30-09-2008, 04:10 PM
Mutica despre Mutica
http://www.sportarad.com
Obs.: Desi Dorel a obtinut cele mai mari performante din cariera ca si fundas central, mie-mi placea mai mult in perioada cand juca la UTA mijlocas dreapta
A facut parte din acea frumoasa generatie a Batranei Doamne care promova in Divizia A in 1993. Campion al Romaniei cu Rapid, apoi component al Stelei, in tricoul ambelor a infruntat pe Liverpool. A strans 247 de meciuri in Divizia A. Dupa 22 de ani petrecuti in iarba, Dorel Mutica a pus ghetele in cui si gandurile i se indreapta catre banca suspinelor. A facut inca o incursiune in trecutul care incepe la juniorii Minerului Motru.
De la Motru, la Aris
"Un an am apucat sa evoluez la juniori. A venit Costica Toma, fostul mare portar al CCA-ului, la un meci al nostru. Avea nevoie de un junior in teren pentru echipa mare si m-a luat. Am jucat cam un an si jumatate in Divizia B, apoi am venit la Aris. Aici am ajuns prin domnul Ioan Patrascu, care conducea si lotul national de juniori. Antrenorul echipei de juniori de la Motru i-a spus ca are un baiat de 14-15 ani de 1,83. Am fost convocat la lot, alaturi de domnul Patrascu era si domnul Silviu Iorgulescu. Ei mi-au propus sa vin la Arad. Si am venit, prin iarna lui 1991, era cam 10 ianuarie. Am gasit o echipa foarte frumoasa si o atmosfera senzationala. Erau fotbalisti ca “Lae” Parvu, “Sany” Labu, Sorin Iancu, Cornea, Rivis, Balint, Szel, aveam si doi ex-resiteni, libero-ul “Ghila” Utiu si Cristi Alexandru, care a jucat apoi la Gloria Bistrita si in Germania. Aici am stat jumatate de an, apoi am ajuns la UTA, cu domnul Ticleanu“.
UTA 93
"Echipa care s-a format atunci, in vara lui 1991 a fost cam aceeasi care a jucat in Divizia A, plus inca maxim trei jucatori. Venisem eu (foto, randul de sus, incadrat de George Radu si Sandu Gaica) de la Strungul, apoi Balint, Szel, Marius Grad de la Vagonul. In rest, a fost cam aceeasi echipa, cu care s-a jucat pana prin 1995. Aveam doi ani de omogenitate inainte de a promova. Cred ca - pe langa faptul ca eram o echipa necunoscuta si pana lumea te stie, ai rezultate - parcursul bun din primul an de Divizia A s-a datorat tocmai faptului ca eram omogeni. Mitu si Ungur cred ca au jucat impreuna in atac vreo 6-7 ani. Ulterior, a fost transferat un singur jucator, Marcel Coras, care, de fapt, la UTA s-a si retras. In rest, eram aceiasi”.
"Rapidul” a trecut prin Brasov si Resita
"Dupa un an si jumatate, am ajuns la Rapid. N-am avut o perioada prea stralucita atunci, eram si tanar, prima oara in Bucuresti, nu m-am acomodat prea bine. Am fost apoi jumatate de an la Brasov, cand am retrogradat. Bine, eu am ajuns in retur, cand echipa era deja „moarta”. Am avut apoi un an foarte bun la CSM Resita, la o echipa anchegata, foarte asemanatoare cu cea a UTA-ei din 1993. Am fost transferat doar eu si atacantul Jilavu”.
