02-05-2011, 08:48 AM
Pages: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 53 54 55 56 57 58 59 60
21-05-2011, 08:59 AM
joaca de-a referendumul a mai functionat odata la romani :
http://voxpublica.realitatea.net/politic...63211.html
Preşedintele Băsescu a declarat ieri la TVR că noul proiect de Constituţie ar trebui să treacă de Parlament până la alegerile locale din primăvara lui 2012. În acest fel, noua Constituţie, cu parlament unicameral inclus, să poată fi validată prin referendum în acelaşi timp cu alegerea oficialităţilor locale.
Cu alte cuvinte, pentru că economia e bine merci, la temelia politicii autohtone stau disputele întemeiate asupra politicilor publice, iar mulţi dintre românii plecaţi în străinătate se gândesc să se întoarcă definitiv în ţară, preşedintele nostru de partid şi de stat a hotărât că acum ar fi momentul cel mai potrivit să înnoim şi legea fundamentală. Probabil că Traian Băsescu nu era sigur că va intra în istorie pentru inspirata idee de a-l promova pe Emil Boc premier. Avea nevoie de o nouă Constituţie pentru o astfel de certitudine.
Şi aici, lăsând gluma la o parte, Traian Băsescu are într-adevăr dreptate. Prin acest al doilea mandat, el are tot dreptul să ocupe un loc proeminent în istoria post-comunistă a României. Va fi vecin acolo cu Ion Iliescu. Eforturile sale sistematice de a sfărâma asezământul constituţional al ţării merită să figureze alături de memorabilele “campanii de convingere” din anii 90 cunoscute sub numele de mineriade.
De ce? Pentru că:
1. În interesul său personal şi al partidului pe care îl conduce, Traian Băsescu îşi permite să apeleze la referendum popular pentru schimbări FUNDAMENTALE în momente de conflict şi subiectivism MAXIM.
2. În viziunea prezidenţială, un referendum are rost numai dacă există şanse substanţiale ca să slujească intereselor pecuniare şi electorale ale PDL. Altfel este pierdere de timp şi bani.
3. Traian Băsescu nu ezită să prezinte ca realizabile obiective imposibil de atins prin mijloace legale. Nu există majorităţi de două treimi în fiecare Cameră pentru ca revizuirea Constituţiei să poată avea loc în următorii ani, aşa cum prevede legea.
Actualul preşedinte şi-a câştigat actualul mandat folosind magistral, dar fără scrupule, stratagema cu reducerea numărului de parlamentari şi desfiinţarea Senatului. Cu ajutorul premierului Boc şi a ministrului de interne Vasile Blaga şi folosind din plin lipsa de reacţie a adversarilor politici, PNL şi PSD, Traian Băsescu a încălcat atunci toate regulile europene ale unui referendum civilizat.
Potrivit recomandărilor Comisiei de la Veneţia, organismul juridic specializat în chestiuni electorale al Consiliului Europei, un referendum NU TREBUIE să aibă loc în acelaşi timp cu un scrutin electoral. Referendumul priveşte o chestiune de organizare a comunităţii care necesită o atitudine OBIECTIVĂ a publicului – e bine sau e rău să avem 300 de parlamentari?. Alegerile, presupunând votul asupra unor persoane, au o importantă componentă subiectivă – îmi place sau nu îmi place candidatul x sau y? Cu alte cuvinte, să nu votăm o Constituţie după chipul lui Iliescu sau Băsescu, ci una care să se potrivească societăţii pe termen lung, aşa încât ţara să aibă stabilitate politică, baza prosperităţii economice. (Este şi motivul pentru care costurile unui referendum constituţional, organizat separat de alegeri, sunt irelevante în raport cu beneficiile).
O a doua foarte importantă recomandare a Comisiei de la Veneţia spune că la un referendum cetăţenii trebuie să răspundă la O SINGURĂ ÎNTREBARE, nu la mai multe. În acest fel, campaniile de informare sunt mult mai eficiente, iar cetăţeanul poate răspunde în cunoştinţă de cauză. (Din acest punct de vedere , cele şapte întrebări de la referendumul în discuţie pentru Bucureşti sunt pur şi simplu o atrocitate).
Din păcate însă, nici una dintre cele două recomandări ale experţilor europeni nu a fost respectată în 2009. În calitate de candidat la prezidenţiale, Traian Băsescu a reuşit în schimb să livreze prin referendum cea mai populistă explicaţie pentru starea de fapt şi cel mai facil conflict electoral. Folosindu-se de temerile şi exagerbând dezamăgirea românilor pentru proprii conducători, Traian Băsescu le-a spus alegătorilor că el e bun, parlamentarii sunt răi şi cheltuitori, iar mogulii îi sprijină pentru că trăiesc din sângele poporului.
Nimeni, nici din PDL, nici din PSD sau PNL, nici din organizaţiile civice, nu a explicat atunci ce se întâmplă de fapt. Nu s-au luat în considerare nici măcar argumentele comisiei prezidenţiale pentru modificarea Constituţiei în care se spunea clar că nu costurile per parlamentar contează, ci eficienţa Parlamentului şi că parlamentele unicamerale votează repede şi prost, iar cele bicamerale ceva mai încet, dar mai profesionist (vezi şi http://www.romanialibera.ro/actualitate/...69802.html ). A contat doar că Traian Băsescu avea nevoie de un partener de duel ca să câştige alegerile şi că Parlamentul era sacul de box ideal. Cu spinări de moluşte, PSD şi PNL nu au îndrăznit să-l apere. Iar acum în criză de profesionişti şi de idei, Traian Băsescu revine şi declară că voinţa poporului trebuie respectată…
Voinţa poporului….Nu e vorba de nici un fel de voinţă a poporului, ci de resuscitarea conflictului simbolic “Băsescu cel bun – parlamentarii/politicienii cei răi”. Preşedintele speră probabil că urciorul merge totuşi de două ori la apă şi că schema care l-a ajutat să devină preşedinte a doua oară, în 2009, îl va ajuta să-şi salveze acum partidul.
Că puţin îi pasă lui Traian Băsescu de părerea oamenilor se vede limpede din ceea ce a spus în legătură cu referendumul pentru desfiinţarea sectoarelor Bucureştiului. Spre deosebire de referendumul pentru unicameral unde vocea poporului este din cale-afară de importantă şi absolut avizată, când vine vorba despre un referendum în cel mai informat oraş din ţară, dar pe care PDL stă să-l piardă, Traian Băsescu spune nici mai mult, nici mai puţin că bucureştenii nu sunt în stare să ştie de ce gândesc cum gândesc: “Mi se pare că s-a exagerat! Sigur că cetăţenii vor spune: “Vreau să am primar de sector”. Cetăţeanul nu ştie ce este în spatele unei astfel de dorinţe a lui!”
Nu cumva lucrurile stau fundamental altfel? Nu cumva alegătorii trebuie să voteze şi într-un caz şi în altul în cunoştinţă de cauză? Nu cumva e cazul ca oamenii să fie puşi în situaţia de a răspunde la întrebări clare, cu răspunsuri închise de tip da/nu pentru a putea fi înregistrate corect? Nu cumva trebuie să amânăm modificarea Constituţiei până când va exista posibilitatea unui dialog civilizat între putere şi opoziţie? Ca să nu ajungem să o schimbăm apoi la fiecare mandat? Poate că e cazul să renunţăm la clişeele comunistoide şi toxice că parlamentarii sunt răi şi trebuie stârpiţi cu insecticid ca gândacii. Poate e cazul ca societatea românească să renunţe să se mai lovească astfel cu pumnii în cap ca un om bolnav de nervi. Asta făceau în felul lor şi minerii. Nu?
PS. Citesc o declaraţie a lui Crin Antonescu cum că e cazul ca preşedintele să fie suspendat. Traian Băsescu are toate motivele să aprecieze ideea; e băgat în seamă. Cel mai rău lucru ce i se poate întâmpla e să fie ignorat de adversari
http://voxpublica.realitatea.net/politic...63211.html
Preşedintele Băsescu a declarat ieri la TVR că noul proiect de Constituţie ar trebui să treacă de Parlament până la alegerile locale din primăvara lui 2012. În acest fel, noua Constituţie, cu parlament unicameral inclus, să poată fi validată prin referendum în acelaşi timp cu alegerea oficialităţilor locale.
Cu alte cuvinte, pentru că economia e bine merci, la temelia politicii autohtone stau disputele întemeiate asupra politicilor publice, iar mulţi dintre românii plecaţi în străinătate se gândesc să se întoarcă definitiv în ţară, preşedintele nostru de partid şi de stat a hotărât că acum ar fi momentul cel mai potrivit să înnoim şi legea fundamentală. Probabil că Traian Băsescu nu era sigur că va intra în istorie pentru inspirata idee de a-l promova pe Emil Boc premier. Avea nevoie de o nouă Constituţie pentru o astfel de certitudine.
Şi aici, lăsând gluma la o parte, Traian Băsescu are într-adevăr dreptate. Prin acest al doilea mandat, el are tot dreptul să ocupe un loc proeminent în istoria post-comunistă a României. Va fi vecin acolo cu Ion Iliescu. Eforturile sale sistematice de a sfărâma asezământul constituţional al ţării merită să figureze alături de memorabilele “campanii de convingere” din anii 90 cunoscute sub numele de mineriade.
De ce? Pentru că:
1. În interesul său personal şi al partidului pe care îl conduce, Traian Băsescu îşi permite să apeleze la referendum popular pentru schimbări FUNDAMENTALE în momente de conflict şi subiectivism MAXIM.
2. În viziunea prezidenţială, un referendum are rost numai dacă există şanse substanţiale ca să slujească intereselor pecuniare şi electorale ale PDL. Altfel este pierdere de timp şi bani.
3. Traian Băsescu nu ezită să prezinte ca realizabile obiective imposibil de atins prin mijloace legale. Nu există majorităţi de două treimi în fiecare Cameră pentru ca revizuirea Constituţiei să poată avea loc în următorii ani, aşa cum prevede legea.
Actualul preşedinte şi-a câştigat actualul mandat folosind magistral, dar fără scrupule, stratagema cu reducerea numărului de parlamentari şi desfiinţarea Senatului. Cu ajutorul premierului Boc şi a ministrului de interne Vasile Blaga şi folosind din plin lipsa de reacţie a adversarilor politici, PNL şi PSD, Traian Băsescu a încălcat atunci toate regulile europene ale unui referendum civilizat.
Potrivit recomandărilor Comisiei de la Veneţia, organismul juridic specializat în chestiuni electorale al Consiliului Europei, un referendum NU TREBUIE să aibă loc în acelaşi timp cu un scrutin electoral. Referendumul priveşte o chestiune de organizare a comunităţii care necesită o atitudine OBIECTIVĂ a publicului – e bine sau e rău să avem 300 de parlamentari?. Alegerile, presupunând votul asupra unor persoane, au o importantă componentă subiectivă – îmi place sau nu îmi place candidatul x sau y? Cu alte cuvinte, să nu votăm o Constituţie după chipul lui Iliescu sau Băsescu, ci una care să se potrivească societăţii pe termen lung, aşa încât ţara să aibă stabilitate politică, baza prosperităţii economice. (Este şi motivul pentru care costurile unui referendum constituţional, organizat separat de alegeri, sunt irelevante în raport cu beneficiile).
O a doua foarte importantă recomandare a Comisiei de la Veneţia spune că la un referendum cetăţenii trebuie să răspundă la O SINGURĂ ÎNTREBARE, nu la mai multe. În acest fel, campaniile de informare sunt mult mai eficiente, iar cetăţeanul poate răspunde în cunoştinţă de cauză. (Din acest punct de vedere , cele şapte întrebări de la referendumul în discuţie pentru Bucureşti sunt pur şi simplu o atrocitate).
Din păcate însă, nici una dintre cele două recomandări ale experţilor europeni nu a fost respectată în 2009. În calitate de candidat la prezidenţiale, Traian Băsescu a reuşit în schimb să livreze prin referendum cea mai populistă explicaţie pentru starea de fapt şi cel mai facil conflict electoral. Folosindu-se de temerile şi exagerbând dezamăgirea românilor pentru proprii conducători, Traian Băsescu le-a spus alegătorilor că el e bun, parlamentarii sunt răi şi cheltuitori, iar mogulii îi sprijină pentru că trăiesc din sângele poporului.
Nimeni, nici din PDL, nici din PSD sau PNL, nici din organizaţiile civice, nu a explicat atunci ce se întâmplă de fapt. Nu s-au luat în considerare nici măcar argumentele comisiei prezidenţiale pentru modificarea Constituţiei în care se spunea clar că nu costurile per parlamentar contează, ci eficienţa Parlamentului şi că parlamentele unicamerale votează repede şi prost, iar cele bicamerale ceva mai încet, dar mai profesionist (vezi şi http://www.romanialibera.ro/actualitate/...69802.html ). A contat doar că Traian Băsescu avea nevoie de un partener de duel ca să câştige alegerile şi că Parlamentul era sacul de box ideal. Cu spinări de moluşte, PSD şi PNL nu au îndrăznit să-l apere. Iar acum în criză de profesionişti şi de idei, Traian Băsescu revine şi declară că voinţa poporului trebuie respectată…
Voinţa poporului….Nu e vorba de nici un fel de voinţă a poporului, ci de resuscitarea conflictului simbolic “Băsescu cel bun – parlamentarii/politicienii cei răi”. Preşedintele speră probabil că urciorul merge totuşi de două ori la apă şi că schema care l-a ajutat să devină preşedinte a doua oară, în 2009, îl va ajuta să-şi salveze acum partidul.
