Quote:Cotnari vrea să preia Poli Iaşi din vară
Ovidiu Minea (Iaşi)
Primarul Iaşiului, Gheorghe Nichita, s-a întîlnit ieri cu şefii Cotnari SA pentru a negocia preluarea pachetului majoritar la Poli. Potenţialii investitori şi-au prezentat ideile pe care vor să le pună în aplicare după ce vor deveni acţionarii grupării din Copou. Pentru început, producătorul de vin doreşte să preia clubul în vară, să-i schimbe numele în FC Podgoria Cotnari Iaşi şi culorile în verde-galben.
Societatea de vinificaţie susţine că va asigura un buget anual de 3 milioane de euro, iar obiectivul echipei să fie calificarea în Cupa UEFA. Şefii combinatului de vinificaţie au mai cerut un audit financiar la club şi preluarea acestuia fără datorii. Nichita nu a fost de acord cu schimbările de nume şi culori şi a solicitat implicarea imediată a societăţii pentru depăşirea impasului financiar actual.
Din pacate inca o victima a fotbalului modern si de data aceasta chiar la noi in Romania.
Imi pare rau de ieseni si de situatia in care au ajuns.
Auzi la ei sa schimbe culorile in verde-galben, ce paradox daca este sa luam in calcul si culorile celor de la FC Vaslui.
Si cand te mai gandesti ca sunt si rivali poli Iasi cu Vaslui. Cum ar fi sa ne schimbe noua numele in Podgoria Siria si sa avem culorile alb-violet???
razvane esti nebun...:eek:...no way man...:smile:
Razvan Wrote:Si cand te mai gandesti ca sunt si rivali poli Iasi cu Vaslui. Cum ar fi sa ne schimbe noua numele in Podgoria Siria si sa avem culorile alb-violet???
omule, cu replica asta provoci cosmaruri :?
Marea problema a baschetului modern in Europa este ca la schimbarea sponsorului, se schimba si numele echipei. Cine vrea sa introduca asa ceva la fotbal, nu are minte si nici nu se pricepe la marketing. O asemenea masura ar avea un efect contrar celui scontat.
un strop de speranta...
Avertisment european
Parlamentul European va dezbate joi un raport privind viitorul fotbalului profesionist .
În plenul său, Parlamentul European este reprezentantul voinţei celor 450 de milioane de cetăţeni ai continentului. Raportul Fotbalului nu va stîrni efecte imediate. Ar trebui ca recomandările să fie preluate de către Comisia Europeană, executivul, şi să fie transformate în directive, doar acestea devenind obligatorii pentru statele membre.
Raportul dezvăluie viziunea asupra fotbalului. Uneori, e mai importantă decît acţiunea.
Ideea centrală? “
Viitorul fotbalului profesionist din Europa este ameninţat de concentrarea tot mai mare a bogăţiei economice şi a puterii sportive”. Un stîngism patetic? Să vedem cum explică autorii: “
Fotbalul profesionist nu funcţionează ca un sector tipic al economiei din cauza interdependenţei dintre adversarii sportivi şi echilibrului concurenţial necesar pentru menţinerea incertitudinii rezultatelor”. Stop! În lăstărişul limbajului UE, iată un lucru interesant. Şi corect.
Pentru ca fotbalul să-şi păstreze atractivitatea, el trebuie să rămînă o întrecere impredictibilă. Şansa egală este stratul ultim al oricărui sport. Moştenirea pe care el o poartă de secole. Iar acest lucru nu se poate exersa în condiţiile unor disproporţii cultivate la nivel de politică.
Dacă în industria IT o companie ocupă 80% din joc, piaţa va regla cumva lucrurile în timp. În fotbal, nu se va întîmpla aşa. “Pentru că suporterii, cluburile, ligile şi asociaţiile nu funcţionează precum consumatorii sau întreprinderile obişnuite”. Consumatorii trec de la o pastă de dinţi la alta, dar aproape niciodată de la o echipă la alta. Iar Ligile creează o piaţă închisă, pentru că, indiferent de investiţii, cîteva cluburi nu se pot asocia ca să fondeze un nou campionat.
