma fii stabilit deja in Germania prin contract de la firma insa am zis ca au trecut vremurile alea.
In sfarsit ca nu este totul roz, ca sunt multe probleme ce trebuiesc rezolvate, ca nu sunt altii care imi impartasesc parerea sunt de acord si pot accepta insa ti-am spus prefer sa purtam o discutie bazata pe argumente si nu doar pe vorbe goale.

Kidule nu a zis nimeni ca aceste lucruri sa se faca pe seama sacrificarii dezvoltarii economice(cu toata ca nu inteleg de unde relatia de opozitie intre dezvoltare economica si pastrarea unui specific local al cladirilor vechi si reamenajarea lor) insa trebuie pastrat un echilibru pe toate planurile .

nu sunt de acord cu construirea unei cladiri de birouri ,foarte necesara unor afaceri multinationale si creatoare de locuri de munca bine platite, pe actualul amplasament al unei cladiri istorice (sa exagerez putin si sa zic in locul Filarmonicii). dezvoltarea economica trebuie sa se faca in echilibru cu Arad si tot ceea ce inseamna orasul(cladiri istorice,spatii verzi,locuri de agrement,locuinte,centre universitare,scoli,gradinite,spitale,terenuri de sport,etc) altfel nu ne vom dezvolta "sanatos" , ca si oras vorbind!

Redpunk_One Wrote:(cladiri istorice,spatii verzi,locuri de agrement,locuinte,centre universitare,scoli,gradinite,spitale,terenuri de sport,etc) altfel nu ne vom dezvolta "sanatos" , ca si oras vorbind!

si daca tot aduci vorba, eu necunoscator, plecat din tara, chiar vreau sa aflu care din cele mai sus amintite s-au realizat?

Omul nu a avut nici o atitudine superioara si nu inteleg de ce judeci pe cineva cu care nici nu ai stat de vorba (apropos, opulenta n-avea nici o legatura in discutia respectiva). Iarta-ma ca iti spun dar reactia ta mi-a adus aminte de cele ale fsn-istilor anilor 90 care cand se discuta de emigrantii politici aruncau in discutii argumentul "da-i dracu, trebuiau sa ramana aici cu noi sa manance salam cu soia". Reactia ta de revolta nu ma deranjeaza pentru ca imi dau seama ca vine dintr-un atasament fata de acest oras insa eu cred ca observand si punand degetul pe probleme o sa le putem rezolva si nu ascunzand gunoiul sub pres. Si mie imi place sa traiesc in Arad dar sunt convins ca orasul asta poate arata si mai bine, aradenii se pot manifesta si mai bine si vreau sa mergem in directia asta si nu invers.
Din pacate fiind in campanie electorala cam toata lumea isi radicalizeaza opiniile si vede in pareri contrare atacuri sau macar manevre electorale. Sper sa avem discutia asta cand cadrul de discutie o sa fie unul mai linistit. Asta e si unul din minusurile administratiei locale, ca nu a provocat ea insasi o asemenea dezbatere la care oamenii sa isi dea cu parerea referitor la directia in care sa mearga orasul lor. Cand vor avea loc astfel de dezbateri publice atunci vom fi un oras de cetateni si nu de locuitori. Nu e o chestie de aroganta sau superioritate, pur si simplu asta e situatia si cred ca trebuie remediata, pentru ca se poate, tocmai deoarece aradenii nu sunt niste idioti buni doar de pentru consum.

Mai oameni buni, s-a daramat o cladire din voia propietarului, cladire care care nu avea nimic spectaculos din punct de vedere arhitectural drept dovada ca nici nu era inclusa in topul obiectivelor protejate din punct de vedere ar valorii arhitecturale, de unde ati dedus voi ca vreau eu sa se demoleze cladirile vechi si importante din Arad?
Mai cititi inca o data mesajele de mai sus pt. ca m-am saturat de "discutat de discutii".

Uitati aici si cladirea respectiva, ce atatea discutii pentru nimic?


Giuliano, pana aici, vezi ca nu iti permit sa ne tragem chiar asa de sireturi, fa pe cine vrei tu fsn-ist, psd-ist sau cum vrei tu insa pe mine te rog frumos sa ma scutesti de astfel de vorbe. Chiar nu ma intereseaza ce drum in viata isi alege fiecare, ma deranjeaza cand se trezesc o gramada de "ocosi" din astia ce le stiu ei pe toate si isi permit sa eticheteze pe oricine dupa bunul plac.
Har Domnului am avut posibilitatea sa mai umblu putin prin lumea asta si am vazut destule sa imi dau seama ca nu este dracul chiar asa negru cum pare.

Inainte de a le adresa indemnuri de genul asta cred ca ar fi bine sa faci si tu la fel. Daca lasi supararea la o parte si mai citesti odata postarea mea ai observa ca NU te-am facut fsn-ist ci am etichetat asa afirmatia ta, care o spun inca odata asa si suna. Doar ca nu eu nu judec o persoana dupa o singura afirmatie sau un singur punct de vedere. Pana la urma am combatut o afirmatie si nu o persoana, deci nu vad care e problema.
Personal nu cred ca s-a facut un capat de tara pentru cladirea aia ci s-a pornit doar o discutie, o dezbatere despre presupusa contradictie intre dezvolatare si conservare (o discutie veche de cel putin 200 de ani pana la urma), ceea ce nu mi se pare nimic anormal. Un capat de tara insa ar putea sa fie in functie de ce va aparea in locul acelei cladiri.

nici pe mine nu ma deranjat ideea daramarii acelei case ci faptul ca in Arad sunt foarte multe astfel de case vechi(unele cu o arhitectura deosebita) lasate in paragina de catre proprietarii lor si care ar trebui renovate printr-un program impus si propus de catre administratia locala!

oricum discutia nu se vrea una de impunere a unor pareri personale cred si daca recitim mesajele de mai sus vom vedea ca toate au un mesaj comun....dorinta noastra de a avea un oras modern, dezvoltat din toate punctele de vedere si de care sa fim mandri (eu oricum sunt)!!! cred ca spiritele tind sa se inflameze datorita campaniei electorale si cel mai bine ar fi sa incercam sa ne pastram calmul, luciditatea si obiectivitatea (cat de cat)indiferent de preferintele noastre electorale!!!

Cum sa impuna Primaria ceva pe proprietatea privata a cuiva. Pana sa reparam ar fi bine daca am da jos toate rahaturile de reclame care impanzesc fatadele cladirilor vechi.

Nu prin impunere cred ca se rezolva ceva (desi nu sunt de acord nici cu teoria ca daca sunt pe proprietatea mea fac ce vreau) ci prin stimularea si sprijinirea proprietarilor de cladiri vechi in a le renova si pastra. De acord cu Gru in privinta reclamelor. Oricum din punct de vedere al arhitecturii si al patrimoniului cultural e o barbarie ce se intampla la nivel national, asta in primul rand datorita lipsei unei legislatii adecvate pe aceasta problema. Cred ca Miscarea Aradeana si alte ong-uri de acest profil ar trebui sa cheme parlamentarii aradeni la o dezbatere pe tema asta.

Blocuri pe Strada Clujului:

http://video.aradon.ro/members.zarandan/...iewer.html

Vă spun răspicat: susţinem absolut toţi candidaţii la Primăria Aradului, cu excepţia lui Gheorghe Falcă http://www.observator.info
Andrei Ando, 18 mai 2008 23:07

Interviu cu preşedintele Universităţii „Aurel Vlaicu”, prof. univ. dr. Lizica Mihuţ


— Doamnă preşedinte, aţi revenit de la Braşov, unde s-au marcat 60 de ani de la înfiinţarea Universităţii Transilvania. Punctaţi, înaintea discuţiei noastre, că la Braşov primarul oraşului a fost foarte bine primit de mediul academic, pentru că acolo există un parteneriat între învăţământul superior şi administraţia locală.