Din nou in Giulesti. Pentru glorie
"Am revenit apoi la Rapid, in 1998, cand, dupa parerea mea, am avut cei mai buni doi ani ai mei. Cred ca titlul cucerit atunci a fost punctul culminant, alaturi de un tur de campionat in 2003-2004, cand am intalnit in Cupele Europene pe Southampton si Liverpool, cu Steaua. Au fost si mici sincope atunci la Rapid, plecase nea’ Mircea Lucescu la Inter, venise Titi Dumitriu, care nu m-a prea bagat, dar, totusi, in anul in care am castigat campionatul, am jucat in 29 de meciuri si am dat, din postura de fundas, 4 goluri. Ulterior, am fost vicecampion, cu 31 de meciuri si 6 goluri. Acesti doi ani raman cei mai frumosi, din toate punctele de vedere, ca lot de jucatori, ca atmosfera de echipa, ca rezultate, ca absolut orice. Cand esti coleg cu Nelutu Sabau, cu Mircea Rednic, cu Danut Lupu, cu ultimul m-am inteles extraordinar, m-a ajutat mult in cariera la golurile pe care le-am marcat, centra perfect... Nu mai vorbim de Ganea, de Jean Barbu, plus acea generatie tanara si talentata – Bogdan Lobont, Adrian Iencsi, Daniel Pancu, Daniel Chirita, Marius Maldarasanu, Zeno Bundea... Plus fostul meu coleg de la nationala de tineret, Nae Stanciu, jucator format de Rapid. Mai erau Nanu, Mugur Bolohan. N-avea cine sa ne stea in cale, am luat campionatul pe valoarea colectiva”.
Dezamagirea Steaua
"Cand am ajuns eu, am avut vreo 7 meciuri fara victorie, am terminat pe un loc 4, care nu ne-a dat dreptul nici sa participam in Cupele Europene. Apoi, doi ani de zile am terminat tot pe locul 2, ramane doar acel tur de care aminteam mai devreme. Dar ramane, totusi, o perioada dezamagitoare. N-am reusit nici macar o finala de Cupa a Romaniei, au fost trei ani fara niciun trofeu, cred ca in istoria Stelei n-au mai fost trei ani fara niciun trofeu”.
Eschive pe langa doua titluri!
"Am semnat in vara lui 2000 cu Steaua (foto, alaturi de Claudiu Raducanu si Florentin Dumitru), dar am ramas la Rapid, pentru ca a existat acea dubla semnatura si a trebuit sa raman pe loc. M-a convins mai mult pe partea sentimentala domnul Lucescu, iar eu am gandit mai mult cu inima, nu cu capul. N-am plecat, iar Steaua a luat campionatul! In fine, am ajuns la Steaua in 2002-2003 si atunci a luat Rapidul campionatul, cu Mircea Rednic. In 2004 am avut oferta de la Dinamo, dar am ramas la Steaua in timp ce Dinamo lua campionatul! N-am simtit momentele, puteam sa-mi adaug in palmares inca doua titluri. Si unul e greu de atins, darmite trei, cu trei echipe diferite, pentru un jucator de provincie.... Din Arad, campioni au mai fost Claudiu Dragan, Roland Nagy si Cristi Panin. Una peste alta, tinand cont de unde am plecat, fara niciun sprijin, din partea nimanui, am ajuns unde am ajuns pe forte proprii si pe ce am aratat in teren. Poate daca aveam si eu un impresar care sa ma ajute in anumite momente, poate ca as fi prins si eu, nu neaparat Spania, Italia, dar in Germania, Olanda, Cipru, Grecia, Turcia as fi facut fata. N-a fost sa fie”.