Cu alte cuvinte, atunci cînd şefii fotbalului spun că e o afacere, că e o industrie, ei trebuie să aibă în vedere că aplicarea exclusivă şi extremă a principiilor businessului poate distruge natura concurenţială a acestui sport. Şi atunci, nu vor mai avea nici profit.
http://www.tolo.ro/2007/03/27/avertisment-european/
Catalin Tolontan
- Lista c antrenorii cei mai bine platiti din lume!!Jose Mourinho (POR) 29 millones Fabio Capello (ITA) 14,2 millones Alex Ferguson (ECO) 7,4 millones Juande Ramos (ESP) 7,3 millones Sven-Göran Erikson (SUE) 7,1 millones Arsene Wenger (FRA) 6,4 millones Martin Jol (HOL) 5,8 millones Vicente del Bosque (ESP) 5,2 millones Roberto Mancini (ITA) 5 millones Franck Rijkaard (HOL) 4,8 millones.
http://www.marca.com
(06-06-2011 07:27 PM)Gru Wrote: [ -> ]Fotbalul a fost "modern" intotdeauna, cu bani mai multi decat in restul domeniilor, cu blaturi, cu aranjamente. Ca sumele din ultimii ani au devenit mai mari e doar rezultatul accesului mai usor la bani, explozia asta s-a petrecut in nenumarate domenii, nu doar in fotbal. E normal ca la inceput atrage partea frumoasa din fotbal, parte care si ea e la momentul asta probabil la un "all time high", pentru ca mai apoi sa descoperi si partile mai putin bune. Senzatia e amplificata de felul oamenilor de a se raporta la diverse lucruri si de a considera lucrurile trecute ca fiind de cele mai multe ori mai bune decat prezentul, personal cred ca cei mai multi au doar o memorie selectiva.
Nu cred ca putem totusi compara fotbalul de acum 30-40 de ani, sa zicem, cu cel de astazi. Si ma refer aici strict la fotbal, doar la cel jucat pe teren. Nu a spus nimeni ca pe vremuri nu se faceau blaturi, nu a spus nimeni ca nu se dadeau bani grei pentru aranjamente, dar discutam de pasiunea, dorinta si calitatea fotbalului care in ziua de azi sunt egale cu zero, cel putin in Romania. Tu de ce crezi ca toate stadionele sunt goale astazi?
pentru ca e mai comod si mai ieftin sa te uiti la TV
PS: fotbalul a devenit "modern" in momentul in care s-a realizat primul transfer de jucatori iar echipele au incetat sa mai reprezinte comunitatea (cartier, oras, judet etc). restul e can-can...
Simplu si frumos! Emotionant!
"Mourinho e peste Guardiola! M-a invatat sa nu fiu IPOCRIT ca voi!" Dezvaluirile jucatorului care a ales sa intre in istorie cu conturile din banca:
A ales sa intre in istorie cu ajutorul conturilor din banca, nu cu mingea la picior. "Mourinho m-a invatat sa nu fiu ipocrit, voi pentru ce munciti o viata de om? Nu fiti ipocriti!"
Eto'o povesteste in AS de ce-a ales banii rusilor, in locul "gloriei" si ce crede despre rivalitatea dintre Guardiola si Mourinho.