— Am fost plăcut surprinsă să constat cât de apropiată este universitatea şi conducerea ei de primarul oraşului Braşov, care spunea că Braşovul este de neconceput fără Universitate; el nici nu îşi poate imagina o strategie pentru prezent şi pentru viitor care să excludă Universitatea. Desigur că am avut imediat o evidentă mâhnire, gândindu-mă că în timp ce Braşovul primea un spaţiu enorm şi foarte central pentru un campus (spaţii se găsesc dacă există voinţă!), la Arad primarul Gheorghe Falcă a voit, la început, să ne ia Sala de Sport, după aceea întregul Complex Universitar M, manifestând în continuare opacitate faţă de instituţia noastră de învăţământ superior. Nu vă ascund că am prezentat situaţia noastră în comparaţie cu cea din Braşov, mai ales că oraşele sunt conduse de primari din acelaşi partid.

— Credeţi că partidul din care face parte are vreo legătură cu caracterul omului sau cu opţiunile sale personale?

— Pentru noi, dreapta este foarte aproape de stânga politică şi stânga este foarte aproape de dreapta politică: oamenii sunt cei care dau cu adevărat dimensiune şi anvergură partidului căruia îi aparţin. Să nu uităm că în prezent suntem încă în proces cu Gheorghe Falcă. Acesta, probând abuz în serviciu, nu a semnat un program cultural aprobat de către Consiliul Local. La sfârşitul procesului, pentru că în mod firesc îl vom câştiga (chiar dacă nu la Arad, pentru că aici ne-am obişnuit să nu câştigăm nici- un proces) vom face plângere penală împotriva domnului Gheorghe Falcă pentru abuz în serviciu. Mi se pare absolut inadmisibil ca o hotărâre a Consiliului Local să nu fie dusă la îndeplinire de către primarul Gheorghe Falcă. El, să nu uităm, şi-a dat în judecată şi consilierii din cadrul Consiliului Local Municipal pentru că au susţinut Universitatea. Într-o Românie a normalităţii, un primar trimis în judecată şi căruia i s-a pus sechestru pe întreaga avere, şi care mai are încă cel puţin şase dosare care aşteaptă să fie puse pe rol, nu ar putea candida la primărie. Îl înţeleg pe Gheorghe Falcă, fiindcă duce o bătălie pe viaţă şi pe moarte; el se bate nu numai pentru primărie ci se bate şi pentru o protecţie judiciară viitoare. Însă uită că până la urmă nimeni nu este mai presus de lege. Dacă o vreme justiţia te protejează, în mod sigur Dumnezeu este cel care „vede şi pedepseşte”.

— Suntem în toiul campaniei electorale. Există vreun candidat care să îşi fi construit oferta electorală pe învăţământul superior sau care să se manifeste în vederea sprijinirii Universităţii de Stat din Arad?

— Precum bine se ştie, Universitatea noastră nu face politică şi vom fi întotdeauna de partea celor care ne sprijină. Universitatea „Aurel Vlaicu” este o universitate extrem de puternică. Gândiţi-vă că a adunat de luni până sâmbătă 12 săli arhipline la Teatrul de Stat. Niciodată – fac această subliniere şi în calitate de critic de teatru care am fost prezentă la aproape toate evenimentele Teatrului de Stat – nu au fost sălile atât de pline, de la primul până la ultimul rând, de la etajul al III-lea, precum şi culoarele şi holurile. Asta înseamnă că Universitatea se bucură de o simpatie extraordinară din partea arădenilor. Este o simpatie pe care eu o simt mereu. Este pentru mine o încurajare că putem merge înainte bazându-ne pe comunitatea arădeană, şi nu pe primarul Gheorghe Falcă. Vă spun răspicat: susţinem absolut toţi candidaţii la Primăria Aradului, cu excepţia lui Gheorghe Falcă. El a demonstrat nu numai ostilitate, aroganţă şi o atitudine brutală faţă de noi, ci un lucru extrem de grav – a vrut să ne deposedeze de spaţiile de învăţământ, operând o nouă naţionalizare, precum cea din anul 1948. Vreau să spun răspicat: chiar dacă Gheorghe Falcă va câştiga alegerile (pentru că în fond opţiunea este a arădenilor, nu a universităţii; noi la universitate nu l-am accepta nici ca portar...) el va sfârşi lamentabil în viitor, pentru că viaţa, lecturile mele, întreaga experienţă a altora şi a mea personală m-au învăţat să cred nestrămutat în ideea că cei care fură, cei care sunt duplicitari, ostili învăţământului, cei care nesocotesc drepturile colective, cei care sunt infatuaţi şi orgolioşi peste măsură nu pot avea viitor.

— Care credeţi că ar trebui să fie profilul viitorului primar al municipiului Arad?

— Mi-aş dori enorm ca primarul Aradului să fie din partea locului, să iubească Aradul şi oamenii Aradului, să nu considere Aradul o trambulină de lansare şi, mai ales, să nu îl considere propria sa avere. Aradul reprezintă averea noastră, a tuturor, şi această avere trebuie administrată cu onestitate, cu responsabilitate şi cu imensă deschidere spre valorile umanităţii. Mi-aş dori ca primarul viitor să fie un om elegant, nu numai corect, să manifeste o atitudine civilizată, de reală preţuire pentru toate instituţiile arădene de învăţământ şi cultură, şi desigur faţă de Universitatea noastră. La o masă rotundă realizată de mass-media, un singur candidat la primărie, Tiberiu Dekany, a pus pe locul întâi învăţământul între cele cinci priorităţi pentru comunitate. Îmi doresc ca primarul Aradului să fie precum primarii marilor oraşe europene, un senior chiar dacă ar avea 35 sau 55 de ani, un arădean cu o deschidere reală spre valorile europene şi nu numai.

— Zilele acestea se desfăşoară cursurile festive. Câţi absolvenţi are Universitatea „Aurel Vlaicu” în această promoţie şi care sunt posibilităţile lor de a-şi găsi un loc de muncă în specializarea studiilor?

— Universitatea „Aurel Vlaicu” se bine ştie că nu are specializări care să nu se regăsească pe piaţa muncii. Tocmai de aceea absolvenţii noştri nu sunt şomeri. Angajatorul este tot mai atent la universitatea pe care a absolvit-o cel pe care îl angajează, precum şi la calitatea pregătirii sale. Este pentru mine o bucurie să precizez că au absolvit în acest an peste 5000 de studenţi la studii de licenţă. Aceştia îşi pot continua pregătirea în cadrul celor 27 de Programe de Master care acoperă, de la ştiinţe umaniste la ştiinţe economice, inginerie sau teologie, toate cele 37 de specializări ale Universităţii noastre.

— Specializarea de jurnalism a avut anul acesta două promoţii: una cu studiile pe o durată de patru ani şi cea cu o durată de trei ani, potrivit procesului de la Bologna. Adică peste o sută de tineri jurnalişti au ieşit acum de pe băncile şcolii. Ce aşteptaţi de la viitorii ziarişti formaţi la Universitatea „Aurel Vlaicu”?