Liverpool – cea mai frumoasa amintire
"Cu Rapid n-am jucat decat acasa, cand am pierdut 0-1. Cu Steaua, in schimb, au fost meciuri mai bune, atat din partea mea, cat si ca echipa. Liverpool ne-a eliminat atunci cu un 1-1 la Bucuresti si cu 1-0 in Anglia (foto, in duel cu Emile Heskey). Daca iti mai aduci aminte, am avut un penalty clar, la 0-0, in urma unui contact dintre Claudiu Raducanu si un fundas central al lor, Biscan. Am caseta, chiar televiziunea engleza a insistat mult pe acea faza. Asta e, e greu sa te pui cu granzii, dar vreau sa spun ca ramane cea mai frumoasa amintire. E incredibil sa te afli pe Anfield Road si sa joci. Peste 40.000 de oameni fac o atmosfera incredibila. A fost momentul meu de varf. Sa joci acolo, te simti cu adevarat, nu neaparat fotbalist, dar macar jucator de fotbal. Pentru mine, fotbalistii sunt cei care joaca in Champions League sau in finale de Campionate Europene si Mondiale. Am mai jucat si cu Rapid pe Parc des Princes, contra lui PSG, dar nu era aceeasi atmosfera, din capacitatea de 50.000, nu stiu daca au fost 20.000. In schimb, pentru cei din Liverpool, nu conteaza ca echipa lor intalneste Steaua, BATE Borisov sau orice alta echipa, stadionul este full, iar fanii ii sustin pe jucatori pana in minutul 190, nu 90!”
Si in "tricolor”
„In iarna lui 2000 am fost convocat de domnul Emeric Jenei la un turneu in Cipru, turneu pe care echipa nationala il facea care se facea aproape in fiecare an din acea perioada. Initial n-ar fi trebuit sa fie meciuri oficiale, dar apoi sa-a decis sa conteze pentru palmares, deci am 3 meciuri sub „tricolor”. Am avut in jur de 15 selectii si la loturile de juniori si aprope 30 la tineret. N-am avut sansa sa fiu la echipa nationala mare, erau atunci acei jucatori din „Generatia de Aur”, era greu sa patrunzi si in lotul largit”.
Pe bani mai putini
"N-am prins nici momentul in care au crescut contractele din Divizia A. Pe atunci erau cazuri doar la echipele de top, acum au aparut multe echipe care platesc foarte-foarte bine. Salariile au trecut de 100.000 de euro, pe timpul nostru daca erau 25-30.000 de dolari pe an, era bine. Daca aveai 40.000, erai bun. Poate multa lume are tendinta sa spuna „Lasa ca a jucat acolo”. Nu, noi n-am prins momentele de acum, cu sute de mii de euro la calificari in Champions League...”
Revenire esuata la UTA
"Era in returul editiei 2005-2006. A fost o discutie de principiu cu cine conducea clubul atunci si vreau sa precizez un lucru. Am avut atunci doua oferte, una de la UTA si una de la Resita, ambele in aceeasi serie si ambele doreau sa se salveze de la retrogradare. Se restructurau seriile, din trei in doua, si retrogradau cate 6 echipe. S-a speculat ca as fi cerut bani foarte multi, dar n-a fost asa. A fost doar discutia pe care am purtat-o cu conducatorul UTA-ei de la vremea respectiva, pe o anumita suma, mult mai mica decat ce imi oferea Resita, dar acea suma era conditionata de ramanerea echipei in Divizia B. Adica, primeam un „leu”, dar, conform clauzei pe care acel conducator a dorit sa o treaca in contract, as fi ajuns sa il dau inapoi. Oricat de multi tii la o echipa, lumea trebuie sa stie niste lucruri. Viata de fotbalist e relativ scurta, poti sa ajungi la un nivel mai slab, iar cand ai familie, ai copil, e normal sa te duci sa castigi bani. Nu poti sa joci pe gratis, oricine ar face la fel. Resita mi-a spus atat putem sa-ti oferim, am spus „Da”, n-au durat discutiile nici 10 minute. Am terminat pe locul 5, intr-un fel, imi pare bine ca n-am facut parte din lotul aradean, pentru ca ramaneam intr-o fila neagra din istoria UTA-ei, retrogradata pentru prima data in Divizia C.... Dar nu am cerut 15.000 de euro pe jumatate de an, cum s-a vehiculat, nici vorba”.