"Pentru mine, Luis Aragonés este cel mai bun antrenor din toate timpurile. Cel mai bun antrnenor din lume in acest moment nu poate fi decat Mourinho. Eu am avut norocul sa lucrez si cu Guardiola, dar am invatat mult mai multe despre Mourinho, atat de la antrenorul Mourinho, cat si de la omul Mourinho", a spus camerunezul, care e cel mai bine platit jucator din lume, castigand 20 de mil. de euro pe an la Anzhi
"
Pentru ce muncim toata viata? Voi pentru ce munciti? Cine zice ca nu pentru bani e un IPOCRIT! Visul proprietarului de la Anzhi este sa formeze aici un club cu adevarat mare. Asa ca incearca sa aduca aici jucatori care sa poata sa il ajute sa isi realizeze visul. S-a gandit la mine si trebuie sa fac tot ce pot sa ajut la asta", a mai spus fostul jucator al lui Inter.
http://www.sport.ro/campionate-externe/m...es-sa.html
M-am convins ca toata placa asta cu "against modern football" e o mare suferinta. Are foarte mare dreptate Eto'o.
Nu vreti fotbal modern? In ligile inferioare nu prea exista (chiar daca in romania ii politizat la maxim).
Deci concluzia mea: Against "against modern football"
Bure, nu-i chiar asa. Eto'o la orice echipa juca o facea tot pentru o caruta de bani. El in schimb a ales sa mearga la rusi pentru ca i-au dat aia cu ceva mai mult dar s-a ingropat acolo si din cauza asta nu-i dau dreptate.
Sa zicem ca tu ca jucator ai de ales intre clubul X (club dintr-un campionat puternic si de traditie) care iti ofera 18 milioane de euro si clubul Y (club care vine dintr-un campionat slab dar care este detinut de vreun interlop sau vreun mafiot local) care iti ofera sa zicem 22 de milioane de euro. Tu ca jucator ce faci? Eto'o a ales clubul Y, eu zic ca a gresit si acum incearca sa caute o scuza.
Chestia asta se aplica atunci cand jucatorul e la final de cariera, iar diferenta de bani e mult mai mare.
Daca un jucator, de 30-31 de ani de exemplu, ar fi ofertat de Barca cu 1 milion si de Anzhi cu 5, oare ce ar alege ? Mai conteaza gloria ?
Da Kidule, probabil as ramane la clubul X, pentru ca mai castig notorietate, glorie, pe langa banii aia in plus. Pe de alta parte ma gandesc ca nu am mult de jucat, si imi trebuie si banii aia in plus. Dar totusi, fotbalul e meseria mea. Si sunt platit ca sa o fac. Poate mai sunt si fotbalisti care joaca SI DIN placere, dar si ei sunt platiti (Messi, Kaka, Gerrard, Totti, etc).
Ce ma deranjeaza pe mine mai mult, nu e ca iau banii (altii o caruta de bani) sa joace. Ci faptul ca de cele mai multe ori isi bat joc de meseria lor. Ma tot intreb, un jucator ajuns la 27-28 de ani, ar trebui sa fie la maximul de potential, pentru ca face treaba asta de pe la 8-10 ani. Eu, tu, oricine, daca facem ceva de o groaza de ani, nu ar trebui sa excelam? Ori cand vad un meci de liga 1... eu asa, nepregatit si gras cum sunt, sunt de 10 ori mai bun decat multi. 95% din fotbalistii din Romania nu merita salarul ala (as zice 100%, dar am zis sa las o marja de eroare, exagerat de mare).
Eu din cauza asta sunt scarbit de "fotbalul modern".
Nimeni din Romania nu joaca cu adevarat SI pentru suporteri, iar majoritatea sunt acolo doar ca se castiga bine, dar nu fac nimic pentru banii aia.
da , da sa nu uitam ca eto`o o cam jucat pe la toate echipele pe la care o fost nu o fentat fotbalul si a castigat cam tot ce putea sa castige ( champions league,supercupa europei cupa intercontinentala,capionate si cupe in spania si italia)poate vrea sa o lase mai moale umpic si sa castige la fel de multi bani sau chiar mai multi.........si totusi campionatul rusiei ii destul de important in europa nu o mers pe la arabi sau in asia.
Pentru a-i opri pe prietenii fotbalistilor sa deschida gura si sa spuna "ample" tampenii, oare nu ar trebui formulate legi?