— Aştept enorm de mult de la această generaţie de jurnalişti şi de la toate generaţiile de jurnalişti tineri. Aştept ca jurnalismul să nu fie considerat o profesie ci o vocaţie. Aştept ca absolvenţii noştri să scoată presa din apele tulburi ale negocierilor materiale de conjunctură. Aştept ca ziariştii să nu mai accepte să se vândă cu luna sau cu anul, spre anumite partide, ci să practice un jurnalism obiectiv, în care deontologia profesională să fie rege. Aştept, de asemenea, ca jurnaliştii care s-au vândut la o presă de partid, precum înainte de 1989 (unii dintre jurnalişti şi nu toţi), să aibă curajul să semneze când sub anonimat postează pe internet mizerii la adresa celor care iau atitudine, pentru că îţi aminteşti, Andrei, la un interviu al nostru, dintre postările pe internet, 24 calomnioase erau de la aceiaşi autori. Noi ştim foarte bine cine sunt aceştia şi le doresc, pentru ei şi pentru familia lor, pentru viitor, o atitudine similară celei pe care o dovedesc ei acum. Dar vreau să subliniez că aceste postări pe internet nu mă afectează foarte mult, pentru că îi dispreţuiesc nu numai pe jurnaliştii fără caracter ci în general pe oamenii care nu au caracter şi verticalitate morală.

— Am înţeles că o delegaţie a Universităţii va pleca mâine în Egipt.

Da. Împreună cu şapte colegi vom fi prezenţi la Cairo, pentru cinci zile, iar la întoarcere, încă de pe Otopeni, va trebui să plec la Barcelona pentru un proiect cu finanţare a Uniunii Europene. Aşa încât, voi avea un program dens dar benefic pentru Universitatea „Aurel Vlaicu”.

sincer, daca acest articol e adevarat in adevaratul sens al cuvantului, atunci e INCREDIBIL!!!

de unde pana unde si cum...

Istorie demolată la Arad
Două din clădirile aflate în Piaţa Veche au fost făcute una cu pământul de noul proprietar.
http://www.aradon.ro/stiri/Arad/articol/...1-01163232


Arad - Aradul este, începând cu săptămâna trecută, mai sărac. Clădirile cu numărul 1 şi 2 din Piaţa Heim Domocoş (Piaţa Veche) au fost făcute de proprietar una cu pământul.

Asta, în ciuda protestelor mai multor asociaţii arădene ai căror reprezentanţi susţin protejarea patrimoniului cultural al municipiului. Cele două clădiri sunt situate în vatra istorică a Aradului şi au fost demolate fără acordul Direcţiei de Cultură şi Patrimoniu.

„Este vorba despre imobile aflate în perimetrul protejat al Aradului. Ca să vă faceţi o idee, trebuie să ştiţi că în imediata apropiere, la numărul 5 se află cea mai veche clădire din Arad. Sunt de acord că proprietarul îşi poate face şi moschee în curte, dar trebuie să ne apărăm patrimoniul. Oare ce s-ar întâmpla dacă cineva ar fi dărâmat Colosseumul sau o clădire din Praga veche. Sau, ca să venim mai aproape, mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă cineva ar fi vrut să demoleze Preparandia”, afirmă Bujor Buda, preşedintele Asociaţiei Pro Urbe.

Fără aviz de la Cultură

În ceea ce-i priveşte pe reprezentanţii Direcţiei de Cultură şi Patrimoniu, aceştia susţin că intenţionează să sesizeze Poliţia pentru a face lumină în acest caz.

„Este un caz fără precedent. Proprietarul celor două clădiri a invocat urgenţa pentru a le demola. Susţinea că sunt un pericol pentru public. Ne-au solicitat avizul pentru demolare, dar nu l-am acordat. Am cerut în schimb să ni se prezinte ce se doreşte să se ridice în locul celor două imobile şi abia apoi putem elibera avizul cu pricina. Este clar însă că din punctul nostru de vedere s-a încălcat legea, astfel încât intenţionăm să sesizăm Poliţia”, ne-a declarat Elisabeta Cosma, consultant în cadrul Direcţiei de Cultură şi Patrimoniu Arad.
L.Ş.

---

Primăria apără proprietarul

Arad - Pe de altă parte, Corina Drăghici, purtătorul de cuvânt al Primăriei susţine că proprietarul nu a încălcat niciuo lege, clădirile nefiind pe lista monumentelor istorice.

„Există dreptul proprietarului de a dispune de bunul său. S-a venit cu o expertiză tehnică din care rezultă că se impune demolarea. Nu am avut bază legală să ne opunem, pentru că legea e de partea proprietarului. E adevărat că întreaga zonă este protejată arhitectural, dar acest lucru înseamnă că există doar restricţii în ceea ce priveşte lucrările efectuate asupra faţadei”, a declarat Corina Drăghici.
La rândul său, proprietarul Liviu Mărăndiuc se apără susţinând că are toate aprobările necesare, inclusiv autorizaţia de demolare emisă de Primărie.

„Am cumpărat clădirile în urmă cu şase luni. Nici nu făceam această achiziţie dacă ştiam că sunt pe lista monumentelor istorice. Erau într-o stare îngrozitoare. şi a trebuit să le dărâmăm. În ceea ce priveşte planurile de viitor pot să vă spun că avem două sau trei proiecte. Mai multe amănunte nu pot să vă dau deocamdată. Să vedem ce ni se aprobă. Un lucru este sigur, nu vom face în niciun caz blocuri acolo”, susţine Mărăndiuc.
L.Ş.

http://www.aradon.ro/stiri/Arad/articol/...1-01205780

Ecoturism în Parcul Natural Lunca Mureşului
de Paula Bulzan

În anotimpul cald, turiştii care vin în oaza de ... Una dintre cele mai importante arii protejate din România, atât prin suprafaţă, cât şi prin peisajul unic pe care îl oferă, este gata să-şi primească vizitatorii

Paradisul e aproape de Arad. Câteva zile pe malurile înverzite ale râului, străbătute numai de drumuri pentru biciclete, pot şterge cu buretele stresul cotidian.



Până nu demult, cursul Mureşului era un loc accesibil numai pescarilor sau vânătorilor, deci unui număr limitat de persoane. De când a fost dat în folosinţă Parcul Natural Lunca Mureşului, ecoturismul a luat o amploare neaşteptată şi sute de turişti sunt interesaţi de minivacanţe în mijlocul naturii.

„Unul din obiectivele administraţiei Parcului Natural Lunca Mureşului este dezvoltarea ecoturismului în zona Luncii Mureşului, în rezervaţiile naturale luate în administrare şi în pădurile arădene, prin care vizitatorii pot beneficia, într-un cadru organizat, de biodiversitatea şi peisajului zonei", ne-a declarat Ovidiu Pârv, şeful Administraţiei Parcului Natural Lunca Mureşului.

O plimbare cu una dintre canoele sau caiacele de agrement transpune turistul într-un peisaj nemaiîntâlnit: luciul apei, păsări în zbor, arbori, animale domestice şi sălbatice etc. Tarifele pornesc de la 2 euro pentru o oră, până la 15 euro/zi şi includ închirierea canoei cu capacitate de 3 persoane (sau 2 adulţi şi 2 copii), veste de salvare, un recipient pentru depozitare de alimente şi un săculeţ de siguranţă impermeabil.

„Celor care doresc să parcurgă acest traseu, dar nu au îndrăzneala să urce într-o canoe de agrement, le propunem să facă plimbarea pe Mureş într-o barcă cu motor.

Excursiile se fac în condiţii de maximă siguranţă, cu conducători atestaţi de ambarcaţiuni cu motor, fiecare turist este echipat cu vestă de salvare şi primeşte un binoclu. Se vor putea vedea numeroase specii de păsări de apă, raţe sălbatice, stârci cenuşii, egrete albe, cormorani şi, cu puţin noroc, chiar vidre!", a mai precizat Ovidiu Pârv.

Specii protejate

Din multitudinea de specii care se găsesc în aria protejată şi care constituie atracţii turistice naturale se poate evidenţia o populaţie foarte mare de popândăi, specie protejată pe plan internaţional. Exemplare din această specie pot fi observate atât în apropierea Aradului, cât mai ales în păşunile dintre Felnac şi Sâmpetru German.