"Puteam oferi mai mult decat altii”
"Cand am plecat de la UTA, in 1995, am spus ca doresc sa-mi inchei cariera tot aici. As fi acceptat bani mult mai putini decat li s-au oferit unor jucatori, care, cu regret, au venit, au plecat... Eu n-am fost un bun negociator, poate am si pierdut mult din aceasta cauza. Daca eram bun, poate imi negociam si eu salariul la Rapid in 2000, pe 120.000 de dolari. N-au fost chestii de bani la UTA. S-au preferat alti jucatori, au fost alte interese. M-am antrenat cu echipa la sugestia unui bun prieten din Arad, care, la randul lui, era bun prieten cu domnul Lacatus. Am stat 3 saptamani ca si cum as fi dat probe, as fi vrut o sansa macar in meciurile amicale de la Poiana Brasov, poate domnul Lacatus nu ma mai stia... Nici conducerea tehnica, nici cea administrativa nu mi-au dat nicio sansa. Imi pare rau, pentru ca cred ca as fi putut ajuta echipa mult mai mult decat au ajutat-o cei de la vremea respectiva. Eram si in conditie fizica buna, puteam sa mai joc. Tot la relatii se ajunge, daca nu esti cu cine trebuie... Dar puteam sa mai joc, linistit”.
Regrete, dupa episodul Sebis
"Cred ca impreuna cu Sandu Gaica am reusit sa formam o echipa buna, competitiva, care a castigat tot ce se putea castiga la acel nivel, Cupa Romaniei, campionatul si barajul de promovare. S-a intamplat apoi ce s-a intamplat in vara. Am o urma de regret, pentru ca atunci cand pui mult suflet, ajuti o echipa sa promoveze, atat din teren cat si din afara lui, ai o frustrare sufleteasca, in momentul in care vine altcineva si culege asa-zisele roade ale muncii tale si ia totul de-a gata. Cred ca mi se putea da si mie o sansa, domnul primar stia ca imi doream si eu sa antrenez inca de cand am acceptat sa merg la Sebis, dar a ales aceasta varianta, e foarte buna pana acum, au rezultate foarte bune momentan, sunt in grafic. Dar cred ca frustrarea ar avea-o oricine. Te duci prin toate terenurile diviziei D, unele mai putin bune, te zbati, faci tot ce poti... Dar, a fost decizia conducerii. Le-am dorit si le doresc multa bafta.”.
Drumul duce catre banca tehnica
"Am o mica dezamagire, am facut 3 ani de facultate la Educatie Fizica si Sport, inainte se faceau 4, iar la ultimul exista specializarea „Fotbal” si se acorda cardul care iti permitea sa antrenezi in Divizia C. Acum s-a schimbat si pe diploma mea scrie doar specializarea „Educatie fizica si sportiva”. Asa ca m-am inscris saptamana trecuta la cursurile organizate de FRF si sper sa gasesc o echipa, sa vad daca merge si sunt compatibil cu aceasta meserie, cum am fost cu cea de jucator. Sper sa fie bine. Daca nu, nicio problema, nu as fi primul jucator care merge pe aceasta carte si nu iese. Au fost altii mai mari, care n-au ramas in domeniu. Eu de 22 de ani sunt in fotbal si imi doresc mult sa reusesc!"
Director tehnic la UTA? Speculatii. Dar Batrana Doamna ramane in suflet
"N-am avut nicio discutie, domnul Chirila a si infirmat. Eram deschis, poate ca acceptam, poate ca refuzam, nu stiu ce s-ar fi intamplat. Au fost doar simple speculatii. Ce imi doresc eu, eu ca UTA sa revina in prima liga. Si sa-si gaseasca un investitor. E o echipa cu traditie, nu degeaba i se spune Batrana Doamna. Din tot sufletul imi doresc ca UTA sa fie unde ii e locul!”
CV Dorel Mutica
Data nasterii: 14 martie 1973.
Post: fundas central.
Echipe in prima divizie: UTA, Rapid, FC Brasov, CSM Resita, Steaua, U Craiova. A mai jucat la Lombard Papa FC (Ungaria).