Nu stiu daca este potrivit sa postez aici dar in orice caz merita citit , articol scris in 18.04.2012:
Dani Alves: “La Barcelona ducem fotbalul inapoi la origini”
Dani Alves lamureste pentru The Guardian cum ramanand loial principiilor ofensive clubul FC Barcelona a acumulat atatea succese in ultimii ani
Dani Alves sta in spatele unei mese mari in biroul sau din Sant Just Desvern, un mic oras in apropierea Barcelonei, imbracat intr-o camasa, cravata si sacou. In spatele sau o vitrina cu numeroase tricouri de fotbal, impaturite cu grija, fotografii si trofee. Multe trofee. Prin fereastra, in dreapta sa, o intalnire a conducerii (probabil PR-ul sau). In stanga sa, receptia: o canapea de piele, ziarele, un televizor cu sigla site-ului sau, danialves.com si care prezinta rezumatul finalei CL din 2011, “cel mai bun moment al carierei mele”, dupa cum marturiseste brazilianul. Singurul lucru care lipseste este o cutie cu carti de vizita. Dar ce sa scrie? “Dani Alves da Silva, fundas dreapta” ?
Ar fi cea mai nepotrivita carte de vizita creata vreodata, dupa “Leonardo Da Vinci, pictor si decorator”. “Dar – se revolta Dani – sunt un fundas dreapta”. Un fundas dreapta si atat? “Nu, nu doar atat”. Doar ca filozofia lui Alves despre fotbal si conceptul sau pentru un fundas dreapta sunt diferite. La fel este si cea a antrenorului sau, Pep Guardiola. “In scoala braziliana accentul se pune pe atac, dar asta nu inseamna ca nu sunt un fundas”.
“Sa ne gandim la Gareth Bale, un jucator pe care il ador”, explica el. “Este un fundas lateral cu constructie braziliana, are aceleasi idei. In Europa cei de la Spurs il folosesc pe post de aripa, dar in echipa mea ar fi intotdeauna fundas lateral. Oamenii tind sa se sperie si joaca fundasii laterali ofensivi pe postul de aripa. Cred ca o sa atace mai mult, dar de multe ori ataca mai putin si mai slab. S-a intamplat cu Roberto Carlos: ca aripa era mai putin eficient, trebuia sa inceapa cursa mai repede. Bale este mai talentat ca si aripa, dar la Barca ar evolua ca fundas lateral”.
Nu vorbim insa despre nume, vorbim despre concepte. Nu este o incercare de ademenire a lui Bale, desi Barcelona l-a urmarit in mai multe randuri. Este o ilustrare. Cand Roberto Di Matteo, managerul celor de la Chelsea va desena tactica pe tabla, inaintea primului tur al semifinalei CL de miercuri, va avea o dilema cand vine vorba de Alves, jucatorul care, spune Guardiola, permite Barcelonei sa joace cu 3 sau 4 fundasi in acelasi meci.
Motorul celei mai de succes echipe a celor de la Sevilla din istorie, pe primul loc in topul assist-urilor intr-un sezon, implicat in cele mai multe actiuni din La Liga in altul, Alves a gasit casa perfecta la Barcelona de la venirea sa in 2008. Iar Barcelona, la randul sau, a gasit jucatorul perfect: fundas dreapta, mijlocas dreapta, aripa dreapta, atacant central, mijlocas central, varf retras, tackler si playmaker, toate intr-un invelis hiperactiv. Atlet si estet, ultra-talentat si ultra-competitiv, in fata ta si in careul tau. Si in al sau. Cum spunea Jorge Valdano: “Cand Dani Alves alearga spre jumatatea adversa, se intalneste cu sine retragandu-se”.