Că puţin îi pasă lui Traian Băsescu de părerea oamenilor se vede limpede din ceea ce a spus în legătură cu referendumul pentru desfiinţarea sectoarelor Bucureştiului. Spre deosebire de referendumul pentru unicameral unde vocea poporului este din cale-afară de importantă şi absolut avizată, când vine vorba despre un referendum în cel mai informat oraş din ţară, dar pe care PDL stă să-l piardă, Traian Băsescu spune nici mai mult, nici mai puţin că bucureştenii nu sunt în stare să ştie de ce gândesc cum gândesc: “Mi se pare că s-a exagerat! Sigur că cetăţenii vor spune: “Vreau să am primar de sector”. Cetăţeanul nu ştie ce este în spatele unei astfel de dorinţe a lui!”
Nu cumva lucrurile stau fundamental altfel? Nu cumva alegătorii trebuie să voteze şi într-un caz şi în altul în cunoştinţă de cauză? Nu cumva e cazul ca oamenii să fie puşi în situaţia de a răspunde la întrebări clare, cu răspunsuri închise de tip da/nu pentru a putea fi înregistrate corect? Nu cumva trebuie să amânăm modificarea Constituţiei până când va exista posibilitatea unui dialog civilizat între putere şi opoziţie? Ca să nu ajungem să o schimbăm apoi la fiecare mandat? Poate că e cazul să renunţăm la clişeele comunistoide şi toxice că parlamentarii sunt răi şi trebuie stârpiţi cu insecticid ca gândacii. Poate e cazul ca societatea românească să renunţe să se mai lovească astfel cu pumnii în cap ca un om bolnav de nervi. Asta făceau în felul lor şi minerii. Nu?
PS. Citesc o declaraţie a lui Crin Antonescu cum că e cazul ca preşedintele să fie suspendat. Traian Băsescu are toate motivele să aprecieze ideea; e băgat în seamă. Cel mai rău lucru ce i se poate întâmpla e să fie ignorat de adversari
21-05-2011, 02:12 PM
Un grup de 42 de senatori (40 PSD din 42, unul independent şi un democrat liberal) au iniţiat un proiect de lege privind asigurarea ordinii şi liniştii publice, care prevede, între altele: amuţirea muzicii la terase după ora 22, necesitatea obţinerii aprobării SCRISE a tuturor vecinilor ce ar putea fi deranjaţi în cazul organizării unei petreceri în propria locuinţă, interzicerea consumului de băuturi alcoolice în parcuri, pe stadioane şi străzi, interzicerea portului oricăror obiecte contondente sau de autoapărare, inclusiv interzicerea cuţitelor de bucătărie în propria maşină.
"În cazul unor evenimente familiale, depăşirea limitelor de zgomot admise se poate face numai cu acordul scris al locuitorilor din imobil sau din imediata vecinătate", se scrie în proiectul de lege.
De asemenea, în localurile publice situate în imobilele cu destinaţia de locuinţă, programul muzical poate fi difuzat după ora 22 doar dacă localul este izolat fonic şi patronii obţin aprobarea scrisă a locatarilor imobilului şi a celor din imediata vecinătate.
Primarii din staţiunile turistice vor putea reglementa alte orare de funcţionare ale teraselor "după consultarea cetăţenilor". Sinaia şi Mamaia se pot pregăti de referendum!
Ieşirea la picnic - cu aprobarea poliţiştilor
Proiectul prevede şi limitarea auto-protecţiei, prin interzicerea purtării spray-urilor lacrimogene sau paralizante şi a oricăror obiecte contondente în locuri publice, mijloace de transport în comun. Nerespectarea acestei reguli este considerată infracţiune şi va fi sancţionată cu închisoarea de la 6 luni, la 5 ani! Pe de altă parte, folosirea unui spray lacrimogen sau paralizant asupra unei persoane sau grup de persoane este sancţionată doar contravenţional, "dacă nu s-au produs vătămări ale integrităţii corporale".
Obiectele contondente şi ascuţite (inclusiv cuţitele) şi dispozitivele care generează şocuri electrice nu vor fi tolerate nici în maşinile proprietate personală - tot infracţiune se consideră şi încălcarea acestei prevederi. Dacă vrei să ieşi la un picnic şi vrei să iei un cuţit cu tine, să tranşezi carne pentru grătar, ai nevoie de aprobarea poliţiştilor.
Tot între 6 luni şi 5 ani de închisoare vor face cei care refuză să îşi decline identitatea sau să se legitimeze în faţa poliţiştilor, având şi un comportament jignitor faţă de aceştia. La fel vor fi sancţionaţi şoferii care nu opresc autovehiculul la semnalele poliţiştilor, precum şi cei care scriu în procesele verbale de constatare a contravenţiilor "expresii jignitoare".
"Săvârşirea a trei sau mai multe contravenţii în timp de un an, urmate de refuzul de a fi achitate" se sancţionează cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani, susţin senatorii.
Contravenţii vor fi considerate:
"Hărţuirea unei persoane prin apelarea repetată la telefon, sonerie, interfon, bătăi în uşi sau ferestre, în scopul de a-i crea o stare de disconfort".
"Lăsarea în libertate ori fără supraveghere a animalelor domestice sau de companie care prezintă pericol public pentru persoane şi bunuri de orice fel, inclusiv pentru culturile agricole şi plantaţiile ce aparţin domeniului public sau privat, ori pentru circulaţia rutieră".
"Consumul de băuturi alcoolice pe stradă, în parcuri, stadioane, baze sportive, instituţii culturale şi de învăţământ, săli de spectacole, unităţi economice, mijloace de transport în comun, autogări, gări şi aeroporturi sau alte locuri publice, indiferent de forma de proprietate".
Relaţiile sexuale în locurile publice
Primarul, convertit în poliţist
Constatarea şi sancţionarea contravenţiilor se va face nu doar de către agenţii de ordine (poliţişti, jandarmi) ci şi către... "Primar şi împuterniciţii acestuia".
Iniţiatorul susţine că are girul poliţiştilor
Autorul proiectului de lege este senatorul PSD Adrian Ţuţuianu. Acesta declară, pentru gândul, că "îşi asumă" toate prevederile proiectului. "Ştiu bine ce am făcut şi îmi asum ce fac. Articolele trebuie citite prin interpretare juridică, nu gramaticală. M-am consultat cu sindicatele poliţiştilor în întocmirea acestui proiect".
Mircea Geoană, preşedintele Senatului, semnatar, şi el, al iniţiativei legislative, a mărturisit că nu ştie nimic concret depsre proiect. "Îmi trec prin mâini mii de documente, nu ştiu ce conţin fiecare. Dar o să verific despre ce este vorba", a declarat Geoană, pentru gândul.
Senatorul PSD Titus Corlăţean admite că nu a lecturat proiectul de lege. "Recunosc, am semnat proiectul la rugămintea colegului Ţuţuianu, fără a-l citi şi bazându-mă pe ce mi-a spus domnia sa, în linii mari, despre proiect. Dar, dacă sunt imperfecţiuni, vor fi ameliorate în procesul legislativ", spune Corlăţean.
Senatorul Ecaterina Andronescu a declarat că a citit proiectul de lege, dar susţine că într-o variantă care nu conţinea prevederile în legătură cu care am rugat-o să se pronunţe (incriminarea penală a portului de spray-uri lacrimogene, a cuţitelor în maşină etc): "Nu existau aceste articole. Mi s-a spus că proiectul va mai fi îmbunătăţit, dar nu văd cum asta e o îmbunătăţire. Chiar mă deranjează. Dar, vă asigur, că nu aşa va trece proiectul de comisii".
http://www.gandul.info/news/muzica-la-te...re-8277453
Trist! Orice tampit ajuns in parlament vrea sa se evidentieze, pacat ca prin prostie. Bine ca aici in Danemarca pot bea astia pana pica pe stadion si baze sportive inca mai vin ei si te indreaba daca mai doresti. Prost mod de a gandii au, speram ca anul 2011 sa ii duca cu mintea mai aproape de civilizatie, dar nici o speranta. Sper sa nu treaca proiectul cu incompetenta de care dau dovada politicienii actuali.
"În cazul unor evenimente familiale, depăşirea limitelor de zgomot admise se poate face numai cu acordul scris al locuitorilor din imobil sau din imediata vecinătate", se scrie în proiectul de lege.
De asemenea, în localurile publice situate în imobilele cu destinaţia de locuinţă, programul muzical poate fi difuzat după ora 22 doar dacă localul este izolat fonic şi patronii obţin aprobarea scrisă a locatarilor imobilului şi a celor din imediata vecinătate.
Primarii din staţiunile turistice vor putea reglementa alte orare de funcţionare ale teraselor "după consultarea cetăţenilor". Sinaia şi Mamaia se pot pregăti de referendum!
Ieşirea la picnic - cu aprobarea poliţiştilor
Proiectul prevede şi limitarea auto-protecţiei, prin interzicerea purtării spray-urilor lacrimogene sau paralizante şi a oricăror obiecte contondente în locuri publice, mijloace de transport în comun. Nerespectarea acestei reguli este considerată infracţiune şi va fi sancţionată cu închisoarea de la 6 luni, la 5 ani! Pe de altă parte, folosirea unui spray lacrimogen sau paralizant asupra unei persoane sau grup de persoane este sancţionată doar contravenţional, "dacă nu s-au produs vătămări ale integrităţii corporale".
Obiectele contondente şi ascuţite (inclusiv cuţitele) şi dispozitivele care generează şocuri electrice nu vor fi tolerate nici în maşinile proprietate personală - tot infracţiune se consideră şi încălcarea acestei prevederi. Dacă vrei să ieşi la un picnic şi vrei să iei un cuţit cu tine, să tranşezi carne pentru grătar, ai nevoie de aprobarea poliţiştilor.
Tot între 6 luni şi 5 ani de închisoare vor face cei care refuză să îşi decline identitatea sau să se legitimeze în faţa poliţiştilor, având şi un comportament jignitor faţă de aceştia. La fel vor fi sancţionaţi şoferii care nu opresc autovehiculul la semnalele poliţiştilor, precum şi cei care scriu în procesele verbale de constatare a contravenţiilor "expresii jignitoare".
"Săvârşirea a trei sau mai multe contravenţii în timp de un an, urmate de refuzul de a fi achitate" se sancţionează cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani, susţin senatorii.
Contravenţii vor fi considerate:
"Hărţuirea unei persoane prin apelarea repetată la telefon, sonerie, interfon, bătăi în uşi sau ferestre, în scopul de a-i crea o stare de disconfort".
"Lăsarea în libertate ori fără supraveghere a animalelor domestice sau de companie care prezintă pericol public pentru persoane şi bunuri de orice fel, inclusiv pentru culturile agricole şi plantaţiile ce aparţin domeniului public sau privat, ori pentru circulaţia rutieră".
"Consumul de băuturi alcoolice pe stradă, în parcuri, stadioane, baze sportive, instituţii culturale şi de învăţământ, săli de spectacole, unităţi economice, mijloace de transport în comun, autogări, gări şi aeroporturi sau alte locuri publice, indiferent de forma de proprietate".
Relaţiile sexuale în locurile publice
Primarul, convertit în poliţist
Constatarea şi sancţionarea contravenţiilor se va face nu doar de către agenţii de ordine (poliţişti, jandarmi) ci şi către... "Primar şi împuterniciţii acestuia".
Iniţiatorul susţine că are girul poliţiştilor
Autorul proiectului de lege este senatorul PSD Adrian Ţuţuianu. Acesta declară, pentru gândul, că "îşi asumă" toate prevederile proiectului. "Ştiu bine ce am făcut şi îmi asum ce fac. Articolele trebuie citite prin interpretare juridică, nu gramaticală. M-am consultat cu sindicatele poliţiştilor în întocmirea acestui proiect".
Mircea Geoană, preşedintele Senatului, semnatar, şi el, al iniţiativei legislative, a mărturisit că nu ştie nimic concret depsre proiect. "Îmi trec prin mâini mii de documente, nu ştiu ce conţin fiecare. Dar o să verific despre ce este vorba", a declarat Geoană, pentru gândul.
Senatorul PSD Titus Corlăţean admite că nu a lecturat proiectul de lege. "Recunosc, am semnat proiectul la rugămintea colegului Ţuţuianu, fără a-l citi şi bazându-mă pe ce mi-a spus domnia sa, în linii mari, despre proiect. Dar, dacă sunt imperfecţiuni, vor fi ameliorate în procesul legislativ", spune Corlăţean.