14 meciuri in Cupele Europene
3 selectii in prima reprezentativa a Romaniei
http://www.sportarad.com
Obs.: Desi Dorel a obtinut cele mai mari performante din cariera ca si fundas central, mie-mi placea mai mult in perioada cand juca la UTA mijlocas dreapta
A facut parte din acea frumoasa generatie a Batranei Doamne care promova in Divizia A in 1993. Campion al Romaniei cu Rapid, apoi component al Stelei, in tricoul ambelor a infruntat pe Liverpool. A strans 247 de meciuri in Divizia A. Dupa 22 de ani petrecuti in iarba, Dorel Mutica a pus ghetele in cui si gandurile i se indreapta catre banca suspinelor. A facut inca o incursiune in trecutul care incepe la juniorii Minerului Motru.
De la Motru, la Aris
"Un an am apucat sa evoluez la juniori. A venit Costica Toma, fostul mare portar al CCA-ului, la un meci al nostru. Avea nevoie de un junior in teren pentru echipa mare si m-a luat. Am jucat cam un an si jumatate in Divizia B, apoi am venit la Aris. Aici am ajuns prin domnul Ioan Patrascu, care conducea si lotul national de juniori. Antrenorul echipei de juniori de la Motru i-a spus ca are un baiat de 14-15 ani de 1,83. Am fost convocat la lot, alaturi de domnul Patrascu era si domnul Silviu Iorgulescu. Ei mi-au propus sa vin la Arad. Si am venit, prin iarna lui 1991, era cam 10 ianuarie. Am gasit o echipa foarte frumoasa si o atmosfera senzationala. Erau fotbalisti ca “Lae” Parvu, “Sany” Labu, Sorin Iancu, Cornea, Rivis, Balint, Szel, aveam si doi ex-resiteni, libero-ul “Ghila” Utiu si Cristi Alexandru, care a jucat apoi la Gloria Bistrita si in Germania. Aici am stat jumatate de an, apoi am ajuns la UTA, cu domnul Ticleanu“.
UTA 93
"Echipa care s-a format atunci, in vara lui 1991 a fost cam aceeasi care a jucat in Divizia A, plus inca maxim trei jucatori. Venisem eu (foto, randul de sus, incadrat de George Radu si Sandu Gaica) de la Strungul, apoi Balint, Szel, Marius Grad de la Vagonul. In rest, a fost cam aceeasi echipa, cu care s-a jucat pana prin 1995. Aveam doi ani de omogenitate inainte de a promova. Cred ca - pe langa faptul ca eram o echipa necunoscuta si pana lumea te stie, ai rezultate - parcursul bun din primul an de Divizia A s-a datorat tocmai faptului ca eram omogeni. Mitu si Ungur cred ca au jucat impreuna in atac vreo 6-7 ani. Ulterior, a fost transferat un singur jucator, Marcel Coras, care, de fapt, la UTA s-a si retras. In rest, eram aceiasi”.
"Rapidul” a trecut prin Brasov si Resita
"Dupa un an si jumatate, am ajuns la Rapid. N-am avut o perioada prea stralucita atunci, eram si tanar, prima oara in Bucuresti, nu m-am acomodat prea bine. Am fost apoi jumatate de an la Brasov, cand am retrogradat. Bine, eu am ajuns in retur, cand echipa era deja „moarta”. Am avut apoi un an foarte bun la CSM Resita, la o echipa anchegata, foarte asemanatoare cu cea a UTA-ei din 1993. Am fost transferat doar eu si atacantul Jilavu”.