Cu un sezon inainte sa ajunga la Barcelona, cei de la Chelsea au dat inapoi la pretul de 36 de milioane Euro pentru un fundas. Insa Dani nu este doar un fundas. A fost unul dintre cele doua transferuri facute de Barca dupa doi ani fara vreun trofeu, celalalt a fost Gerard Pique. Apoi au castigat tripla. O privire la vitrina sa de trofee spune intreaga poveste: trei La Liga, doua Copa del Rey, patru Supercupe ale Spaniei, doua Cupe Uefa, trei Supercupe Europene, doua Ligi ale Campionilor, doua Campionate Mondiale ale Cluburilor. 18 trofee din 2006 incoace: niciun jucator din lume nu a avut atat de mult succes la nivel de cluburi in ultimii 6 ani.
Cand Leo Messi a doborat recordul de goluri intr-un sezon al Barcelonei, Dani a asistat 31 dintre acestea, mai mult decat oricine altcineva. In sezonul 2009-2010 a fost liderul in clasamentul assist-urilor. In acest sezon doar Messi, Cristiano Ronaldo si Di Maria au dat mai multe pase decisive. Conform statisticilor OPTA doar Messi si Xavi au avut mai multe atingeri de balon in jumatatea adversa decat el, si doar doi jucatori au un procentaj mai bun al paselor reusite in treimea adversa. 63,5% din atingerile sale au loc in jumatatea adversa. Ah, spun criticii, dar asta se intampla pentru ca nu se apara.
Raspunsul lui Alves este aspru: “Oamenii cred automat ca datorita faptului ca ataci nu te poti si apara. Fals!”. Din nou apar intrebari despre concept si adaptabilitate. De altfel, spune el, se poate apara. “Ceea ce nu putem sa facem este sa jucam cu 11 oameni in spatele balonului. Sa ma apar? Sa ma apar de cine? Nu poti sa te aperi, in sensul traditional al cuvantului, de o echipa care nu te ataca. Si ne aparam oprind adversarul sa ne atace. Impotriva celor de la Real am atacat foarte putin pentru ca sunt atat de buni pe contraatac. Aveam nevoie de control, altfel treceau ca trenul peste noi. Daca imi este cerut sa ma apar este greu pentru ca imi place sa atac, imi place sa ma implic, dar o voi face.”
“Ducem fotbalul inapoi la originile sale. Interesele au schimbat totul: tot ce conteaza acum este sa castigi cu orice mijloace. Daca nu o faci esti fara nici o valoare. Pentru mine nu acesta este fotbalul. Cand eram tanar vroiam sa castig, dar jucam pentru ca era distractiv. Abordarea noastra are ceva din acasta filozofie. Sa te simti bine pe teren. Iubesc fotbalul, il ador. Trebuie sa dam ceva inapoi fanilor.”
“Pentru ca deja aveam o conceptie de joc similara cu cea a Barcelonei, a facut venirea aici mai usoara. Tot din acest motiv m-au transferat cei de la Barca: stiau ca ma voi integra. Jocul lor este atingere, tehnica, combinatii, atac. Barcelona intotdeauna transfera jucatori cu aceasta abordare si cu caracteristicile potrivite.” Alves spune, abordand o alura de director sportiv: “Barca niciodata nu spune ‘Lumea vorbeste despre el, hai sa-l transferam’. Nu, uitati-va la Alexis, este senzational, dar nu era un indragit al presei. Totusi Barcelona a platit foarte multi bani pe el pentru ca stiau cu ce poate contribui.”