Senatorul Ecaterina Andronescu a declarat că a citit proiectul de lege, dar susţine că într-o variantă care nu conţinea prevederile în legătură cu care am rugat-o să se pronunţe (incriminarea penală a portului de spray-uri lacrimogene, a cuţitelor în maşină etc): "Nu existau aceste articole. Mi s-a spus că proiectul va mai fi îmbunătăţit, dar nu văd cum asta e o îmbunătăţire. Chiar mă deranjează. Dar, vă asigur, că nu aşa va trece proiectul de comisii".
http://www.gandul.info/news/muzica-la-te...re-8277453
Trist! Orice tampit ajuns in parlament vrea sa se evidentieze, pacat ca prin prostie. Bine ca aici in Danemarca pot bea astia pana pica pe stadion si baze sportive inca mai vin ei si te indreaba daca mai doresti. Prost mod de a gandii au, speram ca anul 2011 sa ii duca cu mintea mai aproape de civilizatie, dar nici o speranta. Sper sa nu treaca proiectul cu incompetenta de care dau dovada politicienii actuali.
23-05-2011, 09:49 AM
De fapt toata pulimea asta din Parlament in propria incompetenta nu gaseste altceva mai bun de facut decat sa iasa in fata prin tot felul de propuneri mai mult sau mai putin ridicole. Cum nu-i duc capurile alea seci sa gandeasca niste legi cu adevarat utile in sectoarele problematice, ies in fata cu tot felul de bazaconii.
Astia sunt genul ala de parlamentari care nu au avut nicio o luare de pozitie si acum colac peste pupaza s-au asociat mai multi pentru singuri ar fi fost sfiosi si nu i-ar fi dus capul nici macar atat.
Astia sunt genul ala de parlamentari care nu au avut nicio o luare de pozitie si acum colac peste pupaza s-au asociat mai multi pentru singuri ar fi fost sfiosi si nu i-ar fi dus capul nici macar atat.
31-05-2011, 11:10 AM
O putere de rahat se luptă cu o opoziție de rahat
http://standard.money.ro/macro/o-putere-...18616.html
http://standard.money.ro/macro/o-putere-...18616.html
07-09-2011, 03:41 PM
Cum cîştigă PDL. Schema de joc
Doru Buşcu
USL îşi trăieşte vacanţa de vară din plin. Comandă sondaje din care PDL iese zdrobit, colorează harta în galben şi roşu după judeţele împărţite şi nechează fericită la Antena 3. Văzută de sus, de pe buza craterului învăluit de negură al Cotrocenilor, Alianţa aduce cu fotografia Hiroshimei înainte de bombardament.
În crater se coc multe. Printre gaze toxice şi bolboroseli, creşte strategia de reinstalare, în noiembrie 2012, a nemuritorului guvern Boc. Toată povestea pare o lavă electorală, dar ştiţi proverbul: o lavă la vremea ei e un lucru cu temei. Şi acum, strategia:
1. Comasarea alegerilor parlamentare cu cele locale prin noua lege electorală pe care coaliţia de la guvernare o va trece cu uşurinţă în sesiunea din toamnă.
2. Modificarea sistemului de vot, în interiorul aceleiaşi legi. |ntre revenirea listelor şi uninominalul necompensat, dintr-un singur tur, e loc pentru sistemul german de vot unic netransferabil care avantajează pe cel care numără voturile şi care, în mod sigur, nu e neamţ.
3. Noua lege electorala are două efecte:
- reproducerea rezultatelor de la locale la generale; procentul de la locale e replicat, deci, cu o mică marjă de trădare, la generale
- realegerea, în majoritate, a primarilor aflaţi în funcţie.
4. Prin urmare, cine vrea să cîştige la generale, trebuie să aibă destui primari.
5. Cine are poziţia şi mijloacele necesare pentru a achiziţiona primari? Cine are, altfel spus, bani să împartă la primării, bani să cumpere direct primarii, instituţii ale statului care să facă dosare, stenograme, flagranturi şi intimidări?
6. Prin urmare, dacă PDL reuşeşte să cumpere & şantajeze destui primari, are în buzunar guvernarea. Prin comasare, termenul din iunie 2012 se mută în noiembrie 2012, deci sezonul de shopping s-a mărit.
7. PSD are 1138 de primării, PNL - 706, UDMR - 184 iar PDL - 908. La o primă privire, PDL ar trebui să răzgîndească vreo 800 de primari în funcţie.
8. Dar nu e nevoie de atît efort. După ce PSD şi PDL au colorat judeţele în galben şi roşu, pesediştii din judeţele galbene şi peneliştii din judeţele roşii sînt înlăturaţi explicit din viitoarele demnităţi. Ei sînt aşadar o pradă uşoară pentru PDL, care are solvabilitatea necesară pentru a le reorienta voturile.
9. Graba USL de a prezenta acea hartă bicoloră dă răgaz suficient atît PDL să cumpere, cît şi nemulţumiţilor să vîndă.
http://www.catavencii.ro/Cum-cistiga-pdl...0_683.html
Doru Buşcu
USL îşi trăieşte vacanţa de vară din plin. Comandă sondaje din care PDL iese zdrobit, colorează harta în galben şi roşu după judeţele împărţite şi nechează fericită la Antena 3. Văzută de sus, de pe buza craterului învăluit de negură al Cotrocenilor, Alianţa aduce cu fotografia Hiroshimei înainte de bombardament.
În crater se coc multe. Printre gaze toxice şi bolboroseli, creşte strategia de reinstalare, în noiembrie 2012, a nemuritorului guvern Boc. Toată povestea pare o lavă electorală, dar ştiţi proverbul: o lavă la vremea ei e un lucru cu temei. Şi acum, strategia:
1. Comasarea alegerilor parlamentare cu cele locale prin noua lege electorală pe care coaliţia de la guvernare o va trece cu uşurinţă în sesiunea din toamnă.
2. Modificarea sistemului de vot, în interiorul aceleiaşi legi. |ntre revenirea listelor şi uninominalul necompensat, dintr-un singur tur, e loc pentru sistemul german de vot unic netransferabil care avantajează pe cel care numără voturile şi care, în mod sigur, nu e neamţ.
3. Noua lege electorala are două efecte:
- reproducerea rezultatelor de la locale la generale; procentul de la locale e replicat, deci, cu o mică marjă de trădare, la generale
- realegerea, în majoritate, a primarilor aflaţi în funcţie.
4. Prin urmare, cine vrea să cîştige la generale, trebuie să aibă destui primari.
5. Cine are poziţia şi mijloacele necesare pentru a achiziţiona primari? Cine are, altfel spus, bani să împartă la primării, bani să cumpere direct primarii, instituţii ale statului care să facă dosare, stenograme, flagranturi şi intimidări?
6. Prin urmare, dacă PDL reuşeşte să cumpere & şantajeze destui primari, are în buzunar guvernarea. Prin comasare, termenul din iunie 2012 se mută în noiembrie 2012, deci sezonul de shopping s-a mărit.
7. PSD are 1138 de primării, PNL - 706, UDMR - 184 iar PDL - 908. La o primă privire, PDL ar trebui să răzgîndească vreo 800 de primari în funcţie.
8. Dar nu e nevoie de atît efort. După ce PSD şi PDL au colorat judeţele în galben şi roşu, pesediştii din judeţele galbene şi peneliştii din judeţele roşii sînt înlăturaţi explicit din viitoarele demnităţi. Ei sînt aşadar o pradă uşoară pentru PDL, care are solvabilitatea necesară pentru a le reorienta voturile.
9. Graba USL de a prezenta acea hartă bicoloră dă răgaz suficient atît PDL să cumpere, cît şi nemulţumiţilor să vîndă.
http://www.catavencii.ro/Cum-cistiga-pdl...0_683.html
18-09-2011, 04:58 PM
Base e in toti si in toate :
http://www.gandul.info/puterea-gandului/...ru-8764434
Sebastian Lăzăroiu a fost retras de la Muncă, după un mandat sezonier de ministru. Ura şi la gară! Faptul că a fost dat afară din guvern după trei luni în care n-a făcut (şi chiar n-a făcut) decât să se complacă în aforistică, umoristică şi peisagistică este analizat acum cam peste tot: la tv, pe site-uri şi în ziare. Se ştie că nici nu avea ce căuta în fruntea unui minister şi nici nu ar fi căutat dacă nu ar fi fost expediat la pachet de la Cotroceni.
O remarcă am ca cetăţean (nu spun jurnalist) acreditat la Partidul Democrat Liberal.
Este uluitor cum în momentele cheie întreaga presă înghite pe nemestecate frânturi de informaţii servite obligatoriu pe surse şi opţional exclusiv.
"Lăzăroiu, înlăturat de vechea gardă a PDL", "Boc îşi încordează muşchii în faţa...." (nici nu mai contează în faţa cui).
Care vechea gardă? Vasile Blaga, a cărui putere în partid se reduce la biroul pe care a reuşit să şi-l păstreze în fundul curţii din Modrogan, după congresul din mai? Radu Berceanu, căruia îi sare pulsul ori de câte ori urmaşa sa de la Transporturi, Boagiu, mai răscoleşte câte un caz de licitaţii şi atribuiri de contracte la autostrăzi? Cezar Preda, a cărui influenţă este atât de mare încât nu a reuşit nici măcar să strângă nişte voturi din partea colegilor de partid pentru a-şi trece o lege în Senat? Sau, este vorba desigur despre Ioan Oltean, care prin primăvară a schimbat taberele PDL peste noapte (la propriu) numai să cadă în picioare?
Sigur că întâiul povestitor al Cotrocenilor, străin de partid şi impus peste partid le-a stat în gât multor democrat-liberali încă din prima sa zi de mandat. De aici, până la a trage concluzia că Boc, secundat de "nucleul dur" a pus de-o rebeliune, trântindu-i lui Traian Băsescu un "până aici!" e cale lungă. Este vorba doar de un alt episod din lungul film "Băsescu vrea alt premier, dar Boc nu se lasă".
Cauza înlocuirii lui Lăzăroiu trebuie căutată în acelaşi loc cu cea a numirii sale. Faptul că a fost eliberat din funcţie nu poate însemna decât un singur lucru: fie Traian Băsescu are alte planuri pentru umilul său servitor, fie pur şi simplu s-a săturat el însuşi să mai gireze pentru cineva care în mod evident nici nu făcea faţă şi nici nu-şi dorea să se obosească prea tare cu un portofoliu atât de complicat.
Postulat: În cabinetul Boc nicio o schimbare de miniştri nu se face fără iniţiativa ori dorinţa lui Traian Băsescu.
later edit : Zeus vine la Arad in 25-26 septembrie !!!
http://www.observator.info/articol_20334...mbrie.html
http://www.gandul.info/puterea-gandului/...ru-8764434
Sebastian Lăzăroiu a fost retras de la Muncă, după un mandat sezonier de ministru. Ura şi la gară! Faptul că a fost dat afară din guvern după trei luni în care n-a făcut (şi chiar n-a făcut) decât să se complacă în aforistică, umoristică şi peisagistică este analizat acum cam peste tot: la tv, pe site-uri şi în ziare. Se ştie că nici nu avea ce căuta în fruntea unui minister şi nici nu ar fi căutat dacă nu ar fi fost expediat la pachet de la Cotroceni.
O remarcă am ca cetăţean (nu spun jurnalist) acreditat la Partidul Democrat Liberal.
Este uluitor cum în momentele cheie întreaga presă înghite pe nemestecate frânturi de informaţii servite obligatoriu pe surse şi opţional exclusiv.
"Lăzăroiu, înlăturat de vechea gardă a PDL", "Boc îşi încordează muşchii în faţa...." (nici nu mai contează în faţa cui).
Care vechea gardă? Vasile Blaga, a cărui putere în partid se reduce la biroul pe care a reuşit să şi-l păstreze în fundul curţii din Modrogan, după congresul din mai? Radu Berceanu, căruia îi sare pulsul ori de câte ori urmaşa sa de la Transporturi, Boagiu, mai răscoleşte câte un caz de licitaţii şi atribuiri de contracte la autostrăzi? Cezar Preda, a cărui influenţă este atât de mare încât nu a reuşit nici măcar să strângă nişte voturi din partea colegilor de partid pentru a-şi trece o lege în Senat? Sau, este vorba desigur despre Ioan Oltean, care prin primăvară a schimbat taberele PDL peste noapte (la propriu) numai să cadă în picioare?
Sigur că întâiul povestitor al Cotrocenilor, străin de partid şi impus peste partid le-a stat în gât multor democrat-liberali încă din prima sa zi de mandat. De aici, până la a trage concluzia că Boc, secundat de "nucleul dur" a pus de-o rebeliune, trântindu-i lui Traian Băsescu un "până aici!" e cale lungă. Este vorba doar de un alt episod din lungul film "Băsescu vrea alt premier, dar Boc nu se lasă".
Cauza înlocuirii lui Lăzăroiu trebuie căutată în acelaşi loc cu cea a numirii sale. Faptul că a fost eliberat din funcţie nu poate însemna decât un singur lucru: fie Traian Băsescu are alte planuri pentru umilul său servitor, fie pur şi simplu s-a săturat el însuşi să mai gireze pentru cineva care în mod evident nici nu făcea faţă şi nici nu-şi dorea să se obosească prea tare cu un portofoliu atât de complicat.