Din nou in Giulesti. Pentru glorie
"Am revenit apoi la Rapid, in 1998, cand, dupa parerea mea, am avut cei mai buni doi ani ai mei. Cred ca titlul cucerit atunci a fost punctul culminant, alaturi de un tur de campionat in 2003-2004, cand am intalnit in Cupele Europene pe Southampton si Liverpool, cu Steaua. Au fost si mici sincope atunci la Rapid, plecase nea’ Mircea Lucescu la Inter, venise Titi Dumitriu, care nu m-a prea bagat, dar, totusi, in anul in care am castigat campionatul, am jucat in 29 de meciuri si am dat, din postura de fundas, 4 goluri. Ulterior, am fost vicecampion, cu 31 de meciuri si 6 goluri. Acesti doi ani raman cei mai frumosi, din toate punctele de vedere, ca lot de jucatori, ca atmosfera de echipa, ca rezultate, ca absolut orice. Cand esti coleg cu Nelutu Sabau, cu Mircea Rednic, cu Danut Lupu, cu ultimul m-am inteles extraordinar, m-a ajutat mult in cariera la golurile pe care le-am marcat, centra perfect... Nu mai vorbim de Ganea, de Jean Barbu, plus acea generatie tanara si talentata – Bogdan Lobont, Adrian Iencsi, Daniel Pancu, Daniel Chirita, Marius Maldarasanu, Zeno Bundea... Plus fostul meu coleg de la nationala de tineret, Nae Stanciu, jucator format de Rapid. Mai erau Nanu, Mugur Bolohan. N-avea cine sa ne stea in cale, am luat campionatul pe valoarea colectiva”.
Dezamagirea Steaua
"Cand am ajuns eu, am avut vreo 7 meciuri fara victorie, am terminat pe un loc 4, care nu ne-a dat dreptul nici sa participam in Cupele Europene. Apoi, doi ani de zile am terminat tot pe locul 2, ramane doar acel tur de care aminteam mai devreme. Dar ramane, totusi, o perioada dezamagitoare. N-am reusit nici macar o finala de Cupa a Romaniei, au fost trei ani fara niciun trofeu, cred ca in istoria Stelei n-au mai fost trei ani fara niciun trofeu”.
Eschive pe langa doua titluri!
"Am semnat in vara lui 2000 cu Steaua (foto, alaturi de Claudiu Raducanu si Florentin Dumitru), dar am ramas la Rapid, pentru ca a existat acea dubla semnatura si a trebuit sa raman pe loc. M-a convins mai mult pe partea sentimentala domnul Lucescu, iar eu am gandit mai mult cu inima, nu cu capul. N-am plecat, iar Steaua a luat campionatul! In fine, am ajuns la Steaua in 2002-2003 si atunci a luat Rapidul campionatul, cu Mircea Rednic. In 2004 am avut oferta de la Dinamo, dar am ramas la Steaua in timp ce Dinamo lua campionatul! N-am simtit momentele, puteam sa-mi adaug in palmares inca doua titluri. Si unul e greu de atins, darmite trei, cu trei echipe diferite, pentru un jucator de provincie.... Din Arad, campioni au mai fost Claudiu Dragan, Roland Nagy si Cristi Panin. Una peste alta, tinand cont de unde am plecat, fara niciun sprijin, din partea nimanui, am ajuns unde am ajuns pe forte proprii si pe ce am aratat in teren. Poate daca aveam si eu un impresar care sa ma ajute in anumite momente, poate ca as fi prins si eu, nu neaparat Spania, Italia, dar in Germania, Olanda, Cipru, Grecia, Turcia as fi facut fata. N-a fost sa fie”.