“Cel mai dificil lucru legat de Barcelona nu este felul in care joaca ci felul in care inteleg fotbalul. Tactic mi-am imbunatatit jocul sub Guardiola, invatand sa fac lucrurile simple, ceea ce cateodata este cel mai greu lucru. Insa cheia jocului este felul in care presam, iar primul care preseaza este cel mai bun jucator al nostru, Leo Messi. Acela este startul unei intregi filozofii. Nu am crezut niciodata ca o echipa poate presa cum o facem noi: din primul pana in ultimul minut pressing in jumatatea adversa. Cel mai mare succes al lui Pep este convingerea jucatorilor, chiar si a celor foarte mari, sa faca acest lucru.”Isi aminteste mesajul lui Pep inainte de finala CL din 2011, o victorie dominanta cu 3-1 impotriva celor de la Manchester United pe Wembley: “Singurul lucru pe care ni l-a cerut a fost sa atacam, este singurul mod in care poti sa castigi, in special impotriva echipelor cu o fizicalitate impresionanta cu contraatacuri devastatoare. Nu poti sa le dai mingea: daca o au trebuie sa o iei inapoi. Repede! Dupa finala, Nemanja Vidic ne-a felicitat spunand ca avem o echipa spectaculoasa. Cand auzi asta de la oameni care chiar cunosc jocul si cat de dificil este sa fi un fotbalist, este un compliment extraordinar. Oamenii te ataca uneori si te gandesti ‘nu stiu nimic’. Cand stau pe canapea sunt cel mai bun jucator din lume, dar trebuie sa te duci acolo pe teren si sa o dovedesti. Cuvintele lui Vidic au insemnat foarte mult.”
Pentru Barcelona au insemnat si mai mult. Au intalnit adversitate si acuzatii. Alves, 28 de ani, vorbeste inteligent si analitic; stie ca imaginea sa este diferita si admite ca uneori nu se recunoaste pe teren. Intrebat daca s-ar face arbitru vreodata exclama terifiat: “Nu! Oamenii si asa nu ma plac; imaginati-va cum ar fi daca as arbitra.” Este clar ca presiunea isi spune cuvantul. “Poate fi iritant cand oamenii iti cauta greselile sau pun sub semnul intrebarii validitatea succesului tau, dar este o expresie a impotentei lor, un fel de a distrage atentia” spune el. “In loc sa se concentreze la joc, unii se concentreaza sa te traga in jos.”
“Oamenii cred ca fotbalistii se distreaza la o miuta cu prietenii. Daca castiga, bine, daca nu, si asa e bine. Nu se intampla nimic. Nu, ai o obligatie si o responsabilitate. Sunt in aceasta lume de atat timp incat pot sa-mi controlez emotiile, dar sunt totusi momente cand nervii te cuprind. Frica de a pierde te face mai puternic pentru ca te scoate din rutina. Marile echipe si marii jucatori se sperie uneori. Insa de ceea ce nu poate sa-ti fie frica niciodata este sa joci.”
Discutia despre frica duce la semifinala cu Chelsea din 2009, o dubla care arunca o umbra asupra actualei intalniri. De ce a pierdut Chelsea? Raspunsul lui Dani este direct: “frica”. “Nu exista nici o urma de indoiala ca acela a fost cel mai greu meci pe care l-am jucat” spune el. “Lumea spune ca Chelsea ar fi castigat daca nu era arbitrul, dar ce putem sa facem noi? Cred ca atunci Chelsea nu s-a calificat din cauza fricii. Echipa care are un om in plus, joaca acasa, conducand cu 1-0 trebuia sa ne atace. Lui Chelsea i-a lipsit curajul sa faca un pas in fata. Din contra, au facut un pas in spate si au platit pentru asta. Cand am vazut ca nu ne ataca, am realizat ca au renuntat la meci. Erau multumiti cu 1-0, erau satisfacuti, dar au uitat ca la 1-1 noi eram calificati. Tot ce au facut a fost sa scape de minge. Ne-au oferit posesia, iar cel mai rau lucru pe care poti sa-l faci impotriva Barcelonei este sa-i oferi posesia.”
Discursul lui Alves a ajuns la capat. “Bineinteles”, adauga el, “daca nu ai acea conceptie despre fotbal, asta patesti, te retragi, te retragi si in cele din urma esti eliminat. Nu poti sa te retragi, nu poti! Trebuie sa mergi inainte. Te retragi: pierzi. Mergi inainte: castigi!” Asta este un motto pe care Dani Alves ar putea sa-l puna pe cartea sa de vizita.
Articol tradus din THE GUARDIAN