Postulat: În cabinetul Boc nicio o schimbare de miniştri nu se face fără iniţiativa ori dorinţa lui Traian Băsescu.
later edit : Zeus vine la Arad in 25-26 septembrie !!!
http://www.observator.info/articol_20334...mbrie.html
25-10-2011, 07:49 PM
de acord 100% !!!
http://voxpublica.realitatea.net/politic...69406.html
Traian Băsescu, un președinte pur și simplu scârbos
.
Până în urmă cu două-trei luni, încă mai încercam să înțeleg ce se ascunde în spatele mesajelor și acțiunilor președintelui României. Ce-l mână în luptă. Care e, totuși, viziunea lui. De ce e așa ruptă de realitate o asemenea viziune. Dar efortul e în zadar.
Traian Băsescu e, pur și simplu, un președinte scârbit de România și români. Un președinte dezgustat de medicii, de profesorii, de magistrații, de jurnaliștii români. De cetățenii români de etnie rromă. De țăranii români, care sunt fie ”țațe”, fie ”bolșevici”. De foștii lui consilieri. De proprii miniștri, care ”orbecăiesc”. De funcționarii publici. De parlamentari. De polițiști. Mai mult, Traian Băsescu e dezgustat de chiar istoria României. Cea care refuză să-l înregistreze la capitolul ”moderniști”.
Mai are sens, în aceste condiții, să critici ceea ce face și spune președintele României? Există șansa ca vreun cuvânt să-l atingă, să treacă de blana groasă ce-i acoperă fața și simțurile? Să-l facă să înțeleagă că a ajuns un președinte împotriva românilor, nu al românilor? Sunt întrebări pe care mi le-am pus de dimineață, după avalanșa de articole critice la adresa răspunsului pe care Traian Băsescu l-a dat la interogarea referitoare la un posibil mesaj pentru Regele Mihai. ”Un mesaj care să spună ce?”, a replicat, disprețuitor.
Nu, Traian Băsescu nu mai are nimic de spus. Chiar dacă, cel puțin aparent, vorbește. Emană fraze și propoziții. Urât mirositoare. Jignitoare. Nu caut comparații în regnul animal. Nu există vreo ființă vie care să merite să fie asociată cu Traian Băsescu. În sine, reprezintă o specie nouă. Un mutant. O eroare genetică. Un exemplar care, totuși, va rămâne în istoria României. Dar nu așa cum visează el. Ci cum sunt păstrați, în formol, în muzeele de biologie, avortonii. Ca lumea să nu care cumva să uite ce a putut naște politica autohtonă a ultimilor 20 de ani.
http://voxpublica.realitatea.net/politic...69406.html
Traian Băsescu, un președinte pur și simplu scârbos
.
Până în urmă cu două-trei luni, încă mai încercam să înțeleg ce se ascunde în spatele mesajelor și acțiunilor președintelui României. Ce-l mână în luptă. Care e, totuși, viziunea lui. De ce e așa ruptă de realitate o asemenea viziune. Dar efortul e în zadar.
Traian Băsescu e, pur și simplu, un președinte scârbit de România și români. Un președinte dezgustat de medicii, de profesorii, de magistrații, de jurnaliștii români. De cetățenii români de etnie rromă. De țăranii români, care sunt fie ”țațe”, fie ”bolșevici”. De foștii lui consilieri. De proprii miniștri, care ”orbecăiesc”. De funcționarii publici. De parlamentari. De polițiști. Mai mult, Traian Băsescu e dezgustat de chiar istoria României. Cea care refuză să-l înregistreze la capitolul ”moderniști”.
Mai are sens, în aceste condiții, să critici ceea ce face și spune președintele României? Există șansa ca vreun cuvânt să-l atingă, să treacă de blana groasă ce-i acoperă fața și simțurile? Să-l facă să înțeleagă că a ajuns un președinte împotriva românilor, nu al românilor? Sunt întrebări pe care mi le-am pus de dimineață, după avalanșa de articole critice la adresa răspunsului pe care Traian Băsescu l-a dat la interogarea referitoare la un posibil mesaj pentru Regele Mihai. ”Un mesaj care să spună ce?”, a replicat, disprețuitor.
Nu, Traian Băsescu nu mai are nimic de spus. Chiar dacă, cel puțin aparent, vorbește. Emană fraze și propoziții. Urât mirositoare. Jignitoare. Nu caut comparații în regnul animal. Nu există vreo ființă vie care să merite să fie asociată cu Traian Băsescu. În sine, reprezintă o specie nouă. Un mutant. O eroare genetică. Un exemplar care, totuși, va rămâne în istoria României. Dar nu așa cum visează el. Ci cum sunt păstrați, în formol, în muzeele de biologie, avortonii. Ca lumea să nu care cumva să uite ce a putut naște politica autohtonă a ultimilor 20 de ani.
11-01-2012, 12:57 AM
Ce mai e de zis ?
http://www.gandul.info/news/raed-arafat-...ei-9137662
http://www.realitatea.net/raed-arafat-ar...02870.html
http://voxpublica.realitatea.net/politic...72380.html
Egoul Președintelui vs. ambiția dr. Arafat
Nu îl bănui pe Președinte că are o miză personală în subiectul ”Arafat”. Nici nu îl bănui că s-a specializat în managementul Sănătății, așa încât să fi ajuns singur la concluziile pe care le susține atât de aprig, concluzii aflate în opoziție cu varianta ”stângistului” Arafat. Îl suspectez însă pe Președinte de ceva mult mai periculos decât de erori de argumentație.
Faptul că Raed Arafat și-a prezentat public opiniile după ce, înțeleg de la Ministrul Sănătății, le-a prezentat și în cadrul instituției, e un lucru bun. Pe fond, a deschis și a făcut posibilă dezbaterea unui subiect care altfel ar fi fost redus la veșnica confruntare ”putere-opoziție”, așa cum s-a întâmplat în cazul reformei Educației, care se dovedește pe zi ce trece o mare demagogie. De data aceasta, cineva din interiorul sistemului și în același timp funcționar în instituția ministerului are o altă opinie și și-o expune argumentând.
Desfășurarea publică a confruntării Arafat- Băsescu – (a căpătat această dimensiune doar datorită intervențiilor Președintelui) – certifică tipul de mentalitate care i se cere funcționarului de rang superior sau inferior din instituțiile statului. Ceea ce se cere acestuia e să fie ”funcționar politic” și nicidecum funcționarul public specializat pe domeniul în care este numit.
De fapt, ceea ce l-a deranjat pe Traian Băsescu nu au fost argumentele lui Arafat, ci ”tupeul” acestuia de a contesta – la care se adaugă și funcția – gândirea echipei pe care o susține Traian Băsescu.
Miza este de fapt egoul lui Traian Băsescu care a căpătat dimensiuni gargantuelice. Modul în care a intervenit în timpul dezbaterii televizate este doar o reflecție a egoului persoanei Traian Băsescu care nu acceptă să i se conteste opinia, autoritatea, mai ales când persoana contestatară ocupă un loc în organigrama instituțiilor pe care însuși Traian Băsescu le păstorește.
E adevărat că până acum nici o televiziune nu a îndrăznit să accepte intervenții telefonice din partea vreunuia dintre cei atacați de Președinte în desele interviuri. Și nu sunt puțini. Pentru că, într-o logică specifică spațiilor autoritare, Președintele nu poate fi inoportunat în timpul interviurilor. Nu e deloc greu să prevăd reacția lui Traian Băsescu, dacă i s-ar da drept la replică, telefonic și în direct, vreunuia dintre cei atacați. De îndată ar face apel la calitatea de Președinte care e numai una și ar cere să aleagă televiziunea între el, Președintele, și intrus.
Modul în care a intervenit ieri seară Președintele a arătat un nivel de nervozitate maxim. Dacă ar fi putut, i-ar fi izbit un girofar în cap lui Arafat, care altfel își susținea opiniile fără să personalizeze și fără să reducă argumentul la invectivă.
Astăzi, dr. Arafat și-a dat demisia, tot din ego, dar aș spune că e unul diferit de cel al Președintelui. Pe fond, omului nu i se poate lua meseria, iar când crezi într-o cauză merită să îți dai demisia.
Lui Traian Băsescu, în mod constituțional, i se va termina mandatul. Și va rămâne doar cu un ego imens care îi controlează firea și apucăturile și care a subjugat demult ceea ce ar fi trebuit să fie un Președinte care ne reprezintă pe toți, chiar și atunci când nu e de acord cu noi, cu toți. Să știi cum să polemizezi, cum să intri în contradicție chiar și cu supușii e semn de înaltă înțelepciune, de autoanaliză și autocontrol.
Vanitatea narcisiacă a celor copleșiți de sentimentul puterii și, mai mult decât atât, a crede că simbolisitica funcției este suficientă pentru a impune respect, fără a-l câștiga și personal prin atitudine și ținută, dar în același timp refuzând constrângerile funcției când e vorba de persoana ta, este semnul degradării politice.
http://voxpublica.realitatea.net/politic...72383.html
Bravo, domnule Băsescu! Ciuhodaru, înlocuitorul ”perfect” al lui Arafat
Înlocuirea unui specialist (cu ale cărui opinii poți sau nu să fii de acord) cu un campion al traseismului politic. Acesta este primul efect direct al scandalului legat de proiectul de lege referitor la privatizarea sistemului de urgențe medicale din România. Raed Arafat a devenit cunoscut pentru modul în care a organizat practic de la zero (și, la început, împotriva sistemului de la acea vreme) SMURD-ul. Tudor Ciuhodaru a devenit cunoscut românilor (altora decât ieșenii care îl știau deja) în urmă cu un an, prin scandalul performanței semnării în paralel (la Iași și la București) a condicilor de prezență la Spitalul ”Sfântul Ioan” din Iași, respectiv la Camera Deputaților. Ocazie cu care românii au mai aflat că Ciuhodaru ajunsese deputat din partea PSD, de unde plecase la UNPR, pe care îi abandonase pentru PC. Din ianuarie 2011 (când a ieșit la iveală scandalul legat de semnături), Ciuhodaru a avut timp să fie exclus și din PC și să fie reprimit în UNPR.
Că-i place sau nu domnului președinte ori altor detractori, românul prin adopție Raed Arafat a făcut câte ceva pentru România. Ciuhodaru a reușit doar să supraviețuiască și să se conformeze unui sistem scârbos. În fața atacurilor lui Traian Băsescu, Raed Arafat a recurs la singura soluție a unei persoane cu onoare: demisia. Atribuțiile lui (nu neapărat și funcția) i-au fost predate, fără prea multe scrupule lui Ciuhodaru, numit ”consilier onorific de urgență” la Ministerul Sănătății.
Nu cred în persoane providențiale dar, în același timp, consider că schimbările importante au nevoie de profesioniști în orice domeniu. Încă fiind departe de a ajunge să fie un sistem perfect, ”urgențele” din România se aflau, sub conducerea lui Arafat, pe un trend ascendent vizibil. De altfel, ”urgențele” erau unul dintre singurele domenii din România care aveau la conducere un specialist și practician veritabil. Acum, acesta a fost înlocuit de un politruc, dispus să se preteze la șmecherii deranjante (dubla semnătură, la Iași și București) și să-și schimbe stăpânii în funcție de mărimea osciorului care îi este aruncat.
Mutarea lui Ciuhodaru în locul lui Arafat (prin preluarea atribuțiilor acestuia) nu are nici cea mai mică legătură cu modernizarea României. Ci cu abrutizarea ei. Să discuți cu Arafat pe fond despre privatizarea sistemului de urgențe (și, la o adică, să-l critici ori să-l contrazici) ar fi avut un sens. Să faci așa ceva cu Ciuhodaru e pierdere de vreme. Pentru că rolul care i-a fost atribuit nu e cel de a avea idei, de a susține dezbateri ori de a se implica, ci doar de semna pentru conformitate hârtiile care i se pun pe birou. Pentru că, până la urmă, acesta este și domeniul în care Tudor Ciuhodaru execelează: semnatul hârtiilor. Simultan, la Iași și Bucureșt
http://www.gandul.info/news/raed-arafat-...ei-9137662
http://www.realitatea.net/raed-arafat-ar...02870.html
http://voxpublica.realitatea.net/politic...72380.html
Egoul Președintelui vs. ambiția dr. Arafat
Nu îl bănui pe Președinte că are o miză personală în subiectul ”Arafat”. Nici nu îl bănui că s-a specializat în managementul Sănătății, așa încât să fi ajuns singur la concluziile pe care le susține atât de aprig, concluzii aflate în opoziție cu varianta ”stângistului” Arafat. Îl suspectez însă pe Președinte de ceva mult mai periculos decât de erori de argumentație.
Faptul că Raed Arafat și-a prezentat public opiniile după ce, înțeleg de la Ministrul Sănătății, le-a prezentat și în cadrul instituției, e un lucru bun. Pe fond, a deschis și a făcut posibilă dezbaterea unui subiect care altfel ar fi fost redus la veșnica confruntare ”putere-opoziție”, așa cum s-a întâmplat în cazul reformei Educației, care se dovedește pe zi ce trece o mare demagogie. De data aceasta, cineva din interiorul sistemului și în același timp funcționar în instituția ministerului are o altă opinie și și-o expune argumentând.