Liverpool – cea mai frumoasa amintire
"Cu Rapid n-am jucat decat acasa, cand am pierdut 0-1. Cu Steaua, in schimb, au fost meciuri mai bune, atat din partea mea, cat si ca echipa. Liverpool ne-a eliminat atunci cu un 1-1 la Bucuresti si cu 1-0 in Anglia (foto, in duel cu Emile Heskey). Daca iti mai aduci aminte, am avut un penalty clar, la 0-0, in urma unui contact dintre Claudiu Raducanu si un fundas central al lor, Biscan. Am caseta, chiar televiziunea engleza a insistat mult pe acea faza. Asta e, e greu sa te pui cu granzii, dar vreau sa spun ca ramane cea mai frumoasa amintire. E incredibil sa te afli pe Anfield Road si sa joci. Peste 40.000 de oameni fac o atmosfera incredibila. A fost momentul meu de varf. Sa joci acolo, te simti cu adevarat, nu neaparat fotbalist, dar macar jucator de fotbal. Pentru mine, fotbalistii sunt cei care joaca in Champions League sau in finale de Campionate Europene si Mondiale. Am mai jucat si cu Rapid pe Parc des Princes, contra lui PSG, dar nu era aceeasi atmosfera, din capacitatea de 50.000, nu stiu daca au fost 20.000. In schimb, pentru cei din Liverpool, nu conteaza ca echipa lor intalneste Steaua, BATE Borisov sau orice alta echipa, stadionul este full, iar fanii ii sustin pe jucatori pana in minutul 190, nu 90!”
Si in "tricolor”
„In iarna lui 2000 am fost convocat de domnul Emeric Jenei la un turneu in Cipru, turneu pe care echipa nationala il facea care se facea aproape in fiecare an din acea perioada. Initial n-ar fi trebuit sa fie meciuri oficiale, dar apoi sa-a decis sa conteze pentru palmares, deci am 3 meciuri sub „tricolor”. Am avut in jur de 15 selectii si la loturile de juniori si aprope 30 la tineret. N-am avut sansa sa fiu la echipa nationala mare, erau atunci acei jucatori din „Generatia de Aur”, era greu sa patrunzi si in lotul largit”.
Pe bani mai putini
"N-am prins nici momentul in care au crescut contractele din Divizia A. Pe atunci erau cazuri doar la echipele de top, acum au aparut multe echipe care platesc foarte-foarte bine. Salariile au trecut de 100.000 de euro, pe timpul nostru daca erau 25-30.000 de dolari pe an, era bine. Daca aveai 40.000, erai bun. Poate multa lume are tendinta sa spuna „Lasa ca a jucat acolo”. Nu, noi n-am prins momentele de acum, cu sute de mii de euro la calificari in Champions League...”
Revenire esuata la UTA
"Era in returul editiei 2005-2006. A fost o discutie de principiu cu cine conducea clubul atunci si vreau sa precizez un lucru. Am avut atunci doua oferte, una de la UTA si una de la Resita, ambele in aceeasi serie si ambele doreau sa se salveze de la retrogradare. Se restructurau seriile, din trei in doua, si retrogradau cate 6 echipe. S-a speculat ca as fi cerut bani foarte multi, dar n-a fost asa. A fost doar discutia pe care am purtat-o cu conducatorul UTA-ei de la vremea respectiva, pe o anumita suma, mult mai mica decat ce imi oferea Resita, dar acea suma era conditionata de ramanerea echipei in Divizia B. Adica, primeam un „leu”, dar, conform clauzei pe care acel conducator a dorit sa o treaca in contract, as fi ajuns sa il dau inapoi. Oricat de multi tii la o echipa, lumea trebuie sa stie niste lucruri. Viata de fotbalist e relativ scurta, poti sa ajungi la un nivel mai slab, iar cand ai familie, ai copil, e normal sa te duci sa castigi bani. Nu poti sa joci pe gratis, oricine ar face la fel. Resita mi-a spus atat putem sa-ti oferim, am spus „Da”, n-au durat discutiile nici 10 minute. Am terminat pe locul 5, intr-un fel, imi pare bine ca n-am facut parte din lotul aradean, pentru ca ramaneam intr-o fila neagra din istoria UTA-ei, retrogradata pentru prima data in Divizia C.... Dar nu am cerut 15.000 de euro pe jumatate de an, cum s-a vehiculat, nici vorba”.