Pe Mureş se pot face plimbări cu barca cu motor, cu ambarcaţiuni uşoare cu pescaj scăzut. De la primii kilometri parcurşi se pot observa păsări cu un colorit foarte viu care se cuibăresc pe malul nisipos al Mureşului.

Nu sunt păsări exotice, ci una din cele mai comune păsări din această zonă a Mureşului, care are în interiorul parcului o populaţie foarte numeroasă. Numele ei este prigorie sau albinărel şi va însoţi grupul de vizitatori chiar din apropierea Insulei a Treia. Alături de ea cuibăreşte lăstunul care, aici, are cea mai mare populaţie de pe întregul curs al Mureşului. Stârcii cenuşii şi egretele mici, de asemenea, constituie o prezenţă permanentă.

Păduri umbroase

Pădurile au, pe alocuri, aspect amazonian. Un întreg şirag de insule şi plajele cu nisip reprezintă atracţii naturale prin care Mureşul îşi încântă vizitatorii. Peisajele sunt întregite de bancuri de nisip înconjurate de imense perdele sprijinite pe coroanele copacilor care dau senzaţia unei vegetaţii ecuatoriale.

„Aici, natura este prietenoasă şi instinctele de apărare nu trebuie să tulbure reveria care îi cuprinde pe turişti. Senzaţia că aceştia se află în junglă va fi sporită de plimbarea pe insulă, unde, înconjuraţi de vegetaţia densă şi umezeala aerului, le va fi greu să îşi ascundă emoţia şi uimirea provocate de surprizele acestei naturi atât de sălbatice", a conchis Ovidiu Pârv.



În pădurea Ceala, s-au amenajat locuri de joacă ... Terenul „Low Ropes"

Pe o suprafaţă de 700 de metri pătraţi, s-au realizat mai multe amenajări din funie şi lemn, cunoscute sub denumirea terenul „Low Ropes", extrem de apreciat, în special în Statele Unite ale Americii.

Circuitul începe cu o traversare pe funie între doi arbori aflaţi la o distanţă de 12 metri unul faţă de celălalt şi continuă cu trecerea pe o grindă din lemn ancorată cu funie, iar apoi păşirea pe un „pod" construit tot din funie.

Peretele din scândură, înalt de peste 3 metri, pe care participanţii trebuie să-l treacă este, probabil, cea mai grea probă din circuit, iar trecerea tuturor membrilor echipei printr-un cauciuc ancorat la aproximativ 1,7 metri înălţime este cea mai distractivă activitate.

Aceste activităţi dezvoltă în rândul participanţilor comunicare, respect, calităţi de lider, munca în echipă.


Traseul pentru biciclişti va fi prelungit până ... Plimbare pe două roţi prin zona de agrement Ceala

Traseul bicicletelor este deschis în pădure şi urmează cursul Mureşului. În lungime totală de 12,7 km, circuitul, care durează două o=re, începe de la capătul Străzii Bodrogului (intrarea în Pădurea Ceala) şi parcurge porţiuni de pădure, de păşune, malul Mureşului şi un braţ secat al acestuia şi se încheie în acelaşi loc de unde a început.

Zona este complet marcată şi presărată, din loc în loc, cu panouri informative, pentru a atrage atenţia asupra diferitelor obiective turistice, valori naturale şi istorice din această zonă. Astfel, se pot întâlni arbori bătrâni de stejar, plopi seculari de grosimi impresionante, Cetatea Ceala, vestigiu al unei fortăreţe turceşti, arboretul de chiparos de baltă, o prezenţă inedită în Parcul Natural Lunca Mureşului, Balta Moltăreţ etc.

Locuri de picnic

Până la sfârşitul anului 2008, va exista marcat un alt treilea traseu de biciclete de la Arad – Cenad, cu o lungime de 81 de km desfăşuraţi pe digul din partea nordică a Mureşului (de la Arad la Pecica) şi pe cel din partea de sud (de la Sâmpetru German la Cenad), trecerea Mureşului, făcându-se cu bacul ce leagă localităţile Pecica de Sâmpetru German.

Drumul bicicletelor va fi continuat şi în Ungaria, astfel ca distanţa dintre oraşele Arad şi Szeged să poată fi parcursă pe biciclete, într-un cadru natural.

Pe acest traseu sunt amenajate, pentru turişti, locuri de picnic care includ mese şi bănci acoperite, vetre de foc amenajate, sunt amplasate panouri informative şi pubele pentru gunoi. „Sunt convins că pe acest traseu fiecare poate să găsească liniştea şi se poate relaxa după o zi de muncă sau la sfârşit de săptămână sau poate să facă sport, fără să suporte poluarea oraşului", a declarat Ovidiu Pârv.

12,7kilometri

- reprezintă lungimea traseului pentru biciclete, amenajat pe sub coroanele copacilor


Foişoarele de observare a păsărilor sunt ... Locuri amenajate pentru fotografiatul animalelor sălbatice



Turiştii au la dispoziţie un observator pentru urmărirea păsărilor pe Balta Bezdin (birdwatching) şi unul pentru urmărirea mamiferelor mari în Rezervaţia Naturală Prundul Mare.

Primul se află în apropierea unei bălţi cu stuf unde poposesc foarte multe păsări şi conferă o vizibilitate bună pentru toată zona.

Turiştii primesc binocluri sau lunete, iar ghidul le oferă informaţii despre speciile de păsări urmărite.

Un alt observator se află în interiorul pădurii, în apropierea unui punct de trecere folosit de mamiferele mari.

Aici, după o „pândă" de circa o oră, turiştii pot să surprindă trecerea unor cerbi, căprioare sau chiar mistreţi.

Sursa: http://www.adevarul.ro/articole/ecoturis...lui/352671

Matei Földi, cel mai bătrân pantofar al Aradului şi cel mai bun!
Felicia R.Gheorghe, 27 mai 2008

E cel mai bătrân pantofar al Aradului. A reparat mii de perechi de „încălţări”, de la modelele anilor... ’938 şi până azi! În ultima zi a anului va împlini 88 de ani. Se numeşte Matei Földi, vine din Vinga şi şi-a deschis primul atelier de reparaţii pantofi în anii ceauşişti, după ce a ieşit la pensie... Este cel mai cunoscut pantofar, unul dintre cei mai buni şi mai pasionaţi în această meserie pe cale de dispariţie.



Au fost vremuri de meserii bune şi căutate: pantofar, croitor, măcelar, hornar, pălărier, zeţar, remaieză ciorapi, reparator umbrele, depanator radio-tv, stilouri, maşini de scris, sifonar, geamgiu, potcovar, şelar. Acum, toate acestea au ajuns (aproape) amintiri frumoase, nostalgice. Vremurile s-a schimbat, în ultimele două decenii, drastic. Astăzi trebuie să baţi întreg oraşul ca să găseşti un pantofar, şi, mai ales, unul vechi şi bun.
Pe strada Şt. Cicio Pop, fostă 6 Martie, o firmă veche şi decolorată, anunţă că în spatele uşii prăfuite lucrează un pantofar: Földi Matei – Pantofar - autorizaţie/1983.
Intru şi-l găsesc pe „Maty bacsi” aplecat şi concentrat asupra încălţămintei pe care tocmai o repara. Îi spun că vreau să fac un articol despre el. Se miră tare. „Despre mine?! Păi ce să scrieţi despre un pantofar?!” Insistenţa mea îi dă aripi, oho, de când nu a mai zburat cu gândul în urmă cu vreo...70 de ani ?! Lasă pantoful în poalele şorţului, îşi dă jos ochelarii şi priveşte printre ani, cu o privire albastră, neschimbată din tinereţe. „Sunt din Vinga, satul Mailat. Acolo s-au născut părinţii mei. Am fost patru fraţi. Suntem unguri şi sunt mândru de asta, dar am învăţat, obligatoriu şi româneşte, pentru că aşa este corect! Tata a fost cel mai renumit pantofar din... ţară! A câştigat Diploma cu locul I şi a primit şi 5 coroane de aur! Aşa a fost atunci... Erau cu totul alte vremuri, mult mai sănătoase, iar meseria era brăţară de aur!”