Desfășurarea publică a confruntării Arafat- Băsescu – (a căpătat această dimensiune doar datorită intervențiilor Președintelui) – certifică tipul de mentalitate care i se cere funcționarului de rang superior sau inferior din instituțiile statului. Ceea ce se cere acestuia e să fie ”funcționar politic” și nicidecum funcționarul public specializat pe domeniul în care este numit.
De fapt, ceea ce l-a deranjat pe Traian Băsescu nu au fost argumentele lui Arafat, ci ”tupeul” acestuia de a contesta – la care se adaugă și funcția – gândirea echipei pe care o susține Traian Băsescu.
Miza este de fapt egoul lui Traian Băsescu care a căpătat dimensiuni gargantuelice. Modul în care a intervenit în timpul dezbaterii televizate este doar o reflecție a egoului persoanei Traian Băsescu care nu acceptă să i se conteste opinia, autoritatea, mai ales când persoana contestatară ocupă un loc în organigrama instituțiilor pe care însuși Traian Băsescu le păstorește.
E adevărat că până acum nici o televiziune nu a îndrăznit să accepte intervenții telefonice din partea vreunuia dintre cei atacați de Președinte în desele interviuri. Și nu sunt puțini. Pentru că, într-o logică specifică spațiilor autoritare, Președintele nu poate fi inoportunat în timpul interviurilor. Nu e deloc greu să prevăd reacția lui Traian Băsescu, dacă i s-ar da drept la replică, telefonic și în direct, vreunuia dintre cei atacați. De îndată ar face apel la calitatea de Președinte care e numai una și ar cere să aleagă televiziunea între el, Președintele, și intrus.
Modul în care a intervenit ieri seară Președintele a arătat un nivel de nervozitate maxim. Dacă ar fi putut, i-ar fi izbit un girofar în cap lui Arafat, care altfel își susținea opiniile fără să personalizeze și fără să reducă argumentul la invectivă.
Astăzi, dr. Arafat și-a dat demisia, tot din ego, dar aș spune că e unul diferit de cel al Președintelui. Pe fond, omului nu i se poate lua meseria, iar când crezi într-o cauză merită să îți dai demisia.
Lui Traian Băsescu, în mod constituțional, i se va termina mandatul. Și va rămâne doar cu un ego imens care îi controlează firea și apucăturile și care a subjugat demult ceea ce ar fi trebuit să fie un Președinte care ne reprezintă pe toți, chiar și atunci când nu e de acord cu noi, cu toți. Să știi cum să polemizezi, cum să intri în contradicție chiar și cu supușii e semn de înaltă înțelepciune, de autoanaliză și autocontrol.
Vanitatea narcisiacă a celor copleșiți de sentimentul puterii și, mai mult decât atât, a crede că simbolisitica funcției este suficientă pentru a impune respect, fără a-l câștiga și personal prin atitudine și ținută, dar în același timp refuzând constrângerile funcției când e vorba de persoana ta, este semnul degradării politice.
http://voxpublica.realitatea.net/politic...72383.html
Bravo, domnule Băsescu! Ciuhodaru, înlocuitorul ”perfect” al lui Arafat
Înlocuirea unui specialist (cu ale cărui opinii poți sau nu să fii de acord) cu un campion al traseismului politic. Acesta este primul efect direct al scandalului legat de proiectul de lege referitor la privatizarea sistemului de urgențe medicale din România. Raed Arafat a devenit cunoscut pentru modul în care a organizat practic de la zero (și, la început, împotriva sistemului de la acea vreme) SMURD-ul. Tudor Ciuhodaru a devenit cunoscut românilor (altora decât ieșenii care îl știau deja) în urmă cu un an, prin scandalul performanței semnării în paralel (la Iași și la București) a condicilor de prezență la Spitalul ”Sfântul Ioan” din Iași, respectiv la Camera Deputaților. Ocazie cu care românii au mai aflat că Ciuhodaru ajunsese deputat din partea PSD, de unde plecase la UNPR, pe care îi abandonase pentru PC. Din ianuarie 2011 (când a ieșit la iveală scandalul legat de semnături), Ciuhodaru a avut timp să fie exclus și din PC și să fie reprimit în UNPR.
Că-i place sau nu domnului președinte ori altor detractori, românul prin adopție Raed Arafat a făcut câte ceva pentru România. Ciuhodaru a reușit doar să supraviețuiască și să se conformeze unui sistem scârbos. În fața atacurilor lui Traian Băsescu, Raed Arafat a recurs la singura soluție a unei persoane cu onoare: demisia. Atribuțiile lui (nu neapărat și funcția) i-au fost predate, fără prea multe scrupule lui Ciuhodaru, numit ”consilier onorific de urgență” la Ministerul Sănătății.
Nu cred în persoane providențiale dar, în același timp, consider că schimbările importante au nevoie de profesioniști în orice domeniu. Încă fiind departe de a ajunge să fie un sistem perfect, ”urgențele” din România se aflau, sub conducerea lui Arafat, pe un trend ascendent vizibil. De altfel, ”urgențele” erau unul dintre singurele domenii din România care aveau la conducere un specialist și practician veritabil. Acum, acesta a fost înlocuit de un politruc, dispus să se preteze la șmecherii deranjante (dubla semnătură, la Iași și București) și să-și schimbe stăpânii în funcție de mărimea osciorului care îi este aruncat.
Mutarea lui Ciuhodaru în locul lui Arafat (prin preluarea atribuțiilor acestuia) nu are nici cea mai mică legătură cu modernizarea României. Ci cu abrutizarea ei. Să discuți cu Arafat pe fond despre privatizarea sistemului de urgențe (și, la o adică, să-l critici ori să-l contrazici) ar fi avut un sens. Să faci așa ceva cu Ciuhodaru e pierdere de vreme. Pentru că rolul care i-a fost atribuit nu e cel de a avea idei, de a susține dezbateri ori de a se implica, ci doar de semna pentru conformitate hârtiile care i se pun pe birou. Pentru că, până la urmă, acesta este și domeniul în care Tudor Ciuhodaru execelează: semnatul hârtiilor. Simultan, la Iași și Bucureșt
09-02-2012, 10:16 AM
Claudia Boghicevici - Ministrul Muncii desemnat in guvernul Ungureanu
![[Image: poza.jpg]](http://www.boghicevici.ro/static/upfiles/2008/10/poza.jpg)
Studii si cursuri de specialitate
1990-1995 școala Normală “Dimitrie Tichindeal” Arad
1995-1999 Universitatea “A. Vlaicu” Arad, Facultatea de Stiințe Economice – secția Finanțe-Bănci
2002-2003 Universitatea de Vest “V. Goldiș” Arad, Facultatea de Stiințe Economice – “Managementul financiar, juridic și contabil al firmei”-master
2003-2004 Universitatea de Vest “V. Goldiș” Arad, Facultatea de Drept “Drept administrativ și statutul funcționarului public”-master
2003-2004 Universitatea de Vest “V. Goldiș” Arad, Facultatea de Drept “Management și finanțe în administrația publica”-master
2004-2008 Universitatea de Vest Timișoara – Facultatea de Stiințe Economice, “Finanțarea externă a serviciilor publice specializate de protecția copilului”-doctorand
2006-2009, Universitatea de Vest “Vasile Goldiș” Arad, Facultatea de Stiințe Umaniste, Politice si Administrative – Cunostinte despre administratie publica si stiinte politice
2007-prezent, Universitatea de Vest “Vasile Goldiș” Arad, Facultatea de științe Umaniste, Politice și Administrative – Relații internaționale și studii europene
2009-prezent Universitatea ,,Titu Maiorescu”Bucuresti -,,Relatii internationale si diplomatie ” – Master
2010 – Colegiul National de Aparare
Oare are si-o fi facut abonament la Goldis?
Studii si cursuri de specialitate
1990-1995 școala Normală “Dimitrie Tichindeal” Arad
1995-1999 Universitatea “A. Vlaicu” Arad, Facultatea de Stiințe Economice – secția Finanțe-Bănci
2002-2003 Universitatea de Vest “V. Goldiș” Arad, Facultatea de Stiințe Economice – “Managementul financiar, juridic și contabil al firmei”-master
2003-2004 Universitatea de Vest “V. Goldiș” Arad, Facultatea de Drept “Drept administrativ și statutul funcționarului public”-master
2003-2004 Universitatea de Vest “V. Goldiș” Arad, Facultatea de Drept “Management și finanțe în administrația publica”-master
2004-2008 Universitatea de Vest Timișoara – Facultatea de Stiințe Economice, “Finanțarea externă a serviciilor publice specializate de protecția copilului”-doctorand
2006-2009, Universitatea de Vest “Vasile Goldiș” Arad, Facultatea de Stiințe Umaniste, Politice si Administrative – Cunostinte despre administratie publica si stiinte politice
2007-prezent, Universitatea de Vest “Vasile Goldiș” Arad, Facultatea de științe Umaniste, Politice și Administrative – Relații internaționale și studii europene
2009-prezent Universitatea ,,Titu Maiorescu”Bucuresti -,,Relatii internationale si diplomatie ” – Master
2010 – Colegiul National de Aparare
Oare are si-o fi facut abonament la Goldis?
09-02-2012, 11:53 AM
Noi, românii, sîntem o lume în care, dacă nu se face ori nu se gîndeşte prea mult, ne putem mîndri că cel puţin se discută foarte mult.
http://dilemaveche.ro/sectiune/situatiun...giale-noi#
http://dilemaveche.ro/sectiune/situatiun...giale-noi#
09-02-2012, 07:45 PM
e blonda ...... vopsita ...... singurul lucru notabil ......
11-02-2012, 12:05 AM
Președintele Traian Băsescu l-a numit pe Daniel Funeriu consilier prezidențial
Președintele Traian Băsescu a semnat în cursul zilei de vineri, decretul prin care fostul ministru al Educației, Daniel Funeriu este numit consilier prezidențial la Departamentul Educație și Cercetare. Daniel Funeriu a ocupat functia de cercetator stiintific la Scripps Research Institute, La Jolla, California si la National Institute of Advanced Industrial Since and Tehnolog, Osaka Japonia. În Romania a făcut parte din grupul de experți pentru elaborarea ”Strategiei cercetării din Romania intre 2007 și 2013„ și a deținut funcția de vicepreședinte al Comisiei Prezidențiale pentru Analiza și Elaborarea Politicilor din Domeniile Educației și Cercetării din Romania. Începând cu decembrie 2009 a deținut funcția de ministru al Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului în guvernul Boc.
http://www.arpress.ro
Președintele Traian Băsescu a semnat în cursul zilei de vineri, decretul prin care fostul ministru al Educației, Daniel Funeriu este numit consilier prezidențial la Departamentul Educație și Cercetare. Daniel Funeriu a ocupat functia de cercetator stiintific la Scripps Research Institute, La Jolla, California si la National Institute of Advanced Industrial Since and Tehnolog, Osaka Japonia. În Romania a făcut parte din grupul de experți pentru elaborarea ”Strategiei cercetării din Romania intre 2007 și 2013„ și a deținut funcția de vicepreședinte al Comisiei Prezidențiale pentru Analiza și Elaborarea Politicilor din Domeniile Educației și Cercetării din Romania. Începând cu decembrie 2009 a deținut funcția de ministru al Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului în guvernul Boc.
http://www.arpress.ro
11-02-2012, 11:18 PM
Tupeu jegos si la securistul asta de ungureanu :
http://www.gandul.info/puterea-gandului/...at-9226882
Un premier tânăr şi dezgheţat
Le-a zis-o! Fiindcă avem un premier tânăr şi dezgheţat. Vorbele lui merită toţi banii (plus ăia pe care i-a dat pe kerosen, ca să poată survola situaţia): "Este inadmisibil să ajungi pe străzile unei localităţi în România şi să-i vezi pe militari desfundând drumuri, în timp ce beneficiarii direcţi, care sunt şi concetăţenii noştri, stau în casă la căldură". Are dreptate. Păi, e normal ca sătenii să stea la adăpostul a 3 metri de zăpadă, îmbrăcaţi în costum popular, torcând la gura sobei sau cântând din vătrai? Zic "la gura sobei", poate exagerez puţin, că n-am văzut fum pe horn. (Firele de electricitate o să le găsească la primăvară, dacă-şi angajează detectiv particular). "Nu putem plăti lenea la nesfârşit" - nimeni n-ar fi conceputalizat-o mai bine - ce înseamnă să ai carte! Băgăm în cu.., în cur..., în curtea ăstora ajutoare sociale, pensii, pungi cu sigla partidului, răsad timpuriu, iconiţe cu Maica Domnului, iar ei aşteaptă să vină ditai Premierul României ca să le dezgheţe privata! Jenant! De ce credeţi că de ieri, tot la două ore, moare unul? De ruşine!