"Puteam oferi mai mult decat altii”
"Cand am plecat de la UTA, in 1995, am spus ca doresc sa-mi inchei cariera tot aici. As fi acceptat bani mult mai putini decat li s-au oferit unor jucatori, care, cu regret, au venit, au plecat... Eu n-am fost un bun negociator, poate am si pierdut mult din aceasta cauza. Daca eram bun, poate imi negociam si eu salariul la Rapid in 2000, pe 120.000 de dolari. N-au fost chestii de bani la UTA. S-au preferat alti jucatori, au fost alte interese. M-am antrenat cu echipa la sugestia unui bun prieten din Arad, care, la randul lui, era bun prieten cu domnul Lacatus. Am stat 3 saptamani ca si cum as fi dat probe, as fi vrut o sansa macar in meciurile amicale de la Poiana Brasov, poate domnul Lacatus nu ma mai stia... Nici conducerea tehnica, nici cea administrativa nu mi-au dat nicio sansa. Imi pare rau, pentru ca cred ca as fi putut ajuta echipa mult mai mult decat au ajutat-o cei de la vremea respectiva. Eram si in conditie fizica buna, puteam sa mai joc. Tot la relatii se ajunge, daca nu esti cu cine trebuie... Dar puteam sa mai joc, linistit”.
Regrete, dupa episodul Sebis
"Cred ca impreuna cu Sandu Gaica am reusit sa formam o echipa buna, competitiva, care a castigat tot ce se putea castiga la acel nivel, Cupa Romaniei, campionatul si barajul de promovare. S-a intamplat apoi ce s-a intamplat in vara. Am o urma de regret, pentru ca atunci cand pui mult suflet, ajuti o echipa sa promoveze, atat din teren cat si din afara lui, ai o frustrare sufleteasca, in momentul in care vine altcineva si culege asa-zisele roade ale muncii tale si ia totul de-a gata. Cred ca mi se putea da si mie o sansa, domnul primar stia ca imi doream si eu sa antrenez inca de cand am acceptat sa merg la Sebis, dar a ales aceasta varianta, e foarte buna pana acum, au rezultate foarte bune momentan, sunt in grafic. Dar cred ca frustrarea ar avea-o oricine. Te duci prin toate terenurile diviziei D, unele mai putin bune, te zbati, faci tot ce poti... Dar, a fost decizia conducerii. Le-am dorit si le doresc multa bafta.”.
Drumul duce catre banca tehnica
"Am o mica dezamagire, am facut 3 ani de facultate la Educatie Fizica si Sport, inainte se faceau 4, iar la ultimul exista specializarea „Fotbal” si se acorda cardul care iti permitea sa antrenezi in Divizia C. Acum s-a schimbat si pe diploma mea scrie doar specializarea „Educatie fizica si sportiva”. Asa ca m-am inscris saptamana trecuta la cursurile organizate de FRF si sper sa gasesc o echipa, sa vad daca merge si sunt compatibil cu aceasta meserie, cum am fost cu cea de jucator. Sper sa fie bine. Daca nu, nicio problema, nu as fi primul jucator care merge pe aceasta carte si nu iese. Au fost altii mai mari, care n-au ramas in domeniu. Eu de 22 de ani sunt in fotbal si imi doresc mult sa reusesc!"
Director tehnic la UTA? Speculatii. Dar Batrana Doamna ramane in suflet
"N-am avut nicio discutie, domnul Chirila a si infirmat. Eram deschis, poate ca acceptam, poate ca refuzam, nu stiu ce s-ar fi intamplat. Au fost doar simple speculatii. Ce imi doresc eu, eu ca UTA sa revina in prima liga. Si sa-si gaseasca un investitor. E o echipa cu traditie, nu degeaba i se spune Batrana Doamna. Din tot sufletul imi doresc ca UTA sa fie unde ii e locul!”
CV Dorel Mutica
Data nasterii: 14 martie 1973.
Post: fundas central.
Echipe in prima divizie: UTA, Rapid, FC Brasov, CSM Resita, Steaua, U Craiova. A mai jucat la Lombard Papa FC (Ungaria).
14 meciuri in Cupele Europene
3 selectii in prima reprezentativa a Romaniei