Pantoful sau... femeia?!

Se mândreşte mult cu familia sa, cu fraţii săi gemeni, ambii campioni la caiac-canoe, sportivi de performanţă la cluburi bucureştene cunoscute... ”Meseria am învăţat-o de la tata. Mi-a plăcut să ating pantoful –
atunci era numai încălţăminte de piele de cea mai bună calitate, eram fericit când un pantof rupt sau desfăcut era făcut ca nou şi foarte rezistent! M-am băgat la lucru la „Libertatea”, fabrica de pantofi din Arad de unde m-am şi pensionat. Am fost membru de partid, aşa a fost atunci. După aia am fost considerat chiabur şi dat afară, dar nu mi-a părut rău. Am făcut armata la Ineu la Regimentul 85 Infanterie. Când s-a auzit că s-ar putea să ajungem pe linia întâi a frontului, am fugit la Szolnok, cu încă vreo cinci băieţi. Nu am mai venit înapoi decât atunci când statul român a dat amnistie. Nu mi-am dorit vitejii printre gloanţe. Imediat după ce m-am pensionat, am deschis, primul în Arad, un atelier de reparat pantofi. Lucrez, deci, de ...25 de ani, după pensie! Nu m-am însurat. Am fost un bărbat frumos (am văzut câteva fotografii agăţate de perete: într-adevăr, un bărbat superb!) am avut multe femei, m-am distrat, eram mereu elegant, dansam, flirtam, dar nimeni nu a pus şaua pe mine! Acum, poate că regret că n-am făcut acest pas. Nu am familie. Toţi nepoţii mei sunt în Germania, iar eu nu am ce căuta acolo. Sunt ungur şi nu ştiu limba! Aici e locul meu, aici voi repara pantofi până când Cel de Sus mă va chema la El!”

„Pasiunea m-a ţinut până acum!”

Atelierul lui Matei Földi are numai 10 metri pătraţi şi este cumpărat de el de la stat. E uşor întunecos, dar prietenos şi răcoros. Pantofarul s-a împrietenit cu... pantofii pe care-i repară, ajungând să-şi cunoască clienţii după mărimea încălţămintei, după deformări sau stricăciuni. Un fel de psihologie cu totul specială ce se datorează doar acestei pasiuni. „Am lucrat mereu câte 8-10 ore, vara, iar pe timp de iarnă, câte 8 ore. Meseria de pantofar se poate compara cu oricare alta, dar trebuie să-ţi placă ceea ce faci. Degeaba eşti bucătar ani de zile, dacă nu ştii să faci mâncare gustoasă. Femeile sunt ca mierea, dar este miere bună şi miere rea. Am gustat poate prea mult şi n-am ştiut să fac diferenţa când a fost timpul, iar acum e târziu. Mă îngrijeşte o familie de români cumsecade, cărora le las apartamentul. Înainte a fost o gândire mult mai sănătoasă: trebuia să ai o meserie de bază. Pantofarul făcea, de exemplu, ucenicie 3 ani, după care dădea examen de calfă şi de-abia după aceea devenea un meseriaş bun! Acum regret că nu am învăţat şi meseria de chelner!”...
Omul din faţa mea arată cu peste 25 de ani mai tânăr. E înalt şi subţire, cu privirea de un abastru ars. Mâinile i-au rămas la fel de dibace, chiar dacă în ultima vreme trupul i-a slăbit din sănătate. Până la 84 de ani nu a fost bolnav niciodată! „Nu mi-a plăcut să-mi bat capul cu cititul, pentru că ştiam că asta îmi ia din timul de muncă, iar timpul meu era foarte scump!” Nu înţelege cum sunt generaţiile de acum. „Oamenii, tinerii - sunt prea nervoşi, încruntaţi, supăraţi, muncesc mult şi fără plăcere. Asta este foarte rău!” Pantofarul Matei e catolic şi merge în fiecare duminică la biserică. „Dumnezeu mă ţine mult pe pământ. Adică trebuie să repar atâţia pantofi, încă...”(?!)

Sursa: Observator

Am dat intimplator peste articolul asta:

DE CE MUNICIPIUL Arad NU APARŢINE* DE BANAT ?
de Sorin FORŢIU

În acest an1, s-a vorbit mult şi constant de un "derbi al Banatului" în cazul meciului de fotbal FCU Politehnica Timişoara - UTA Arad [2-0] din etapa XVI-a a Ligii I - Bürger din 18.11.2006. De exemplu, pe Web Site-ul ziarului Gazeta Sporturilor2 din 12.11.2006 a apãrut un material care prefaţa aceastã întâlnire sub titlul "Victorie de moral pentru derbiul Banatului". Ştirile sportive ale principalului Observator al postului TV Antena 1 din data de 15 noiembrie au titrat "Barca (sic!) - Real al Banatului" şi au vorbit constant de "derbiul Banatului" pentru vreo 5 minute pentru a recidiva şi ziua urmãtoare. Dar şi alte surse de informare3 au folosit constant sintagma "derbiul Banatului" în materialele lor.
Prin uzitarea în exces a sintagmei "derbiul Banatului", cu referire la meciul Poli - UTA, s-a acreditat ideea [falsã!] cã municipiul Arad ar aparţine de Banat. Lucru complet neadevãrat. Şi sunt argumente solide pentru care nu se poate susţine cã oraşul Arad face parte integrantã din Banat.

Argumentul geografic
Teritoriul Banatului istoric a fost un pãtrat aproape perfect cu o suprafaţã de 28526 km2 şi care a avut urmãtoarele graniţe naturale:
-la Nord râul Mureş (în aval de Sãlciva-Pojoga, jud. Hunedoara)
-la Est munţii Poiana Ruscãi şi Carpaţii Meridionali (munţii Ţarcu, Godeanu, Cernei)
-la Sud fluviul Dunãrea (de la Slankamen, Serbia pânã la Gura Vãii-Vârciorova, jud. Mehedinţi)
-la Vest râul Tisza (în aval de Szeged, Ungaria).
Aceste graniţe naturale sunt ape mari şi forme de relief impozante care definesc o regiune geograficã distinctã. Dupã cum spunea geograful Marius BIZEREA4, "din punct de vedere fizico-geografic Banatul constituie o unitate bine individualizatã". Chiar dacã ambele fac parte din câmpia Tisei, râul Mureş separã clar câmpia Banatului de cea a Aradului iar câmpia bãnãţeanã este diferitã -prin altitudine, soluri şi forme morfologice- de câmpia arãdeanã. "Tisa separã morfologic câmpia joasã a Torontalului, de câmpia înaltã dintre Dunãre şi Tisa (câmpia Backa -n.m.) , care dominã pe cea bãnãţeanã cu 50-100 metri" mai spunea Bizerea. Chiar dacã este legatã morfologic de Carpaţii Sudici prin grupa de munţi Ţarcu-Godenu, Banatul este despãrţit prin grabenul Timiş-Cerna şi coridorul Bistrei de grupa munţilor înalţi de la est. "Munţii Banatului şi Poiana Ruscãi sînt deosebiţi tectonic, morphologic şi petrografic atât de Carpaţii Meridionali cât şi de Munţii Apuseni", afirmã Bizerea. În sud, fluviul Dunãrea traseazã un hotar clar între Banat şi Serbia precum o fãcuse deja în amonte între Ungaria şi Slovacia şi o va mai face în aval între România şi Serbia ori România şi Bulgaria.
De aceea, din punct de vedere geografic, putem afirma, fãrã nici o ezitare, cã nu existã vreo legãturã între Banat şi oraşul Arad. Doar nespecialiştii pot subscrie la teza5 unei geografii moderne care, chipurile, ar demonstra "cã munţii şi fluviile mai mult unesc decât separã".
Cât de profundã a fost influenţa acestor ape şi forme de relief ne-a spus-o deja Ioan SLAVICI6 în 1912: "Bãnãţenii se deosebesc nu numai de ungureni7, ci şi de ardeleni, precum şi de olteni. Astfel la Radna8 (la 35 de km est de Arad -n.m.) atât comoara de vorbe cât şi rostirea e mai mult moldoveneascã9, pe când la Lipova, dincolo de pod (ul de peste Mureş -n.m.), e bãnãţenesc şi temperamentul, şi portul, şi felul de a vorbi".