Important e că prefecţii şi-au făcut datoria, iar de Interne şi de Apărare şeful Executivului s-a declarat foarte mulţumit la inspecţia festivă. Probleme sunt tot cu obraznicii ăia care refuză să iasă din case (or mai trăi? mai mişcă?). Dar ţara are probleme mai importante decât să se roage de ei să pună mâna pe lopeţi. Cred că e mai bine să se ducă premierul Ungureanu liniştit la Palatul Victoria, că - vorba lui - are de muncit, preşedintele Băsescu să stea liniştit la Predeal - (unde obiceiul e tocmai invers: dacă vine vreunul cu lopata să dea zăpada de pe pârtie, îl omoară lumea bună cu beţele de la schiuri) - şi o să mai survolăm noi Vrancea şi Buzăul la primăvară. E statistic mai eficient, pentru că, dacă plutesc, pot fi număraţi mai uşor.
http://www.gandul.info/puterea-gandului/...at-9226882
Un premier tânăr şi dezgheţat
Le-a zis-o! Fiindcă avem un premier tânăr şi dezgheţat. Vorbele lui merită toţi banii (plus ăia pe care i-a dat pe kerosen, ca să poată survola situaţia): "Este inadmisibil să ajungi pe străzile unei localităţi în România şi să-i vezi pe militari desfundând drumuri, în timp ce beneficiarii direcţi, care sunt şi concetăţenii noştri, stau în casă la căldură". Are dreptate. Păi, e normal ca sătenii să stea la adăpostul a 3 metri de zăpadă, îmbrăcaţi în costum popular, torcând la gura sobei sau cântând din vătrai? Zic "la gura sobei", poate exagerez puţin, că n-am văzut fum pe horn. (Firele de electricitate o să le găsească la primăvară, dacă-şi angajează detectiv particular). "Nu putem plăti lenea la nesfârşit" - nimeni n-ar fi conceputalizat-o mai bine - ce înseamnă să ai carte! Băgăm în cu.., în cur..., în curtea ăstora ajutoare sociale, pensii, pungi cu sigla partidului, răsad timpuriu, iconiţe cu Maica Domnului, iar ei aşteaptă să vină ditai Premierul României ca să le dezgheţe privata! Jenant! De ce credeţi că de ieri, tot la două ore, moare unul? De ruşine!
Important e că prefecţii şi-au făcut datoria, iar de Interne şi de Apărare şeful Executivului s-a declarat foarte mulţumit la inspecţia festivă. Probleme sunt tot cu obraznicii ăia care refuză să iasă din case (or mai trăi? mai mişcă?). Dar ţara are probleme mai importante decât să se roage de ei să pună mâna pe lopeţi. Cred că e mai bine să se ducă premierul Ungureanu liniştit la Palatul Victoria, că - vorba lui - are de muncit, preşedintele Băsescu să stea liniştit la Predeal - (unde obiceiul e tocmai invers: dacă vine vreunul cu lopata să dea zăpada de pe pârtie, îl omoară lumea bună cu beţele de la schiuri) - şi o să mai survolăm noi Vrancea şi Buzăul la primăvară. E statistic mai eficient, pentru că, dacă plutesc, pot fi număraţi mai uşor.
12-02-2012, 12:32 PM
F..ui mortii mamii lui de nenorocit, dar cand jigodiile alea de la CFR dezbateau daca sa-i taxeze sau nu suplimentar pe oamenii care au inghetat 60 de ore intr-un tren care nu mai ajungea niciunde atunci n-a avut nicio reactie. Alooooo, spionu' lu' peste prajit, da noi cat mai trebuie sa platim din bani publici incompetenta si nesimtirea! Gunoaie si jeguri ordinare, mah da nu s-o gasit niciun taran cu sange sa-i f..a o lopata peste cap?!
12-02-2012, 05:06 PM
Nu l-au mai prins pe acolo dupa acea declaratie facuta undeva inauntru. Penibil oricum. Cum sa ai pretentia de la niste batrani sa infrunte nameti de trei-patru metri? Si asa s-au produs tragedii. In cazuri din astea extreme trebuie sa intervina doar specialistii.
14-02-2012, 09:14 AM
mai un jegos protocaliu afirma ca doar 1 om a murit inghetat in masina (probabil si ala de lenes ce era) dar restul au murit beti pe strada !!!
Un editorial excelent despre vinovati, raspundere si strategii de comunicare :
http://voxpublica.realitatea.net/politic...74381.html
Update, Mircea Toader: morți de beți. Ţăranul leneş din zăpadă. Cu Gherea
vezi toate articolele de Costi Rogozanu
13 Feb la 16:38 96 comentarii 2165 vizualizari.
Update. Nu rezist. Am auzit declarația lui MIrcea Toader (PDL): unul singur (din cei peste 60 de oameni morți) a murit în mașină de frig, restul au murit beți în zăpadă. Acest om conduce grupul parlamentar PDL. Aștept comunicatul de la partid cu dovezile clare că acei oameni au murit din cauza beției. Poate fac și o analiză succintă în funcție de datoriile pe care le aveau morții de plătit la stat. Că așa-s la țară, toți sînt datori și întreținuți.
Text inițial. Conform ultimului recensămînt, 47,2% din populaţia României locuieşte în mediul rural. E un segment pe care-l regăsim din plin acum, cu înzăpezirea incredibilă a acestui februarie. Şi încă o dată ies la iveală reflexe, prejudecăţi, cruzimi, exprimate periodic şi ferm la adresa omului de la ţară.
Mediul rural e cel mai aspru beştelit, aţi observat cu siguranţă, în două ocazii destul de diferite. Cînd vine cîte un dezastru natural apar întrebările: de ce-şi pune casa în faţa inundaţiilor, de ce nu şi-au făcut dig, de ce nu şi-au făcut rezerve de lemne, de ce etc.. Ei bine, celălalt motiv de dispreţ vine o dată cu alegerile. De ce îşi dau votul pe o pungă cu zahăr, orez sau pe bani? Poate pentru că e singurul moment în care primesc înapoi ceva.
Uităm tot timpul că a fost una dintre cele mai mobile zone sociale. Că de la naveta ceauşistă au sărit cîţiva ani mai tîrziu la naveta Spania-Italia, că-şi întreţin cum pot familiile şi de acolo. Că pămîntul recuperat în 90 le-a dat libertatea de a se chinui aiurea fiecare pe parcela lui, asta dacă n-au vîndut deja. Li se scoate tot timpul pe nas că nu muncesc şi că iau ajutoare sociale. Li s-a mai tăiat şi din raţia de spitale şi de şcoli. Deci se lucrează din greu la “reformarea” lor.
Zăpada, inundaţiile şi alegerile sînt principalele momente de luat peste picior peste o treime din populaţia României. Mihai Răzvan Ungureanu a exprimat cu cinism o opinie foarte populară. Ştia că va fi beştelit poate la televizor. Dar mai ştia că fundamental, majoritatea e cu el. Că filozofia acestui calcă-în-picioare-tot-ce-e-sub-tine e oricum a majorităţii. Cinismul e dublu, deci.
(Cum cinică a fost reacţia după inundaţii acum cîţiva ani: statul a inventat asigurări obligatorii pentru case ca să mai ajute piaţa asigurărilor biata de ea – iar ăia vulnerabili cu casa din chirpici oricum nu pot să asigure nimic – cinism total pentru inventarea unei pieţe şi gata.)
Am căutat prin Neoiobăgia lui Gherea, una dintre cele mai importante cărţi ale istoriei noastre intelectuale, şi am regăsit şi acolo probleme diferite de reacţie a sistemului la cea mai vulnerabilă pătură.
Comparația dintre proletariatul occidental și țărănimea română ne duce la următoarea concluzie: proletariatul occidental uneori, neavând de lucru, rămâne muritor de foame; țărănimea noastră, având întotdeauna de lucru în timpul sezonului agricol, este, în imensa ei majoritate, veșnic muritoare de foame. Iară fraza celebră „În România nimeni nu moare de foame” se preface aproape, întru cât privește țărănimea săracă, în contrariul ei.
Dealtfel, viața reală s-a însărcinat să dea o dezmințire grozavă apologiștilor regimului. Țărănimea degenera văzând cu ochii, nu mai dădea soldați după măsură, și pe cine nu-l convingeau nici aceste fapte îl convingeau răscoalele că e ceva putred în Danemarca Orientului. Cu mult regret a trebuit părăsită poziția mândră și atât de intransigentă și, în loc de a mai tăgădui cumplita mizerie a țăranului, a trebuit explicată.
Și seria explicațiilor a și venit.
Prima cauză și primul vinovat descoperit de apologiștii regimului a fost însuși țăranul. Ce nu s-a făcut pentru țăran? Liberat din iobăgie, împroprietărit, i s-au dat libertăți politico-sociale, i s-a dat votul, administrația comunală a fost dată pe mâna lui, i s-a dat o instituție de credit, i s-a dat o întreagă legislație de protecția muncii. Și dacă totuși a rămas în mizerie, în mizerie cumplită, cauza e el însuși. Țăranul e leneș — un țăran occidental face într-o zi cât al nostru în trei; bețiv — bea tot ce are; țăranul e neprevăzător — când are o bucată de mămăligă rece, nu-l mai prinzi la muncă oricât i-ai plăti; în sfârșit e rău, crud, necinstit, fatalist etc. etc. De toate păcatele regimului era deci vinovat țăranul, adică hoțul de păgubaș.
Pasul doi, poporanismul, dragostea culturalizată pentru ţăran este şi el criticat de Gherea. Iar urme din aceeaşi demagogie găsim şi după un veac. Schemele sînt aceleaşi. Fie că e ură, fie că e dragoste, lucrăm neabătut într-o direcţie potrivnică cetăţeanului de la ţară.
Această tactică nouă era destul de abilă. Prin ea, pe de o parte, se făcea o diversiune în spiritul public, substituindu-se adevăratei cauze — regimul existent — o cauză aparentă: inferioritatea culturală și morală a țăranului; pe de altă parte, se deplasa implicit și întreaga activitate practică pentru îndreptarea răului. Căci dacă nu regimul economico- și politico-social e de vină, ci inferioritatea culturală și morală a țărănimii, atunci leacul nu mai trebuie căutat în schimbarea regimului și a condițiilor obiective de viață ale țăranului, ci în modificarea subiectivă a acestuia și în ridicarea nivelului său cultural și în schimbarea caracterului său moral.
Era deci de o necesitate imperioasă ca să se schimbe frontul și tactica. Și ele au fost schimbate. Hulirea țăranului a fost înlocuită prin cea mai demagogică și deșănțată complimentare. Nu-i vorbă, între patru ochi agrarianul nostru își păstrează vechea părere și îl descrie pe țăran ca autor al propriilor sale mizerii și al mizeriei altora (adică a proprietarului și a arendașului). Dar în manifestările oficiale, în parlament, în presă, țăranul are toate calitățile din lume ,și e superior moralmente țăranilor din celelalte țări. Dacă înainte, pe vremea tacticii vechi, a găsi vreo calitate țăranului era un act subversiv, astăzi a-i găsi vrun defect e un act de lèsenaționalism, și cel care o face e sau un reacționar ruginit, sau un internaționalist-sindicalist-anarhist. Firește, aceasta nu-mai întru cât e vorba de complimentarea platonică! În ce privește purtarea practică față de țăran, ea a rămas tot cea veche: brutală, crudă, iobăgistă.
(Şi încă ceva, apropo iarăşi de românizarea problemei. Şi uraganul Katrina, şi un viscol din Est scot la iveală deficienţe profunde de sistem. Cum le rezolvăm, pe cine facem responsabil? Pe nimeni, aşa cum la inundaţii n-a răspuns nimeni pentru starea jalnică a digurilor făcute cu contracte frumoase de la stat.)
Un editorial excelent despre vinovati, raspundere si strategii de comunicare :
http://voxpublica.realitatea.net/politic...74381.html
Update, Mircea Toader: morți de beți. Ţăranul leneş din zăpadă. Cu Gherea
vezi toate articolele de Costi Rogozanu
13 Feb la 16:38 96 comentarii 2165 vizualizari.
Update. Nu rezist. Am auzit declarația lui MIrcea Toader (PDL): unul singur (din cei peste 60 de oameni morți) a murit în mașină de frig, restul au murit beți în zăpadă. Acest om conduce grupul parlamentar PDL. Aștept comunicatul de la partid cu dovezile clare că acei oameni au murit din cauza beției. Poate fac și o analiză succintă în funcție de datoriile pe care le aveau morții de plătit la stat. Că așa-s la țară, toți sînt datori și întreținuți.
Text inițial. Conform ultimului recensămînt, 47,2% din populaţia României locuieşte în mediul rural. E un segment pe care-l regăsim din plin acum, cu înzăpezirea incredibilă a acestui februarie. Şi încă o dată ies la iveală reflexe, prejudecăţi, cruzimi, exprimate periodic şi ferm la adresa omului de la ţară.
Mediul rural e cel mai aspru beştelit, aţi observat cu siguranţă, în două ocazii destul de diferite. Cînd vine cîte un dezastru natural apar întrebările: de ce-şi pune casa în faţa inundaţiilor, de ce nu şi-au făcut dig, de ce nu şi-au făcut rezerve de lemne, de ce etc.. Ei bine, celălalt motiv de dispreţ vine o dată cu alegerile. De ce îşi dau votul pe o pungă cu zahăr, orez sau pe bani? Poate pentru că e singurul moment în care primesc înapoi ceva.
Uităm tot timpul că a fost una dintre cele mai mobile zone sociale. Că de la naveta ceauşistă au sărit cîţiva ani mai tîrziu la naveta Spania-Italia, că-şi întreţin cum pot familiile şi de acolo. Că pămîntul recuperat în 90 le-a dat libertatea de a se chinui aiurea fiecare pe parcela lui, asta dacă n-au vîndut deja. Li se scoate tot timpul pe nas că nu muncesc şi că iau ajutoare sociale. Li s-a mai tăiat şi din raţia de spitale şi de şcoli. Deci se lucrează din greu la “reformarea” lor.
Zăpada, inundaţiile şi alegerile sînt principalele momente de luat peste picior peste o treime din populaţia României. Mihai Răzvan Ungureanu a exprimat cu cinism o opinie foarte populară. Ştia că va fi beştelit poate la televizor. Dar mai ştia că fundamental, majoritatea e cu el. Că filozofia acestui calcă-în-picioare-tot-ce-e-sub-tine e oricum a majorităţii. Cinismul e dublu, deci.
(Cum cinică a fost reacţia după inundaţii acum cîţiva ani: statul a inventat asigurări obligatorii pentru case ca să mai ajute piaţa asigurărilor biata de ea – iar ăia vulnerabili cu casa din chirpici oricum nu pot să asigure nimic – cinism total pentru inventarea unei pieţe şi gata.)
Am căutat prin Neoiobăgia lui Gherea, una dintre cele mai importante cărţi ale istoriei noastre intelectuale, şi am regăsit şi acolo probleme diferite de reacţie a sistemului la cea mai vulnerabilă pătură.
Comparația dintre proletariatul occidental și țărănimea română ne duce la următoarea concluzie: proletariatul occidental uneori, neavând de lucru, rămâne muritor de foame; țărănimea noastră, având întotdeauna de lucru în timpul sezonului agricol, este, în imensa ei majoritate, veșnic muritoare de foame. Iară fraza celebră „În România nimeni nu moare de foame” se preface aproape, întru cât privește țărănimea săracă, în contrariul ei.
Dealtfel, viața reală s-a însărcinat să dea o dezmințire grozavă apologiștilor regimului. Țărănimea degenera văzând cu ochii, nu mai dădea soldați după măsură, și pe cine nu-l convingeau nici aceste fapte îl convingeau răscoalele că e ceva putred în Danemarca Orientului. Cu mult regret a trebuit părăsită poziția mândră și atât de intransigentă și, în loc de a mai tăgădui cumplita mizerie a țăranului, a trebuit explicată.
Și seria explicațiilor a și venit.
Prima cauză și primul vinovat descoperit de apologiștii regimului a fost însuși țăranul. Ce nu s-a făcut pentru țăran? Liberat din iobăgie, împroprietărit, i s-au dat libertăți politico-sociale, i s-a dat votul, administrația comunală a fost dată pe mâna lui, i s-a dat o instituție de credit, i s-a dat o întreagă legislație de protecția muncii. Și dacă totuși a rămas în mizerie, în mizerie cumplită, cauza e el însuși. Țăranul e leneș — un țăran occidental face într-o zi cât al nostru în trei; bețiv — bea tot ce are; țăranul e neprevăzător — când are o bucată de mămăligă rece, nu-l mai prinzi la muncă oricât i-ai plăti; în sfârșit e rău, crud, necinstit, fatalist etc. etc. De toate păcatele regimului era deci vinovat țăranul, adică hoțul de păgubaș.
Pasul doi, poporanismul, dragostea culturalizată pentru ţăran este şi el criticat de Gherea. Iar urme din aceeaşi demagogie găsim şi după un veac. Schemele sînt aceleaşi. Fie că e ură, fie că e dragoste, lucrăm neabătut într-o direcţie potrivnică cetăţeanului de la ţară.
Această tactică nouă era destul de abilă. Prin ea, pe de o parte, se făcea o diversiune în spiritul public, substituindu-se adevăratei cauze — regimul existent — o cauză aparentă: inferioritatea culturală și morală a țăranului; pe de altă parte, se deplasa implicit și întreaga activitate practică pentru îndreptarea răului. Căci dacă nu regimul economico- și politico-social e de vină, ci inferioritatea culturală și morală a țărănimii, atunci leacul nu mai trebuie căutat în schimbarea regimului și a condițiilor obiective de viață ale țăranului, ci în modificarea subiectivă a acestuia și în ridicarea nivelului său cultural și în schimbarea caracterului său moral.
Era deci de o necesitate imperioasă ca să se schimbe frontul și tactica. Și ele au fost schimbate. Hulirea țăranului a fost înlocuită prin cea mai demagogică și deșănțată complimentare. Nu-i vorbă, între patru ochi agrarianul nostru își păstrează vechea părere și îl descrie pe țăran ca autor al propriilor sale mizerii și al mizeriei altora (adică a proprietarului și a arendașului). Dar în manifestările oficiale, în parlament, în presă, țăranul are toate calitățile din lume ,și e superior moralmente țăranilor din celelalte țări. Dacă înainte, pe vremea tacticii vechi, a găsi vreo calitate țăranului era un act subversiv, astăzi a-i găsi vrun defect e un act de lèsenaționalism, și cel care o face e sau un reacționar ruginit, sau un internaționalist-sindicalist-anarhist. Firește, aceasta nu-mai întru cât e vorba de complimentarea platonică! În ce privește purtarea practică față de țăran, ea a rămas tot cea veche: brutală, crudă, iobăgistă.
(Şi încă ceva, apropo iarăşi de românizarea problemei. Şi uraganul Katrina, şi un viscol din Est scot la iveală deficienţe profunde de sistem. Cum le rezolvăm, pe cine facem responsabil? Pe nimeni, aşa cum la inundaţii n-a răspuns nimeni pentru starea jalnică a digurilor făcute cu contracte frumoase de la stat.)
17-02-2012, 09:05 AM
Foarte bun editorialul lui Ando :
http://vestic.ro/articol_22569/nu-ii-spu...utred.html
Organismul putred
Constat că retorica referitoare la lehamitea românilor faţă de întreaga clasă politică se perpetuează. Lansată la câteva zile după începerea manistaţiilor de stradă din Piaţa Universităţii, tema a fost preluată în special de media loială puterii politice şi dezvoltată de atunci cu regularitate în dezbaterile televizate şi comentariile analiştilor politici. Teoria acestor media este că românii se defulează asupra întregii clase politice şi nu doar a celor care au aplicat în ultimii ani ceea ce Deutsche Welle numeşte „austeritate barbară”.
Am spus-o încă de la lansarea acestui raţionament, iar convingerea mea este tot mai puternică: este de fapt o pistă falsă, spre care se deturnează nemulţumirile crescânde ale populaţiei. PDL nu este dispus să absoarbă singur furia mulţimii şi să deconteze eşecul proiectului său politic, de aceea a creat diversiunea nemulţumirii globale. În realitate oamenii continuă să fie în stradă nu din pricina „monstruoasei coaliţii” useliste, a vehemenţei lui Crin Antonescu ori a ironiilor lui Victor Ponta, nu împotriva lui Emil Constantinescu şi a lui Ion Iliescu; au avut parte şi ei, la vremea lor, de mitinguri şi huiduieli, de blesteme şi scandaluri. Povestea cu lehamitea faţă de întreaga clasă politică este o gogoriţă. Românii au ieşit în stradă şi continuă să fie acolo pentru că sunt dezamăgiţi de felul în care PDL şi-a concretizat (sau, mai bine spus, nu şi-a concretizat) angajamentele electorale. De altfel, un miting împotriva opoziţiei ar fi ca un anus contra naturii! Ce să le reproşezi celor care nu sunt la putere tocmai din pricina votului popular care i-a ţinut departe de actul decizional?! Ce să le impuţi celor din opoziţie, când însuţi tu, alegătorul, ai decis că nu ei trebuie să decidă şi nici să aibă vreun cuvânt de spus în problemele care te vizează, în chestiunile importante ale naţiunii?
Românii sunt porniţi nu împotriva lui Crin Antonescu şi a lui Victor Ponta, deşi dacă i-ai căuta bine, pot fi şi ei furnizori de motive de supărare. Mare dezamăgire nu este îndreptată împotriva opoziţiei firave, guralive, obraznice (aşa cum e firesc, de altfel, să fie opoziţia) ci a derapajelor puterii. Românii nu trăiesc mai bine, ci mai prost; ţepele împotriva corupţilor, promise în Piaţa Constituţiei, au fost înlocuite cu contracte grase de la stat pentru domniile lor; întinerirea clasei politice a adus în administraţiile publice locale şi cea naţională o generaţi de lupi tineri şi flămânzi setaţi pe îndestularea grabnică şi cu orice preţ; votul uninominal nu a determinat o profesionalizare a clasei politice ci o pauperizare fără precedent a nivelului intelectual al personajelor numite în cele mai importante funcţii ale statului; transformarea statului social într-unul liberal a eşuat la nivelul retoricii arogante, sfidătoare, a unor politicieni ai puterii care s-au îmbogăţit incredibil într-o perioadă în care toţi ceilalţi români au sărăcit; soluţiile de relansare economică a statului au dus România într-o fundătură cu datorii de 100 de miliarde de euro, cele mai mari din istoria acestei naţiuni – fără să punem la socoteală şi datoriile contractate de administraţiile locale, care grevează bugetele comunelor, oraşelor, municipiilor şi judeţelor; remuneraţiile au scăzut cu 25% în sectorul bugetar şi în cel mai bun caz au stagnat în sistemul de pensii şi în mediul privat, dar cheltuielile cu utilităţile, aşa cum constata şi guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, au crescut cu 125% în aceeaşi perioadă; plătim combustibilul mai scump decât europenii care câştigă de zece ori cât noi. Toate acestea, dublate, triplate de lipsa de speranţă, de lipsa perspectivei mai bune. Acestea sunt unele dintre motivele nemulţumirii românilor, nu numai ale celor din stradă ci şi de pe paginile de socializare, din fabrici, din instituţii. Oamenii politici în care au crezut, care promiteau o reformă radicală, o schimbare în bine, i-au dezamăgit, iar populaţia percepe această dezamăgire ca pe un afront personal, ca pe o minciună peste care nu mai poate trece. Ca într-o căsnicie, una dintre părţi s-a revoltat pe infidelitatea, nesinceritatea, duplicitatea celeilalte şi reacţionează dintr-un impuls care transformă marea iubire care îi lega într-o mare ură.
Adevărul acesta nu se poate muşamaliza, este prea profund. Acei jurnalişti, politicieni, analişti care cred că susţin puterea şi îi fac un bine încercând să deturneze sensul corect, real, al mişcărilor sociale (fie că sunt de stradă, fie că sunt pe internet) greşesc. Un medic bun nu îi ascunde pacientului boala, ci lucrează împreună cu el la tratament; nu îi spui cancerosului că are doar vertij, în ideea că îi faci un mare bine şi astfel îl vindeci, pentru că nu ştie că organismul său e putred. Puterea are câteva probleme mari, la nivelul Guvernului, parlamentului, administraţiilor locale; nu înseamnă că le-a rezolvat dacă le vâră sub preş şi spune că ele nu există.
http://vestic.ro/articol_22569/nu-ii-spu...utred.html
Organismul putred
Constat că retorica referitoare la lehamitea românilor faţă de întreaga clasă politică se perpetuează. Lansată la câteva zile după începerea manistaţiilor de stradă din Piaţa Universităţii, tema a fost preluată în special de media loială puterii politice şi dezvoltată de atunci cu regularitate în dezbaterile televizate şi comentariile analiştilor politici. Teoria acestor media este că românii se defulează asupra întregii clase politice şi nu doar a celor care au aplicat în ultimii ani ceea ce Deutsche Welle numeşte „austeritate barbară”.
Am spus-o încă de la lansarea acestui raţionament, iar convingerea mea este tot mai puternică: este de fapt o pistă falsă, spre care se deturnează nemulţumirile crescânde ale populaţiei. PDL nu este dispus să absoarbă singur furia mulţimii şi să deconteze eşecul proiectului său politic, de aceea a creat diversiunea nemulţumirii globale. În realitate oamenii continuă să fie în stradă nu din pricina „monstruoasei coaliţii” useliste, a vehemenţei lui Crin Antonescu ori a ironiilor lui Victor Ponta, nu împotriva lui Emil Constantinescu şi a lui Ion Iliescu; au avut parte şi ei, la vremea lor, de mitinguri şi huiduieli, de blesteme şi scandaluri. Povestea cu lehamitea faţă de întreaga clasă politică este o gogoriţă. Românii au ieşit în stradă şi continuă să fie acolo pentru că sunt dezamăgiţi de felul în care PDL şi-a concretizat (sau, mai bine spus, nu şi-a concretizat) angajamentele electorale. De altfel, un miting împotriva opoziţiei ar fi ca un anus contra naturii! Ce să le reproşezi celor care nu sunt la putere tocmai din pricina votului popular care i-a ţinut departe de actul decizional?! Ce să le impuţi celor din opoziţie, când însuţi tu, alegătorul, ai decis că nu ei trebuie să decidă şi nici să aibă vreun cuvânt de spus în problemele care te vizează, în chestiunile importante ale naţiunii?