Argumentul istoric
Pânã la mijlocul sec. XV, comitatul Arad şi regiunea Banatului istoric au avut existenţe independente în cadrul regatului medieval maghiar.
În 1552 otomanii cuceresc Banatul de câmpie10 şi-l transformã în vilayetul Timişoara în care este inclus şi sandjakul Arad. De acesta aparţinea nu doar "întreg comitatul Arad, ce se întindea de la Mureş spre miazãnoapte şi de la valea şoimuşului spre apus, ci şi câmpia de nord a comitatului Zãrand, întreg comitatul Békés, cu excepţia cetãţii Gyula, şi pãrţile de nord ale comitaului Csongrád (7500 km2)"11. Aceastã mãsurã este oarecum surprinzãtoarte pentru cã, în general, otomanii pãstrau împãrţirea administrativ-teritorialã anterioarã cuceririi. În 1566, odatã cu cucerirea cetãţii Gyula, Aradul este retrogradat la rangul de nahiye în cadrul sandjakului Gyula care aparţine de vilayetul Timişoara.
În al doilea rând, zona situatã la nord de râul Mureş a fost eliberatã de sub otomani cu aproape 20 de ani mai repede decât regiunea Banatului. Dupã pacea de la Karlowitz [1699] regiunea aflatã la nord de râul Mureş este încorporatã imediat în Ungaria. Administraţia comitatensã12 este reintrodusã rapid iar pãmântul este înapoiat foştilor proprietari. Aceastã politicã de "restitutio in integrum" nu va fi niciodatã aplicatã în Banat. Aici administraţia habsburgicã va accepta încorporarea regiunii în Ungaria doar dupã 60 de ani [în 1778-'79] de presiuni continui din partea nobililor maghiari.
În al treilea rând, în timp ce comitatul Arad şi oraşul liber regesc Arad rãmân în componenţa Ungariei, Banatul este condus din nou direct de administraţia imperialã de la Wien între 4.03.1849 - 27.12.1860, fiind încorporat în Vojvodatu Serbico et Temesiensi Banatu (în limba latinã).
În al patrulea rând, colonizarea în câmpia Aradului s-a fãcut complet diferit decât cea din Banat. Cea mai mare diferenţã constã în faptul cã stãpânii de pãmânt din Camera Aulicã Ungarã au constituit agentul colonizator spre deosebire de Banat unde administraţia vienezã a organizat recrutarea coloniştilor din vestul Europei, transportul acestora şi colonizarea lor în sate constuite special pentru ei. Originea coloniştilor germani din câmpia Aradului nu este foarte bine studiatã dar în limbajul lor se regãsesc elemente ale dialectului "Hochdeutsch" ceea ce înseamnã cã ei au venit din regiuni diferite decât coloniştii veniţi din vestul Europei în Banat. Oricum, doar dupã al Doilea Rãzboi Mondial, germanii de la nord de râul Mureş au început sã se considere şvabi.
În al cincilea rând, în timp ce oraşul Arad se unise deja cu regatul România prin Decretul regal privind ratificarea unirii Transilvaniei cu România din 26.12.1918, armata românã intrã în Timişoara doar la 3.08.1919. Situaţia juridicã a Banatului va fi clarificatã doar prin Tratatul de pace din 4.06.1920 (art. 27, pct. 3) semnat în marele palat Trianon din Versailles, Franţa între regatul Ungariei şi Puterile Aliate (USA, Marea Britanie, Franţa, Italia, Japonia) împreunã cu Puterile Asociate (Cehoslovacia, România şi regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor) când regiunea este împãrţitã în 3 pãrţi între:
-România (2 / 3; 18966 km2; comitatul Temes îşi pierde partea sudicã);
-regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor (ţarã cunoscutã dupã 1929 drept Yugoslavia) (1 / 3 din regiune; 18966 km2; aproape întreg comitatul Torontal; numai partea de NE a comitatului este alipitã judeţului Timiş din România) şi
-Ungaria (284 km2; zona din jurul oraşului Szeged; însemnând 1% din total).

Argumentul administrativ13
Pânã în 1920, comitatele care formau Banatul (Torontál, Temes, Krassó-Szörény) aveau o formã "pe verticalã", întinzându-se fiecare între râul Mureş şi Dunãre. [ vezi harta ] Comitatul Arad avea o formã "pe orizontalã", având graniţã comunã pe Mureş cu fiecare dintre cele trei comitate bãnãţene. Din punct de vedere geografic şi istoric, doar regiunea la sud de râul Mureş aparţine Banatului. În aceastã situaţie se aflã actualul cartier Aradul Nou, fostul sat şi comunã şvãbeascã Neuarad14 care a fost fondat în 1720 dar colonizat sistematic doar în 1724 şi 1729. Cartierul Aradul Nou este unit de municipiul Arad prin podul Traian, construit în 1906 dupã un proiect al inginerul reşiţean TOTTH Róbert15. Neuarad, un sat bãnãţean prin excelenţã, a fost alipit judeţului Arad doar prin Legea pentru unificarea administrativã promulgatã prin Decretul Regal nr. 1972 / 13 iunie 1925 şi doar comuniştii au fost aceia care l-au transformat [în anul ?] dintr-o comunã cu administraţie proprie în simplu cartier al Aradului.
Tot din 1925 au ajuns sã aparţinã de Arad şi localitãţile bãnãţene: Cruceni, Zãdãreni, Şagu, Aluniş, Zãbrani, Tisa Nouã, Frumuşeni, Fântânele, Murãşel16 / Zsigmondháza, Sânnicolaul Mic17 / Kisszentmiklós. În aceiaşi situaţie cu Neuarad / Aradu Nou mai sunt şi fostele localitãţi bãnãţene Zsigmondháza16 / Sigmudshausen / Mureşel şi Kisszentmiklós17 / Sân(n)icolaul Mic / Kleinsanktnikolaus care din localitãţi de sine stãtãtoare vor ajunge şi ele cartiere ale municipiului Arad [Zsigmondháza este inclus azi în cartierul Aradul Nou].
În transformãrile şi subordonãrile administrative din secolul XX se pot gãsi germenii rivalitãţii care existã azi între Arad şi Timişoara, rivalitate care exacerbeazã mai ales în cadrul întrecerilor sportive.
Prin Legea Administrativã, publicatã în Monitorul Oficial nr. 187 / 14 august 1938, a intervenit o nouã reorganizare a regatului României prin crearea ţinuturilor administrative. Astfel, ţinutul Timiş, avea reşedinţa la Timişoara şi era format din judeţele: Arad, Caraş, Hunedoara, Severin, Timiş-Torontal.
Prin Decretul Lege nr. 228 / 23 ianuarie 1942 se prevede a nouã împãrţire administrativ-teritorialã a regatului României în 44 de judeţe şi municipiul Bucureşti. Reapare judeţul Arad şi judeţul Timiş-Torontal.
Prin Legea nr. 5 / 6 septembrie 1950, România este împãrţitã, dupã modelul sovietic, în regiuni / raioane / oraşe / comune / sate. Existã separat regiunea Arad (cu raioanele Arad, Criş, Ineu, Gurahonţ, Lipova) şi regiunea Timişoara (cu raioanele Deta, Lugoj, Sânnicolau Mare, Timişoara). Timişoara era unul dintre oraşele de subordonare republicanã iar Aradul era doar un oraş de subordonare raionalã. Cu aceastã ocazie, comuniştii împing mai spre sud partea sudicã a regiunii Arad. Astfel, de exemplu, Vinga şi Lipova, care pânã atunci fuseserã legate întotdeauna de Timişoara vor fi alipite la regiunea Arad unde vor şi rãmâne în ciuda tuturor viitoarelor modificãri administrative. Tot de atunci au ajuns sã aparţinã de Arad şi localitãţile bãnãţene: Secusigiu, Munar, Satu Mare de Timiş, Sânpetru German, Felnac, Cãlugãreni, Bodrogu Nou, Mailat, Mãnãştur, Hunedoara Timişanâ, Firiteaz, Fiscut, Neudorf, Chesinş, Bãile Lipova, Şiştarovãţ, Cuveşdia, Usasãu, Varniţa, Labaşinţ, Pãrtiş, Dorgoş, Chelmac, Belotinţ.
Decretul nr. 331 / 19 septembrie 1952 nu modificã substanţial situaţia în aceastã parte a ţãrii. Doar raionul Sânnicolau Mare apare ca parte componentã a regiunii Arad.
Modificãri substanţiale au loc însã la 10 ianuarie 1956 când, în baza Decretului nr. 12, regiunea Arad se desfiinţeazã iar raioanele ei componente trec în componenţa regiunilor limitrofe Oradea şi Timişoara. Astfel, raionul Arad, cu reşedinţa în oraşul Arad, trece în subordonarea regiunii Timişoara.
Legea nr. 3 / 24 decembrie 1960 schimbã denumirea regiunii Timişoara în regiunea Banat iar Aradul şi Timişoara sunt ambele oraşe regionale ale regiunii.
Situaţia se menţine pânã la data de 17 februarie 1968 când, prin adoptarea Legii nr. 2, teritoriul României este reorganizat în judeţe, oraşe şi comune. Astfel, reapare judeţul Arad cu reşedinţa în municipiul Arad şi judeţul Timiş cu reşedinţa în municipiul Timişoara. Aceastã situaţie se perpetueazã şi azi.
Faptul cã mai multe cartiere ale actualului municipiu Arad aparţin de Banat, fiind la sud de râul Mureş, nu implicã faptul cã şi municipiul Arad aparţine18 de regiunea Banat în totalitatea sa. Şi aceasta pentru cã nu existã o tradiţie istoricã (vechile cetãţi ale Aradului19 şi oraşul vechi sunt la nord de râul Mureş) care sã susţinã o astfel de aserţiune.

În final sã mai spunem doar cã, oricum, arãdenii nu se considerã bãnãţeni precum nici locuitorii Banatului şi nici timişorenii nu-i considerã pe arãdeni a fi bãnãţeni. Iar un derbi al Banatului la fotbal poate fi doar meciul Poli Timişoara - FCM Reşita.

Timişoara
18.11.2006


P.S. Pentru amãnunte despre autor -i.e. Sorin FORŢIU- consultaţi "Who's who în România", ediţie princeps, Editura Pegasus Press, Bucureşti, 2002, 736 pagini, ISBN 973-85848-0-9; pagina 237.
-------------------------------------------------------------------------------------------
NOTE:
* Aparţine verb intranzitiv [Atestare: Bogdan Petriceicu HASDEU, Istoria Criticã a românilor. Pamântul ţãrei româneşti, vol. I-II, Bucureşti, Imprimeria statului şi Tipografia Antoniu Mãnescu, 1875, p. 3 / Prezentul indicativ: aparţin, (învechit) ~ţiu / Etimologie: (limba) francezã appartenir] 1 A ţine de cineva sau de ceva. 2 A fi proprietatea cuiva. 3 (Figurat) A se cuveni. 4 A fi în sarcina cuiva. 5 A face parte din ...
[apud "Micul dicţionar academic (MDA)", volumul I, Literele A-C, Academia Românã Institutul de lingvisticã "Iorgu Iordan-Al. Rosetti", Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2001, 776 pagini, ISBN 973-8240-69-7; p. 100]
1. 2006.
2. dar şi pe Web Site-ul conex violamania.ro din 11-12.11.2006 ori pe forumuri sportive.
3. Tot despre "derbiul Banatului" scrie şi Radu Voicescu pe Web Site-ul "Fotbal Minut Cu Minut" la 12.11.2006.
4. Conferenţiar univ. dr. Marius BIZEREA, Banatul, ca unitate şi individualitatea istorico-geograficã în cadrul pãmântului locuit de români, în Tibiscus - Etnografie, revista anualã editatã de Muzeul Banatului, Timişoara, 1975, 290 pagini; p. 7-25.
5. Marina LUPAŞ-VLASIU, Aspecte din istoria Transilvaniei (ediţia a II-a), editura România Press, Bucureşti, 2001, 320 pagini, ISBN 973-8236-06-1; p. 10.
6. Ioan SLAVICI, Românii din Ardeal, Bucureşti, 1912, p. 23-24.
7. în mod normal ungurean înseamnã, mai nou, român din Transilvania dar aici are înţeles de român din pãrţile ungureşti, adicã din Partium.
8. Radna este o localitate la nord de râul Mureş iar Lipova la sud de acelaşi râu. Cele douã localitãţi sunt unite de un pod. Azi, Lipova, Radna şi satul Şoimoş formeazã oraşul Lipova.
9. Ioan SLAVICI numeşte greşit graiul din bazinul Crişurilor moldovenesc. În fapt, este vorba de graiul crişenesc.
10. 2/3 din Banatul istoric.
11. Cristina FENEŞAN, Cultura otomanã a vilayetului Timişoara (1552-1716), Editura de Vest, Timişoara, 2004, 263 pagini, ISBN 973-36-0388-0; p. 39.
12. între 1699 - 1741/29.10.1750 a existat o graniţã militarã pe râul Mureş compusã din 24 de sate şi aproximativ 9000 de grãniceri, în majoritate sârbi. Aceştia, dupã ce graniţa militarã a fost desfiinţatã, vor emigra în Rusia între 1750-'60.
13. Pentru documentare au fost consultate lucrãrile lui Valeriu URECHE:
-Administraţia judeţului Timiş la 30 de ani (1968-1998), Editura Augusta, Timişoara, 1998, 300 pagini, ISBN 973-8481-3-3.
-Organizarea administrativ-teritorialã a României 1918-1999, Editura Augusta, Timişoara, 2000, 512 pagini, ISBN 973-8039-71-1.
14. Aradu(l) Nou sau Neuarad, Neiarad [în germanã] ori Ujarad, Uj Arad [în maghiarã], Neo Aradinum [în latinã] a fost un sat eminamente şvãbesc fondat în 1720 dar colonizat sistematic doar în 1724 şi 1729.
15. * 1856-'57; † 30.05.1913, Budapest.
16. Localitate fondatã înainte de 1815. Azi localitatea este inclusã în cartierul Aradu(l) Nou.
Româneşte: Mureşel, Murãşel, Jigmondhaz, Schela;
Ungureşte: Zsigmondháza, Kiszsigmondháza, Nagyzsigmondháza, Zsigmondház;
Germanã: Siegmundshausen, Sigmudshausen.
17. Prima menţiune documentarã în 1471, recolonizat dupã 1789.
18. Am întâlnit des opinia cã municipiul Arad aparţine de Crişana. Fals! Aradul aparţine doar de Câmpia Aradului, care este o subunitate a Câmpiei de Vest (aşa se numeşte Câmpia Tiszei în România) definitã de râurile Mureş la sud - Crişu Alb la nord - graniţa cu Ungaria la vest - Munţii Zarandului la est. Iar câmpia Aradului este o zonã tampon între Crişana şi Banat. În limba germanã zona se numeşte Arader Land (ţinutul arãdean, regiunea Aradului).
19. toate cele dinainte de ocupaţia turceascã precum şi cea patrulaterã ridicatã de turci în a doua jumãtate a sec. XVI. Mai mai puţin cetatea habsburgicã în stil Vauban-Tenaille, ridicatã în a doua jumãtate a sec. XVIII [1763-1783], care este la sud de râul Mureş.