Românii sunt porniţi nu împotriva lui Crin Antonescu şi a lui Victor Ponta, deşi dacă i-ai căuta bine, pot fi şi ei furnizori de motive de supărare. Mare dezamăgire nu este îndreptată împotriva opoziţiei firave, guralive, obraznice (aşa cum e firesc, de altfel, să fie opoziţia) ci a derapajelor puterii. Românii nu trăiesc mai bine, ci mai prost; ţepele împotriva corupţilor, promise în Piaţa Constituţiei, au fost înlocuite cu contracte grase de la stat pentru domniile lor; întinerirea clasei politice a adus în administraţiile publice locale şi cea naţională o generaţi de lupi tineri şi flămânzi setaţi pe îndestularea grabnică şi cu orice preţ; votul uninominal nu a determinat o profesionalizare a clasei politice ci o pauperizare fără precedent a nivelului intelectual al personajelor numite în cele mai importante funcţii ale statului; transformarea statului social într-unul liberal a eşuat la nivelul retoricii arogante, sfidătoare, a unor politicieni ai puterii care s-au îmbogăţit incredibil într-o perioadă în care toţi ceilalţi români au sărăcit; soluţiile de relansare economică a statului au dus România într-o fundătură cu datorii de 100 de miliarde de euro, cele mai mari din istoria acestei naţiuni – fără să punem la socoteală şi datoriile contractate de administraţiile locale, care grevează bugetele comunelor, oraşelor, municipiilor şi judeţelor; remuneraţiile au scăzut cu 25% în sectorul bugetar şi în cel mai bun caz au stagnat în sistemul de pensii şi în mediul privat, dar cheltuielile cu utilităţile, aşa cum constata şi guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, au crescut cu 125% în aceeaşi perioadă; plătim combustibilul mai scump decât europenii care câştigă de zece ori cât noi. Toate acestea, dublate, triplate de lipsa de speranţă, de lipsa perspectivei mai bune. Acestea sunt unele dintre motivele nemulţumirii românilor, nu numai ale celor din stradă ci şi de pe paginile de socializare, din fabrici, din instituţii. Oamenii politici în care au crezut, care promiteau o reformă radicală, o schimbare în bine, i-au dezamăgit, iar populaţia percepe această dezamăgire ca pe un afront personal, ca pe o minciună peste care nu mai poate trece. Ca într-o căsnicie, una dintre părţi s-a revoltat pe infidelitatea, nesinceritatea, duplicitatea celeilalte şi reacţionează dintr-un impuls care transformă marea iubire care îi lega într-o mare ură.
Adevărul acesta nu se poate muşamaliza, este prea profund. Acei jurnalişti, politicieni, analişti care cred că susţin puterea şi îi fac un bine încercând să deturneze sensul corect, real, al mişcărilor sociale (fie că sunt de stradă, fie că sunt pe internet) greşesc. Un medic bun nu îi ascunde pacientului boala, ci lucrează împreună cu el la tratament; nu îi spui cancerosului că are doar vertij, în ideea că îi faci un mare bine şi astfel îl vindeci, pentru că nu ştie că organismul său e putred. Puterea are câteva probleme mari, la nivelul Guvernului, parlamentului, administraţiilor locale; nu înseamnă că le-a rezolvat dacă le vâră sub preş şi spune că ele nu există.
09-03-2012, 09:15 PM
http://www.gandul.info/puterea-gandului/...nt-9377778
"...De la N. Ceauşescu n-am mai văzut un delir grandomaniacal ca acela oferit azi de T. Băsescu naţiunii. Din munţii Apuseni, unde a mai fost încă o dată agent de lobby al exploatării aurului de la Roşia Montană, preşedintele a zburat la Sinaia, unde s-a îngrozit în legătură cu posibila invadare a Văii Prahovei de către armada morilor de vânt, cu care s-a luptat imediat pe plajele Mării Negre, pentru a scoborî apoi în adâncurile zisei mări, de unde a explicat cum e cu exploatarea gazelor de şist. Energie, muncă, salarii, pensii, agricultură, educaţie, sănătate, reorganizare teritorială, IT, ce are de făcut UE, totul a beneficiat de indicaţiile sale preţioase, poate doar creşterea viermilor de mătase să fi scăpat..."
"...De la N. Ceauşescu n-am mai văzut un delir grandomaniacal ca acela oferit azi de T. Băsescu naţiunii. Din munţii Apuseni, unde a mai fost încă o dată agent de lobby al exploatării aurului de la Roşia Montană, preşedintele a zburat la Sinaia, unde s-a îngrozit în legătură cu posibila invadare a Văii Prahovei de către armada morilor de vânt, cu care s-a luptat imediat pe plajele Mării Negre, pentru a scoborî apoi în adâncurile zisei mări, de unde a explicat cum e cu exploatarea gazelor de şist. Energie, muncă, salarii, pensii, agricultură, educaţie, sănătate, reorganizare teritorială, IT, ce are de făcut UE, totul a beneficiat de indicaţiile sale preţioase, poate doar creşterea viermilor de mătase să fi scăpat..."
12-03-2012, 09:30 AM
Cred ca base le comite intentionat ca sa fie in lumina reflectoarelor si sa distraga mereu atentia de la ceva . Ultima de ieri :
"Traian Basescu: Functia de presedinte a fost cea mai mare umilinta din viata mea. Un presedinte trebuie sa inghita, dar totul are o limita"
Incredibil cat tupeu jegos!
http://www.zf.ro/opinii/domnule-basescu-...se-9388411
Domnule Preşedinte de ce complicaţi lucrurile când ele sunt aşa simple? Dacă vă simţiţi umilit, de ce nu scăpaţi de umilinţă?
Dumneavoastră, este adevărat, nu meritaţi acest popor. Vreţi să-i daţi bani de bani, iar el nu vrea. Aţi mai pomenit vreodată un asemenea caraghioslâc?
Vreţi să faceţi poporul fericit, iar el nu vrea. Un popor de masochişti. Lipsit de fair-play. Dacă Luna ar fi fost planetă, dumneavoastră meritaţi să fiţi preşedintele Lunii.
Sub mandatul dumneavoastră România a ajuns de râsul lumii, dar nu pentru că Dumneavoastră aţi avea vre-o vină, ci pentru că lumea nu vă înţelege. Sub mandatul Dumneavoastră, 2,6 milioane de români şi-au luat câmpii şi au plecat din ţară, dar nu pentru că Dumneavoastră nu aţi fi făcut tot ce este omeneşte posibil să-i păstraţi aici, ci pentru că neşansa v-a pus preşedinte peste un popor care are picioare şi fuge. Dacă aţi fi guvernat faţa nevăzută a Lunii sunt sigur că pietrele ar fi rămas înţepenite la simplul cuvânt al Dumneavoastră.
Cu ce aţi păcătuit Dumneavoastră Domnule preşedinte de v-a dat Divinitatea pedeapsa de a păstori un astfel de popor obtuz? Dumneavoastră Pastorul cel Bun? Dumeavoastră pe care aceeaşi Divinitate fără chip nu v-a învrednicit decât cu o casă în Mihăileanu şi cu o fiică în Parlamentul European? Cânt putea fi măcar preşedinta Paramentului Lunii. Când Dumneavoastră meritaţi să fiţi cel puţin preşedintele Universului.
De câteva ceasuri de când aţi apărut la PRO TV, toate televiziunile din România plâng de jalea Dumneavoastră. Numai tâmpiţii de la BBC nu zic nimic. Dumneavoastră care meritaţi să fiţi cel puţin Preşedintele Căii Lactee. Sau mă rog, măcar preşedintele Statelor Unite ale Europei.
Ştiţi ce e prost în toată povestea asta, Domnule Preşedinte? Că nu este nimic consecvent în ceea ce spuneţi. În ceea ce faceţi. Nu poţi să te lauzi într-o zi că ai fost votat de 5 milioane de oameni, iar a doua zi să te simţi jignit. Nu poţi spune în ianuarie că nu sunt bani la buget pentru majorarea salariilor bugetarilor, pentru ca în martie să vii şi să susţii că sunt şi că nu este nicio problemă. Să pui oamenii să caute prin cărţi detalii despre creşterea consumului care stimulează economia odată ce cresc salariile bugetarilor. Să crească, nu am nimic de zis. Să crească consumul, nu am nimic împotrivă. Să mâncăm cu toţii lefuri cu lingura. Fie primit! Dar cine de cine râde aici?
Domnule Preşedinte nu cred în predestinare, nici în destin. Dar cred în puterea omului de a merge înainte dincolo de tot ce i se întâmplă. Şi mai cred în şansa omului de a avea prieteni care să-l înveţe câte ceva. Sunt sigur că şi Dumneavoastră gândiţi la fel. Domnule Traian Băsescu sunt nişte lunateci care nu au un preşedinte şi care nu au un înţelept ca Dumneavoastră. Trăiesc pe faţa nevăzută a Lunii. Ei nu o să vă umilească niciodată votându-vă Domnule Preşedinte. Fiţi generalul lor Domnule Preşedinte. Fiţi generalul armatei moarte. O armată de teracotă nu o să vă umilească niciodată. Viii ăştia au apucături cam ciudate.
"Traian Basescu: Functia de presedinte a fost cea mai mare umilinta din viata mea. Un presedinte trebuie sa inghita, dar totul are o limita"
Incredibil cat tupeu jegos!
http://www.zf.ro/opinii/domnule-basescu-...se-9388411
Domnule Preşedinte de ce complicaţi lucrurile când ele sunt aşa simple? Dacă vă simţiţi umilit, de ce nu scăpaţi de umilinţă?
Dumneavoastră, este adevărat, nu meritaţi acest popor. Vreţi să-i daţi bani de bani, iar el nu vrea. Aţi mai pomenit vreodată un asemenea caraghioslâc?
Vreţi să faceţi poporul fericit, iar el nu vrea. Un popor de masochişti. Lipsit de fair-play. Dacă Luna ar fi fost planetă, dumneavoastră meritaţi să fiţi preşedintele Lunii.
Sub mandatul dumneavoastră România a ajuns de râsul lumii, dar nu pentru că Dumneavoastră aţi avea vre-o vină, ci pentru că lumea nu vă înţelege. Sub mandatul Dumneavoastră, 2,6 milioane de români şi-au luat câmpii şi au plecat din ţară, dar nu pentru că Dumneavoastră nu aţi fi făcut tot ce este omeneşte posibil să-i păstraţi aici, ci pentru că neşansa v-a pus preşedinte peste un popor care are picioare şi fuge. Dacă aţi fi guvernat faţa nevăzută a Lunii sunt sigur că pietrele ar fi rămas înţepenite la simplul cuvânt al Dumneavoastră.
Cu ce aţi păcătuit Dumneavoastră Domnule preşedinte de v-a dat Divinitatea pedeapsa de a păstori un astfel de popor obtuz? Dumneavoastră Pastorul cel Bun? Dumeavoastră pe care aceeaşi Divinitate fără chip nu v-a învrednicit decât cu o casă în Mihăileanu şi cu o fiică în Parlamentul European? Cânt putea fi măcar preşedinta Paramentului Lunii. Când Dumneavoastră meritaţi să fiţi cel puţin preşedintele Universului.
De câteva ceasuri de când aţi apărut la PRO TV, toate televiziunile din România plâng de jalea Dumneavoastră. Numai tâmpiţii de la BBC nu zic nimic. Dumneavoastră care meritaţi să fiţi cel puţin Preşedintele Căii Lactee. Sau mă rog, măcar preşedintele Statelor Unite ale Europei.
Ştiţi ce e prost în toată povestea asta, Domnule Preşedinte? Că nu este nimic consecvent în ceea ce spuneţi. În ceea ce faceţi. Nu poţi să te lauzi într-o zi că ai fost votat de 5 milioane de oameni, iar a doua zi să te simţi jignit. Nu poţi spune în ianuarie că nu sunt bani la buget pentru majorarea salariilor bugetarilor, pentru ca în martie să vii şi să susţii că sunt şi că nu este nicio problemă. Să pui oamenii să caute prin cărţi detalii despre creşterea consumului care stimulează economia odată ce cresc salariile bugetarilor. Să crească, nu am nimic de zis. Să crească consumul, nu am nimic împotrivă. Să mâncăm cu toţii lefuri cu lingura. Fie primit! Dar cine de cine râde aici?
Domnule Preşedinte nu cred în predestinare, nici în destin. Dar cred în puterea omului de a merge înainte dincolo de tot ce i se întâmplă. Şi mai cred în şansa omului de a avea prieteni care să-l înveţe câte ceva. Sunt sigur că şi Dumneavoastră gândiţi la fel. Domnule Traian Băsescu sunt nişte lunateci care nu au un preşedinte şi care nu au un înţelept ca Dumneavoastră. Trăiesc pe faţa nevăzută a Lunii. Ei nu o să vă umilească niciodată votându-vă Domnule Preşedinte. Fiţi generalul lor Domnule Preşedinte. Fiţi generalul armatei moarte. O armată de teracotă nu o să vă umilească niciodată. Viii ăştia au apucături cam ciudate.