http://www.banat.ro/academica/Arad.htm

Nici Banat, nici Crisana, doar tinutul aradean. Sintem unici :smile:

Comentariu - Derapajele justiției arădene
http://www.observator.info/actualitate-1...ei-aradene

Strada Episcopiei înşiruie frumuseţi arhitectonice cu valoare istorică, stricate cu... termopane!
Felicia R.Gheorghe, 05 iunie 2008 05:01

Chiar dacă e foarte cald, iar gândul nu te duce decât la ceva răcoritor şi un loc umbros, serialul nostru „Aradul la pas” continuă. Sunt nenumărate străzi, mai ales în centrul vechi al Aradului istoric - care merită străbătute pas cu pas, pentru că istoria se lasă aici descoperită cu tot ce e mai relevant şi mai demn pentru acest oraş frumos şi vechi. Azi, o stradă veche şi importantă a secolelor trecute - strada Episcopiei, fostă 7 Noiembrie.

Lunga stradă e străbătută de palate şi clădiri impunătoare şi solide, toate monumente istorice din secolul trecut sau şi mai vechi. Dinspre strada Horia, strada Episcopiei începe, pe partea stângă cu un edifi-ciu imens, palatul Neuman (ridicat de familia celebrului baron local la sfârşitul secolului al XIX-lea), firesc, declarată monument istoric. Clădirea formează un semicerc pornit de la colţul Bulevardului Revoluţiei (nr.78), continuă pe strada Horia şi se arcuieşte pe strada Episcopiei. Înăuntrul palatului este locuit atât de persoane fizice, cât şi de multele firme care şi-au găsit aici un loc ferit şi liniştit. Starea generală a imensului imobil este în plină degradare; totuşi, firmele respective au început renovarea şi... termopanizarea locului. Curios, mai ales că legea interzice schimbarea stării iniţiale a geamurilor, uşilor, etc., cu orice alt material în afara celui original...Trec de spitalul matern, edificiu revendicat, prin justiţie de comunitatea evreiască. Urmează alte case vechi, înalte, cu arhitecturi frumoase, solide - casa de la numărul 3 – ridicată la începutul secolului XX, casa de la numărul 2, imobilul de la numărul 9 construit în anul 1906. În rest, multe cabinete medicale şi avocăţeşti, Teatrul de marionete, ITM-ul, agenţia de detectivi. Mă uimesc în faţa unui spaţiu uriaş, aflat în plină (re)construcţie, apoi clădirea nouă a unei bănci zugrăvită strident în albastru, ciudat amplasată între două imobile degradate, foarte vechi. Casa de la numărul 18, monument istoric, oferă o imagine intereantă a acelor vremuri, la fel ca aceea de la numărul 14, acoperită aproape în întregime de arbori înalţi, lăsând la vedere doar balconul dantelat, un fel de balcon veronez în variantă arădeană. De o parte şi de alta, câteva baruri, o altă bancă, ce fac, toate, notă discordantă cu restul imobilelor frumoase, vechi şi impunătoare, mărturii vii ale unor alte timpuri, mult mai curate şi înţelepte, a existenţei unor oameni trăitori după cu totul alte tipare, în care moralitatea, onoarea, cultura, ocupau un loc de frunte.

Interesant, în afara celor două plăcuţe puse la începutul străzii (dinspre strada Horia) şi la capătul acesteia (dinspre M.Eminescu) pe care scrie „Episcopiei”, toate imobilele au păstrat, prin plăcuţa decolorată de plastic, numărul casei şi denumirea veche a străzii, „7 Noiembrie”. Trec pe lângă fosta Şcoală Generală nr.1, azi, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihai Eminescu” şi admir frumoasa clădire înaltă de lângă Direcţia Silvică, de asemenea, monument istoric, ridicată în anul 1910. Pe partea opusă, am avut surpriza să văd una dintre cele mai vechi case, cred, din Arad, o soră geamănă a celei de la numărul 5 din Piaţa Veche, azi strada Heim Domokos. Casa de aici este considerată ca fiind cel mai vechi imobil arădean, dar, se pare că pe strada Episcopiei există o casă aproape identică, cel puţin dinspre exterior, copiind exact forma porţii de la intrare, a înălţimii casei şi a geamurilor. În curte, totul păstrează amprenta unor vremuri foarte vechi, acoperite de foarte multă verdeaţă, flori şi spaţii verzi bine îngrijite; în schimb, locuinţele sunt vechi, igrasioase, iar oamenii trişti. O locatară spune că „adevăratul proprietar a murit, în locul lui a preluat imobilul o doamnă căreia îi plătim chirie. Nu mai merită să băgăm niciun ban în reparaţii, pentru că la anul ne va scoate afară din casă”. La colţul care întretaie străzile I.L.Caragiale şi Desseanu se află micul parc, cam neîngrijit, al Sf. Nepomuk, patronul catolicilor din Banat, statuie veche de 300 de ani cu autor necunsocut.

Strada Episcopiei se încheie, evident, cu imensul imobil al episcopei ortodoxe.

Ideea generală este aceea a unei străzi impunătoare, frumoase, plină de istorie, în care modernul, „rătăcit” în arhitectura solidă a străzii - demult, un centru important arădean - nu are nicio şansă de a se impune în faţa acestor frumuseţi dăinuitoare. Sunt clădiri ale istoriei ce supravieţuieşte azi, prin oamenii care sunt, dar mai ales, prin aceia care au fost şi au ridicat aceste unice măreţii - fără şanse de reeditare în zilele noastre. Restaurantul, pizzeria aflate la subsol, cele câteva baruri şi case vechi, înnoite strident cu geamuri termopan, strică, efectiv, farmecul istoric al străzii. O notă extrem de proastă, deci, celor de la Culte, cultură şi patrimoniu - insituţie ce a pierdut demult pulsul real al clădirilor -monument istoric, valori de patrimoniu care ar fi trebuit extrem de bine protejate şi întreţinute, nicidecum schimonosite în zugrăveli colorate şi garnisite cu termopan.

http://www.observator.info/actualitate-1...-termopane
articolul si 3 poze.

Se intampla in Romania: Aurel Vlaicu din Arad, strada cu cinci malluri !!!

http://www.zf.ro/articol_174809/se_intam...lluri.html

interesant articol

super :)) poate asa imi mai cresc preturile la apartamente :))))
da sincer sa fiu ii super aiurea si super falimentare toate astea. ok le deschide.... da cine frasu poate cumpara atatea???? eu sunt tare curios sa vad care din aceste malluri se va inchide primu :))
mia bine faceau ca in timisoara unu mare si bun decat 5 mici si proaste